442 matches
-
apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe parchet, sub Împletitura de trestie a unui scaun vienez, și de două muște jucăușe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lotri a tâlharului Scorobete, la drumul Siretului, a jefuit chervanele unui neguțător brașovean... Ceee?!?! sare mânios Ștefan împroșcând cu clăbuci. Tâlharii?!... Iar?!... Unde-i spătarul Mihail?! Adastă afară... Să dea socoteală! Chiribuță, ce stătea "turcește" pe perinuța lui, a și zbughit-o pe ușă. Ștefan, cu jumătate de obraz ras, gonește cu pași mari, stropind cu clăbuci. Don Batista după el, cu briciul: Barba! Illustrissimi!... Barba! Serenissimi! Ștefan, mânios, își smulge șervetul de la gât și-l aruncă cât colo: Am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-apucă să dea, rămâne cu mâna ridicată trăsnit de un gând ce-l înseninează. Fă-te-ncoa! Mă Petrică! Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu merinde. Dumitru se face a ațipi, cu capul în piept, sforăind ușurel, bâzâit de muște... Halal viteaz! strigă Savastița. Dormi pe tine, boșorogule! Oșteanu' lu' pește! Scoală și pune mâna! Dumitru tresare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în căruță, dar ochii lui sunt acana. Savastița îl bate pe umăr, să-l îmbuneze: Așa, barbate! Așa! Scrie și la Psaltire: "Barbatu' să-și ocrotească muierea lui și s-o apere de rele!" Mergem la codru, barbate!... Petrică o zbughește prin spatele casei, cu coiful în cap și buzduganul la spinare. Dumitru o rupe la sănătoasa după el, cu o sprinteneală de flăcău. Mitrică!! strigă Savastița. Nu mă lăsa, Mitrică!! se milogește ea. Întoarce-te Mitrică!!!... Savastiță, draga me!! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-am avut atunci. Nici n-am știut când a murit. A dispărut pe nesimțite, ca o adiere, ca o umbră a copilăriei mele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în cadru. Ca prin farmec, vacarmul se topi. La comandă, clasa săltă în poziție de drepți. Nu se mai auzea nici musca. În timpul acesta Labiș, care era mic de statură, se furișă de pe podium și, înșurubându-se printre bănci, o zbughi glonț pe ușa deschisă. Cu aer de căpcăun în stare să roadă oase, Cățeaua urcă la catedră, deschise catalogul și rosti peltic: - Eh! Ia să poftească la lecsie, Cârsiu Adrian... Labis Nicolae (cu o satisfacție drăcească, vocea ei deschidea aici
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
că da, l-a văzut noaptea acolo pe acel tip. Dacă o echipă de jurnaliști se cazează în hotel cu „tricolorii“, e o problemă națională. Sau dacă secunzii și maserii lotului - care noaptea moțăie pe la capetele coridoarelor să n-o zbughească vedetele la Flora sau la alte stabilimente cu bară fixă - găsesc un ziarist bîntuind pe-acolo, ce se întîmplă? Nu-și pun ei musculatura în funcțiune să gonească intrusul? Ba cum să nu! în schimb, în zonă se plimbă în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de pădure. - Ce mai fac puieții pe care i-am plantat astă- toamnă, în poieniță? întreabă Vlăduț. - Au crescut cât niște uriași, răspunde bunicul. Mergeți cu mine să-i vedeți? Copiii nu așteaptă să fie invitați de două ori. O zbughesc la fugă. Aleargă râzând pe potecile pădurii. Într-un târziu, ajung în poieniță. - Unde sunt uriașii? De ce ne-ai mințit , bunicule? întreabă Teodora, privind copăceii care sunt la fel de înalți ca în toamna trecută, doar că acum au haine
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
numai pe la trecerea de pietoni, după ce se asigură. Mama îl sărută și...gata. În sfârșit, e liber. Puțin mai e și va fi în vârful cireșului. Urcă în troleibuz și nu după mult timp ajunge la destinație. Coboară și o zbughește rapid spre trotuar, pe partea carosabilă a străzii, chiar prin fața troleibuzului. Un scârțâit de frâne și o bufnitură puternică îi opresc elanul. În ultima fracțiune de secundă vede autovehicolul care, asemeni unui uriaș, cu niște roți gigantice se apropie amenințător
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
fotoliul său preferat. După ce se învârte de câteva ori nemulțumit, se îndreaptă spre ușa de ieșire, iese afară și scâncește pentru a i se da drumul. Scriitorul se scoală și se duce să-i deschidă, dar, în acel moment, câinele zbughește și se așează la locul său preferat. Desigur, acest truc a fost rodul imaginației sale, n-avea cum să fi fost învățat. 4.1.1.2 Gândirea La fel ca și imaginația, gândirea este deosebit de importantă în actul creației. Deosebirea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ora 9, dar, ca ăla venit din provincie, voiam să folosesc și minutele rămase pînă la închidere. Cînd a început să trosnească clădirea și să zăngăne geamurile, n-am realizat ce se întîmplă. Cei din prima parte a sălii au zbughit-o, instinctiv, spre ieșire. Rămas singur, am luat-o și eu la fugă. În timp ce eram pe la mijloc, s-a întrerupt lumina și am auzit căzînd niște fișiere. Afară, în parc, lîngă un arbore, se strînseseră 8-9 inși, bărbați și femei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apucăm și apoi ne-a lăsat singuri. Eram plini de pene și alte murdării. Cum era Duminică după masă, lumea ședea, după obiceiul de la sate, în fața caselor, pe lăicere sau pe scaune. Ne-au văzut zeci de oameni, cum am zbughit-o din casa lui Tomici și cum, mai mult fugind, ne-am îndreptat spre marginea satului. Aici, lângă o mică baltă, aștepta sluga cu căruța. Cum ne-am urcat, a dat niște bice zdravene cailor și căruța a pornit în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fotografii, de obsesia tuturor părinților de a-și imortaliza odrasla la mare, la munte, la premierea de sfârșit de an, când trebuie să stai frumos și să surâzi către cameră, chiar dacă nu e zâmbetul tău, chiar dacă ai prefera să o zbughești la joacă. Singurele care-mi plac sunt câteva fotografii făcute înainte de a împlini un an, când nu știam „să pozez“ și nu-mi păsa cine mă privește - îmbufnată, gata de plâns, fericită că izbutesc să fac primii pași sau chinuindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ursul ucigaș al ursoaicei, care slăbise pentru că Fram îi fărâmase câțiva dinți și el nu mai era la fel de puternic ca înainte. Fram îi redă adăpostul și hrana, apoi pleacă mai departe, cu puiul de urs. La puțin timp, puiul o zbughiește îndărăt și îl mușcă pe urs de gât ca să-și răzbune mama. Fram își reia obiceiul de a goni urșii albi cu giumbușlucuri, servindu-se din vânatul lor. Într-o zi, Fram își găseșe micul protejat exersând giumbușlucurile sale. Fram
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
se menține în topul celor mai frumoase destinații de vacanță din lume. La Monte Carlo, pe malul Adriaticii! Să tot alegi dintre zecile de stațiuni ce se înșiră pe litoralul muntenegrean al Adriaticii. Dacă nu-ți place la Bar, o zbughești la Sveti Ștefan, care e la o aruncătură de val mai încolo. Dacă nu-ți convine nici aici, o tulești cât ai zice pește la Budva, adică alături, de unde, în caz că tot nu ești mulțumit, pornești spre Golful Kotor, ce tocmai
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]
-
AM O BICICLETĂ NOUĂ Mare mi-a fost bucuria când tata mi-a adus o bicicletă nouă. Cea veche se stricase și îmi părea rău ; era doar jucăria mea preferată, după ce îmi făceam lecțiile. Bucuros, am luat bicicleta și am zbughit-o afară. Strada noastră e în pantă. M-am dus repede până sus și am pornit-o înapoi, în jos, ca vântul. Ce repede coboram ! Era cât pe-aici să trântesc pe cineva care tocmai ieșea dincurte de la Dana. Nici
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
-ți dai seama ce primejdios este jocul printre mașinile care staționează pe marginea străzii. Văd mereu, uitându-mă pe fereastră, copiii vecinilor jucându-se „de-a ascunselea” printre mașini. Stau pitiți după ele - și uneori chiar sub ele - de unde o zbughesc de-odată, ca să ajungă „la semn”. Și nu odată am văzut cum sar din ascunzătoare, în apropierea unei mașini care trece pe stradă. 30. Dacă într-o stație este oprit un tramvai, un troleibuz sau un autobuz, cum și când
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]