593 matches
-
cărți și din ele, ți se pare că acolo-i toată înțelepciunea... Apoi, când ieși în lume, îți simți sufletul trist și fără sprijin, măcar de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fața pământului. Așa am pățit și m-am zbuciumat cumplit și am crezut că nu voi găsi alinare nicăiri... Pe urmă, încetul cu încetul, în mijlocul naturii, m-a luat puhoiul vieții și m-a dus prin suferințe și amărăciuni, înainte, fără să-mi dau seama încotro... și așa într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. Ia-ți întâi cârje, și după aceea schiuri. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este, deocamdată, singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori, calitățile secundare duc spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești pot fi mai grave decât cele ale creierului. Colaboraționism adică obiceiul servitoarelor de a se culca cu stăpânii. Unor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate. Mama acesta poartă mirifică pe care ne smulgem din neant. Inima este la cheremul sentimentelor, sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă de fapt decât poarta spre iremediabil. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este deocamdată singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori calitățile secundare duc spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bun dintre toți (méilichos, dulce ca mierea). Și chiar era. Scos din acțiune datorită secesiunii lui Ahile, asistă neputincios la dezastrul trupelor aheene, dar reacția lui nu e determinată de spaimă, ci de durere pentru atâta suferință și moarte: se zbuciumă, geme și plânge, îl imploră pe Ahile 82 să reia lupta și se oferă să se ducă, în locul lui, el însuși, și nu doar pentru a servi onoarea lui Ahile, ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bun dintre toți (méilichos, dulce ca mierea). Și chiar era. Scos din acțiune datorită secesiunii lui Ahile, asistă neputincios la dezastrul trupelor aheene, dar reacția lui nu e determinată de spaimă, ci de durere pentru atâta suferință și moarte: se zbuciumă, geme și plânge, îl imploră pe Ahile să reia lupta și se oferă să se ducă, în locul lui, el însuși, și nu doar pentru a servi onoarea lui Ahile, ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tot ei problemele că doar au cunoștințe. Drept urmare, părinții erau mândri de copiii lor că sunt capabili să se descurce singuri. Da' ce să crezi! În tot acest timp, pe tărâmul lor, apăreau tot felul de furtuni, evenimente care-i zbuciumau sufletește și-i dezechilibrau, mai, mai să cadă (unii chiar cădeau). Păi nu era deloc ușor, apăreau întâmplări neașteptate, schimbări de mentalități, idei și obișnuințe de te treceau fiori pe șira spinării. În timp ce ei îți argumentau și încercau să te
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Țelul suprem, scrie el în Convorbirile dramatice, este să ni se arate ființa interioară a eroului pe ansamblul acțiunilor lui; această ființă interioară, acest frate plin de durere sau de bucurie ne interesează pe noi, și nu paiața care se zbuciumă pe scânduri. Opera de geniu ar fi cu siguranță cea în care numai actele personajelor ni l-ar prezenta în întregime, carne și spirit." Zola face elogiul lui Corneille, Racine și Molière, din cauza profunzimii analizei pe care piesele lor ne-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne. Astfel, se zbuciumau oamenii între teamă și nădejde în Dumnezeu, apăsați de povara grea a îndoielii, până când a sunat mobilizarea, chemând sub steag, pentru apărarea hotarelor amenințate de năvălirea dușmanilor. Timpul și evenimentele se precipitară cu repeziciune și se amestecară ca într-un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înconjurat de un brâu de foc, parcă.. Pe cer s-au ivit semne ciudate... Și, în soare s-au zărit pete cu forme neobișnuite. Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor închipuiri. Astfel s-au zbuciumat oamenii, între teamă și nădejdea în Dumnezeu, până în noaptea aceea blândă și caldă de iulie, cum rar s-au văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și de la bisericile din satele apropiate, începură să se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi. Vrei să n ai para chioară de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
căutările toate prin spărtura sângelui. De-atâta alergare mi s-a-nvinețit carnea de pe trup Oh! Cum mă chinuie chipul meu celălalt și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă În lutul ademenitor Dar marea clipă ce sunt se zbuciumă-n lumi nevisate Se-ndepărtează enorm ca să se apropie. Și parcă-n mine m-afund ca-ntr-un munte gigantic Alunec spre sinele meu și nimic nu m-oprește. Mamă, mai bine nu-mi promiteai că mă vei naște c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înșelate, să simtă, căci poate nu peste mult timp va trebui să-i distrug toate visurile. 9 februarie 1962 (vineri) Mi-e sufletul atât de plin... gânduri, gânduri, unele dureroase, altele nespus de plăcute vin să mă tulbure, să mă zbuciume. Azi am fost la gheață, vai, dar fără Marin nu am putut face nimic, absolut nimic. Apoi a venit el. Dar În acele momente am aflat că fosta mea concurentă, Cristina, s-a otrăvit, dar scapă. Am avut câteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
formele lor materiale. O lectură este o abandonare a realului, o trădare a vieții. (azi) A. nu este vulgară În dragoste; are un aer de călugăriță pentita, ce se dăruie cu toată ființa Înfrigurată de ispășirea ce-o așteaptă; se zbuciumă, se zbate, se chinuie, ca și când ar fi În mare primejdie, pronunță cuvinte intermitente, ce nu trec dincolo de buzele Învinețite, pârjolite de febră. Ține ochii Închiși, e aproape moartă și, dacă n-aș simți troznetul cărnii tinere ca o pădure În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii lucrurilor dragi și a vieții. Poate te-am privit cu ochi mari, ce treceau dincolo de tine: atunci și numai atunci eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știi cât sunt de-aproape. La braț cu altul, viața-mi trec acum și Îl iubesc. Dar nu, nu ca pe tine, tu ești o Împlinire, deci un fum... Greieri... singurătate... putere... 2 octombrie 1964 (sâmbătă) Dintre toate câte mă zbuciumă, dintre toate câte le trăiesc și mă dor, veți rămâne numai voi, rânduri scrise de mine... Cuvintele nu vor putea cuprinde niciodată exploziile mele de bucurie, de deznădejde... de speranță... Trebuie să scriu ceva mare. Nu se poate să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi doar niște mari dezamăgiri. Nu avea de gând să se întâmple același lucru și cu Kara. Prietenii o întrebau adesea de unde provine dragostea, chiar obsesia, pentru magie și iluzionism. Se așteptau probabil la o explicație ce conținea o copilărie zbuciumată cu părinți și profesori abuzivi, mica fată găsindu-și refugiul în lumea fanteziei. Nimic din trecutul ei însă nu semăna cu așa ceva: fusese o fată normală, elevă de nota 10, gimnastă, căreia îi plăcea să gătească și care cântase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de mult îi plăcea să servească la masă și la bar, să stea de vorbă cu clienții și alți colegi și, mai târziu, ca asistent de manager general, să se asigure că totul decurgea așa cum trebuie. A fost o perioadă zbuciumată pentru Emmy, când își redefinea așteptările de la cariera și de la viața ei, iar acum își dădea seama că fusese numai bună să pună ochii pe ea unul ca Duncan. Era aproape — aproape — de înțeles de ce s-a îndrăgostit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
orice istoric, orice romancier, orice politician, orice poet: să trăiască în istoria durabilă și permanentă, să nu moară. Zilele astea l-am citit pe Proust, prototip al scriitorilor și-al solitarilor, și ce tragedie cea a singurătății sale! Ceea ce îl zbuciumă, ceea ce-i permite să sondeze abisurile tragediei umane îi e sentimentul morții, dar al morții de fiece clipă, e faptul că se simte murind în fiece clipă, că-și disecă leșul propriului suflet, și cu câtă minuțiozitate! În căutarea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi un șir de numere la Loto“. 3 Rezerva mea de lux e despărțită de o altă încăpere printr-un vitraliu: deasupra unei mări albastre, printre alte păsări, o mare și unghiulară pasăre violet. Pasărea plutește iar dedesubt marea se zbuciumă, plînge, vălurește. Aripile se mișcă nu numai cu ochiul privitorului dar și cu trecerea vremii sugerîndu-ți că timpul e inegal. Pasărea vine și pleacă, se rotește în căutare. Numai că nu țipă. Cerul și marea trec prin anotimpuri și povestesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
era căsătorită, ca și cum fără legătura cu un bărbat ar fi devenit un paria, iar calitățile ei, dacă există, s-ar fi spulberat dintr-odată, ideile astea au revoltat-o mereu de atunci. Acum e mai calmă, e bătrână și se zbuciumă mai puțin, știe că nu-i poți transforma pe oameni decât rar și foarte încet. Dar pe vremea aceea era suficientă o scânteie ca să izbucnească. Și tot ce îi spune acum, dar în alte vorbe, mai înțepătoare, mai aprige, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rar, tare, apăsat. Era clar că îmi acorda o ultimă șansă. Și în acel moment aș fi ascultat, zău că aș fi ascultat, pentru că îmi trezise curiozitatea, dacă nu și altceva, dar creierul meu se zvârcolea, toate simțurile mele se zbuciumau, pentru că rostise numele meu, mi se adresase cu prenumele meu, Michael. Spusese: „Michael, sper că nu te superi dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva pe nume, probabil nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei. Auzi, măi, tovarășe Stalin, n-ai măcar oleacă de rușine? Pișă-te , ceva mai încolo, nu, direct, pe produsele agriculturii noastre socialiste! După ce isprăvi cu luarea unor asemenea măsuri de organizare, își porunci, el singur, alinare: Da', ajungă-ți zbucium, măi Nicanor! Conform indicațiilor ordonate de secretarul de partid și de președintele colectivei, își așternu culcuș de trifoi sălbatec, rupt cu mâna din fostele răzoare și, deschingându-și chimirul de piele, se pregăti să apere neabătut proprietatea socialistă, de sabotajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]