604 matches
-
câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
-ntr-o altă viată, dar am mai trecut Alergând fără griji pe asemenea stradă, Desigur, odată, foarte demult, Soarele, sprinten, se juca prin ogradă. Un nuc tânăr se tot ițea După o nouă și falnică poartă, Părea liniștit, dar se zbuciuma - Poate-și dorea și el altă soartă. Astăzi, trec în sens invers pe stradă, Iar nucul se-apleacă blând peste noi, Înțeleg de ce voia atunci să mă vadă - De-un lucru tainic eram legați amândoi. Acum mă inundă cu o
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
jumătate cu mâna, citesc tristețea condiției comune și deznădejdea de a nu afla scăpare. Iar eu îi plâng fără să-i dezleg, îi înțeleg fără să-i iert și, mai cu seamă, simt, în sfârșit, cum mă adoră! Da, mă zbucium, cum aș putea rămâne întins liniștit în pat? Trebuie să fiu mai înalt decât dumneavoastră, gândurile mele mă fac să plutesc. În nopți ca acestea, în dimineți ca acestea mai curând, căci căderea se săvârșește în zori, ies din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă, dormi? șopti abia auzit, aplecându-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia peste cămașa umezită prin somn, încălță bocanci rămași de la bărbatu-su și potrivindu-și pe cap baticul de mătase, ca un ultim semn de cochetărie, se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
numai, să știi că eu nu m-am căit, nu m-am închinat, nu i-am scris scrisori. El însuși, el a telefonat! Neverosimilul se înfăptuise! Intensitatea celor petrecute era colosală. Să fi fost el, Viktor Pavlovici, acela care se zbuciumase, nu dormise nopți în șir, tremurase completînd formulare, se apucase de cap gîndindu-se la ce s-a vorbit despre el la consiliul științific, care își rememorase păcatele, se căise în sinea sa, implorînd iertare, se așteptase să fie arestat, se
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
știa că asta însemna scut), ci le zisese că înseamnă "încredere". Și mai era un cântec cu Doftana, "Privesc din Doftana prin gratii de fier", unde la un moment dat se zicea "E cerul sub care, închisă și ea,/ Se zbuciumă-n chinuri tovarășa mea". Ce circ fusese în clasă când Racoviță spusese "prietena mea" ! Învățătoarea îl scosese în fața clasei și stătuse o oră-ntreagă la colț cu mîinile-n sus. Zi Racoviță, și pace! Dac-ar fi știut tovarășa cu ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Fălciu, actualul județ Vaslui și s-a pierdut la 30 noiembrie 1990 la Iași. Cursurile primare și liceale le-a urmat la Huși, fiind absolvent al Liceului de băieți „Cuza-Vodă” în anul 1929, după care se înscrie în același an zbuciumat la Universitatea „Al. I. Cuza”din Iași, Facultatea de geografie, susținând examenul de licență în anul 1933, finalizat cu calificativul „Foarte bine cu distincție”. După absolvirea Facultății de geografie funcționează ca profesor la catedra de geografie a Liceului de băieți
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nu aibă grijă, dă bici calului, cotește la stânga și se tot duce pe drumul Hușului. Eu mirat și destul de neliniștit de rămânerea de unul singur, ascult uruitul căruței până se pierde în depărtare, pe urmă-l văd și pe cotei zbuciumându-se în curmeiul care-l lega de un lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lună și pe urmă să vin din nou la Roma. Când e tinerețe ce-i a pleca de la Roma în Moldova și ce-i gândul de a te reîntoarce? Călătoria a decurs normal sau aproape, pentru că sănătatea mea era foarte zbuciumată de oboseală și friguri contractate nu știu unde. Ajuns acasă foarte obosit și slab, aveam din când în când crize de friguri și insomnii. Luam chinină și dormeam ziua. După mai bine de o lună, am început să-mi revin și odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea cu îngrijorare la cei din formație. Unii parcă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
subțire și transparentă, ca o energie. Voiam să-i fac baie și să-i dau forma normală de om. Cazul 4. La înmormântarea unei femei, una din fiicele ei, cea mai mică (de 12 ani), așa de tare s-a zbuciumat și a plâns pe drumul până la cimitir. La cimitir, epuizată de puteri, s-a așezat pe o bancă și a leșinat. Le-am întrebat pe rude cine vrea să o ajute. S-au oferit două tinere și le-am spus
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Agitația anterioară i s-a șters complet, acum era într-o stare pasivă de liniște. Nu mai trăia drama înmormântării mamei sale, devenise o spectatoare neutră. Înmormântarea a avut loc și fetița s-a simțit bine, nu s-a mai zbuciumat și nu s-a mai agitat. A depășit momentul cu bine. Cazul 5. Eram la serviciu, într-un institut de proiectare, după o noapte de lucru, cu ceilalți colegi, după o noapte nedormită. Deodată, un coleg de al nostru, un
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
vechi de pe perete a înțepat liniștea în noua, mici sunete șterse. Le aud că bătăi de ciclop, apăsate în ușă visului ce m-a cuprins într-o îmbrățișare puternică, dulce, nu de mult. Deschid ochii, clipesc. Mă trezesc din somnul zbuciumat de vise sparte din amintirile sfâșietoare ale acelor zile apuse, ce și astăzi îmi aleargă cu pași rupți din timp prin mintea copleșită de faptul că în mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Cu o miscare ușoară mă
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului este, deci, o falsă alegere, iluzia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
apoi, tăcu, totul se liniști, parcă totul muri din nou. - Își cheamă perechea! își zise el. Somnul nu-l prindea, simțea nevoia să-și descarce sufletul, să-și spuie neliniștile care îl măcinau. Părea dezlănțuit de un clocot care-i zbuciuma sufletul... Era ca dezghețul unui fluviu primăvara. Cine-i cel ce-i va descreți fruntea, care să-i scoată plânsul din glasul necazului său... care să-i ridice capul și să privească necazul drept în față... care să-i scoată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
măcar,... doar o vorbă de iertare, Doamne!” Încet-Încet, se depărta de trupul ei... de trupul acela bolnav și neputincios. Moartea pătrundea în el, încet, prin răni, prin toți porii... Doar, o flacără încă îi mai alerga prin vine. Sufletul se zbuciuma în acel trup, de care trebuia să se desprindă, lăsându-l aici, pe pământ, la locul lui, iar el trebuind să se întoarcă acolo Sus... de unde a venit. Sunase ceasul umbrelor la hotarul vieții... Ce vedea acum, ea, acolo nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și mai frumos, cu toate razele soarelui oglindindu-se în ametistul de o strălucire fascinantă. Când ne-am ridicat de pe bancă, am întrebat-o: Unde stai? În apropierea ta. Te conduc! Nu, nu! Și se îndepărtă. Toată noaptea m-am zbuciumat, am avut coșmaruri. Dimineață mi-am adus aminte de un fapt căruia nu i-am dat nici o importanță la momentul respectiv. După ce m-am căsătorit, Olga mi-a telefonat și mi-a făcut o urare, care atunci m-a amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acrișoară. Stăm acolo și plănuim organizarea unei frății secrete, un soi de organizație menită să înfricoșeze populația de pe strada Economilor, și de acolo până departe spre strada vecină cu gura Văii Moratului, locuită de familii de rromi care mult se zbuciumă ei pe la cules de ciuperci de pădure, aleargă după melci pentru cooperația de consum, strigă pe străzi și tentează gospodinele cu un troc în care oferă oale smălțuite, roșii cu buline albe, contra pene de gâscă. Asta-i tot ce-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
administrate de spahiii renumiți ai fostei oștiri permanente a Securității pe numele ei turcesc bölük halkî. Pe cum se arată el la televizor pe dată în bar se aude un murmur de aprobare și de abia stăpânită plăcere. Mult mă zbucium eu și-i spun unchiului pe nume Ucunuțu despre cum se poate ca în cetatea Temișvarului, unde domnea tare oastea proeuropeană și democratică, să fie asemenea izbândă. Unchiul îmi dă multe asigurări că toate astea sunt iluzii, că izbânda lui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
veneau cu îndrăzneală, aproape în fiecare zi, și se invitau la masă. În astfel de împrejurări, copilul, numai de două luni, fu cu totul părăsit. Uitat în odaie cu ușa închisă, dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poate cu febră, și căzuse jos din patul neîngrădit. Plin de contuziuni muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca o ușurare, Stănică însă păru desperat. Sosi cu părul vâlvoi în casa Aglaei, repetă scena inimii slăbite, notifică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
indiferent, cum îmi este indiferent și cevrea să facă papa. Îl iubesc, dar știu bine că sunt lucruri pe care nu are puterea să le facă, altfel le-ar fi făcut de mult. Intențiile lui Pascalopol sunt bune, însă îl zbuciumă pe papa degeaba. Acum trebuie să fie cu el, nici vorbă. Ce este pentru mine dacă mă cheamă Giurgiuveanu sau Mărculescu? La banii lui papa nici nu mă gândesc, nici nu-mi trece prin cap că are să moară vreodată. Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
locuia moș Costache, bătrânul avar îl întîmpină cu afirmația stupefiantă: "...nu, nu stă nimeni aici, nu cunosc...". Intervenția Otiliei îl salvează pe tânărul timid, aflat aproape în pragul deznădejdii. Din prima seară eroul are în fața ochilor persoanele care îi vor zbuciuma puținul timp până la majorat. Îl cunoaște pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenul lui Costache Giurgiuveanu și protectorul Otiliei, apoi "clanul" Tulea, familia Aglaei, sora bătrânului avar care avea un soț senil și trei copii: Olimpia, căsătorită cu Stănică, Aurica, o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și o reproducere după un tablou de Repin, în care Tolstoi stă la masa de scris cu piciorul stîng sub el, într-o încăpere sărăcăcioasă, pe peretele căreia stau agățate o coasă și un ferăstrău. Din somnul greu și adînc, zbuciumat de chinul unui vis în care se străduia să explice de ce un scenariu de film trebuie să aibă un conflict măcar pe măsura unei piese de teatru, a fost smuls de sunetul strident al telefonului, semn că era chemat din afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lîngă el, se dezmeticește și-l măsoară îndelung, tremurîndu-și privirea plină de spaimă: De ce stai îmbrăcat?! Dacă purtai un capot matlasat, ți-aș fi spus iar că ești fină și frumoasă, îi șoptește Mihai, sărutîndu-i mîna curtenitor. Privirea Lilianei se zbuciumă din nou, mai violent, îndărătul ochelarilor. Apoi, ochii ei, subțiați, caută lung în ai bărbatului. Așa... adaugă Mihai, cuprinzînd într-o privire scurtă capotul înflorat, posibilitățile mele de expresie sînt modeste. Vezi că vecinul așteaptă la telefon... arată el spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]