1,010 matches
-
da să-ți picurLângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucurC-am descoperit în zoriCum adaug existențaîntr-un sarcofag integru,Adormind indiferențaCe-a pictat atâta negru!Ce n-aș da să-mi adormi glasulCu sărutul tău fierbinteși împleticindu-mi pasul,Să zburdăm, ca înainteDe-a se domoli furtunaîn oceanele secate,Când ignorai semilunaPrintre versurile toate!Ce n-aș da s-aud iar stropii... XXXIII. LA BINE ȘI LA GREU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011. În
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
care nu mai văzuse clar de prea mult timp, începea să se închipuie un cosmos cu puzderie de planete gravitând sub mantaua folk-ului și a poemului. Numai rapsozii cu lire și cununi de dafin mai rostiseră antice versete și zburdaseră cu melodii lirice, cum rosteau și zburdau mânjii folk-iști, înaripați, fără șei și zăbale; numai serenadele trubadurilor medievali mai cutreieraseră cândva sub cerdacuri asemenea cântecelor folk! Frumoșii și frumoasele cu chitări și blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu țara
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
mult timp, începea să se închipuie un cosmos cu puzderie de planete gravitând sub mantaua folk-ului și a poemului. Numai rapsozii cu lire și cununi de dafin mai rostiseră antice versete și zburdaseră cu melodii lirice, cum rosteau și zburdau mânjii folk-iști, înaripați, fără șei și zăbale; numai serenadele trubadurilor medievali mai cutreieraseră cândva sub cerdacuri asemenea cântecelor folk! Frumoșii și frumoasele cu chitări și blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu țara, de-a lungul și de-a latul
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
Doamne ești în Biserica mea Sfântă Domnul în cer are doar scaunul său Ochii Lui pe sărac îl privesc la rău Cum fiarele patimii îl descântă Va ploua peste păcătoși cu lațuri Foc și pucioasă suflare de vifor Caii sălbateci zburdă fără hățuri Că drept este Domnul și dreptatea Sa Deschide-n suflete nesecat izvor Și fața Lui zidește-n inimi casa PSALMUL 11 Cel necuvios din adevăr scade Limba cea plină de mândrie pierde Cum seceta usucă lanul verde Buza
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
crează o ușoară dezordine în univers și-n microcosmos. Carpe diem zice latinul; bucură-te de clipă, trăiește-o , sugerează poetul. „Azi... să trăim azi cât într-o viață,/iar mâine e mister”. „și-apleacă la pământ mohorul,/și zburdă, zburdă ca un mânz prin luncă/ ...Cât încă sprinten îți este piciorul”! (Mânzul) „Ulcioare” Același ulcior, altă hangiță. Timpul se scurge și ne plimbă cu el până ne varsă și ne face oale și ulcele. ”Ulcioare/care merg la apă și
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
fără veste Și te duce-ncet de mână, LA CĂSUȚA DIN POVESTE. . . Dimineața, îți arată splendid răsărit de soare, Câmpu-ncet din nou respiră, neguri se ridică-n zare, Mugurii, stau să plesnească, ghiocei și toporași, Ies la marginea pădurii. . . mieii, zburdă pe imaș, Iar spre seară, când te-mbată, un miros de aer pur, Stai și-ascultă cum ECOUL, din pădurile din jur, Se revarsă peste sate, c-o ușoară tânguire. . . . Bat vibrând, neacordate. . .CLOPOTE LA MĂNĂSTIRE!. În genunchi, ridică-ți
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
iasă cîndva în altă lume și o să respire aer adevărat, dar deocamdată plămînii lui nu simt nevoia să se umple de bucuria de a țipa: iată-mă, exist!, stă ghemuit și scormonește prin amintirile de la începutul lumii, vorbește cu zeii, zburdă pe cîmpii cu fluturii, știe că materia este energie pură indestructibilă și pulsatorie, aflată într-o veșnică transformare, stăpînește secretele lumii și stă pe îndelete de vorbă cu Dumnezeu, care este mare și blînd și bun și care lăcrimează cînd
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
ploaie e superb ca peisaj cum stau norii claie. Unii pomi au înverzit, e un verde crud... și răspândesc florile mirosul lor nud. Stau pisicile la soare tăvălindu-se în praf miorlăie în cor motanii ca și un taraf. Mieii zburdă în poiene și nici nu gândesc că urmează sacrificiul Paștelui lumesc. Se simte în atmosferă profunda schimbare chiar și oameni zâmbesc e o încântare... Toți trăim o transformare - pentru unii-i clar - Primăvara le trezește instinctual primar. Referință Bibliografică: ANOTIMPURI
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată de razele soarelui. Vîntul abia adie prin fîneață și le mîngîie florilor obrajii. Ce chef ar avea el să zburde peste tot, să răscolească frunzele uscate și să se lupte cu norii cei dulci, care aduc cu ei apa cea hrănitoare ... dar e prea cald astăzi și n-are chef de zburdălnicii. Crinii de pădure, cu petalele roze pătate cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
pradă unei dureri ascunse. E doar una din poveștile de dragoste învăluite de energia stejarului secular, sub care altădată, iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau nebune ielele prefăcute în fecioare fermecătoare, purtând coronițe din sânziene, pletele mirosindu-le a flori sălbatice...Vântul sporea magia acelei nopți, alergând zănatic printre ramurile copacilor și peste câmpia acoperită de galbenul florilor de sânziene cărora le purta polenul până la
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
mine, Când țâța o cătam flămând Și gânguream printre suspine Că mare o să fiu curând. Mi-e dor să mă mai duc la școală, Cu uniformă și ghiozdan, Lucrarea scrisă s-o dau goală Ca să repet, barem, un an. Să zburd ca mânjii pe câmpie, Jucând miuța pe maidan; Atâta dor, fir-ar să fie, Nu știu de unde tot mai am! Aveam puțin și-aveam de toate; O, cât aș vrea să fiu iar mic! De unde Dumnezeu mai scoate Atâtea doruri
MI-E DOR DE TINE CA DE MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358703_a_360032]
-
Răsună-n mine nechezat de cal... Dar, tot aleargă caruselul Destinului viclean și amoral. Vă e rostu-mbujorat și viu, Și-n spargul nopții, moale blândețe. Copil cărunt azi, nu mă abțiu Să-mprumut din voi o tinerețe. Eram vijelie și zburdând Cu voi, răscoleam nopți stufoase, Iar acordeonul meu cântând Vă schimba în globuri de mătase. Am astăzi zborul împietrit. Se pierde părul, parcă și pasul... Prin secole ce-am absolvit Și-a pierdut și-acordeonul glasul. Primim o viață cu
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
-i pustiu, Am auzit că podul peste ape S-a sfărâmat sub pasul tău târziu Și muntele așteaptă să se crăpe. Nu știu dacă dorința mea-i absurdă, Nu știu dacă pământu-i din pământ, Nu știu dacă aleargă sau doar zburda Tomnaticele frunze, care sunt Pe buzele-mi și pe urechea-mi surda. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
cărare Și pasul meu tot mai nesigur pare Aceeași strălucire e-n ochii mei căprui. Chiar dacă timpu-i dus și toaca încet sună Și văluri de tristețe azi trupul îmi îmbracă În numele iubirii ce am simțit o dată Să mai lăsăm să zburde fiorul vechi pe strună. Din ceruri stele ne-or veni aproape Pe margine de râu și ascultând povestea Vor duce peste tot prin ceruri vestea Ca să iubești o viață același om se poate. Și chiar de soarta ne poartă pe
CĂ MĂ IUBEŞTI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359320_a_360649]
-
el se lasă în voia valurilor dulci ce se risipesc grațioase în nisipul aurifer al malurilor: „pe măsură ce crești/ nimic nu ți se mai pare ca altădată:/ totul este mai puțin colorat”. „Se spune că,/ atunci când un copil se naște/ îngerii zburdă,/ atrași de plânsetul noului-născut / Pe măsură ce crești/ aripile lor îți luminează calea” Plînsetul este, aici (și îi înțeleg sensibilitatea poetică !) durerea grațioasă a creației! Un copil se naște, o poezie se naște, un poet se naște! Succes, dragul meu tînăr confrate
UN ALT CUB DE LUMINĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359390_a_360719]
-
Amarylis, Anna Pavlovna, fata mi-a zîmbit, parcă mulțumindu-mi pentru privirile mele admirative, care o șlefuiau, nu mă uit niciodată după femei cu priviri animalice, pofticioase, numai după alea cărora eu le zic “penale” mă extaziez, îmi vine să zburd, să sar pe ele, să mă tîrăsc în genunchi după cururile lor, sigur că totul e disproporționat și mă prostesc, e ca și cum m-ar înnebuni o copie în ipsos după Canova, “Amour et Pshyche”!, de exemplu, statuetă cumpărată de la bîlci
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
Atunci simt că dansez, nu că merg, iar gândurile mele devin visări. Armonia sunetelor acestui cânt izvorăște din fascinația lungilor și pasionantelor istorii ale civilizațiilor demult apuse, sclipitoare cândva pe însoritele țărmuri ale mărilor. Ori din voioșia generațiilor multor copii zburdând fericiți, de când e lumea, prin preajma tihnitelor case părintești. Când sunt cuprins de gânduri triste, un singur crâmpei din cântecul meu îmi este de ajuns să-mi alunge neliniștea. Toate lucrurile redevin luminoase și necazurile fug de îndată. Asemăn cântecul meu
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
familiei i-au lăsat gândurile libere. Până să ajungă la Galați, avea o singură preocupare: ce se va întâmpla când se va întâlni cu familia sa. Acum când totul a intrat în normal și pericolul a trecut, avea timp să zburde cu gândul pe unde nici nu se aștepta. Încercând să se scuze față de colegi și să plece acasă, a întâmpinat reacții negative din partea acestora: - Tu ne inviți la o bere și vrei acum să fugi? - Nu se pune problema cine
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VII LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360315_a_361644]
-
colaci, Du-le și o jucărie, S-aibă și ei bucurie. Încălzește-le căsuța, Nu uita de bunicuța. Iarna asta tare-i grea, N-are cine-o mângâia. Copii de sunt bolnăviori, Ia-le boala până-n zori. Fă-i să zburde, sunt copii, Împarte-le bucurii. Du-te la copii cuminți, Care-ascultă de părinți, Dăruiește-le de toate, Dulciuri, jocuri de se poate. Mergi și la cei mai răuți, De promit, tu să-i asculți, Că vor fi mai cuminței, Du
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360398_a_361727]
-
Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă am ști să ne bucurăm de o floare Am simți din nou cum e să fim copii. Inimile ar dansa cu razele de soare, Am zburda ca mieii pe verzile câmpii. Dacă am ști să culegem macii dintre noi Ne-am croșeta visuri, nu cu ițe de împrumut Am învăța împărțirea iubirii doar cu doi În ecuația din care extragem un dor absolut. Dacă am ști
DACA AM ŞTI... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360481_a_361810]
-
neconceput,/ fiorii mei vegheați,/ pierduți într-un sărut,/ Știai, că a iubi nu are început...” În tandra, primenita, benefica, dăruita, încercata și asumata fericire, te poți și pierde, atunci când forța ei de manifestare devine una exponențială, încât înțelesurile apucă să zburde dincolo de rostul lor cotidian extatic. Dar dacă e o suficientă dorință de stabilitate, atunci se revine la rotunda împlinire... „La noapte voi sorbi/ fiecare bob de rugă/ din sufletul meu,/ așteptînd o nouă zi,/ în palma ta să-mi văd
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
într-un ocean pe o pitică albă Și alerga ca mii de ani lumină, chiar cu lumina contopindu-se Zbura din plus în minus infinit fugind hoinar Sub ploile de neutrini se desfăta scăldându-se Acel ocean în care el zburda fără hotar. Referință Bibliografică: Copilăria Leviathanului / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
COPILĂRIA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360588_a_361917]
-
zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii să bată mai rar și sufletului să nu mai zburde printre căi verzi. Că mâine.... dar până mâine, azi ! Ninge ca-n Danemarca lui Andersen. Mama stă la geam și i se luminează ochii, că ai copiilor. Curg în ei toate ninsorile lumii, trecute, prezente și cele pe care nu
LA INCEPUT DE AN de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360736_a_362065]
-
nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
atât orașul, cât și marea. Atunci, cei doi tăceau, iar gândurile lor călătoreau departe spre necuprinsele depărtări. Fratele cel mare, Orestes, contempla măreția zidurilor uriașe ale cetății, turnurile de apărare, ori clădirile impunătoare ale bogătașilor. Îl impresionau trăsurile aurite care zburdau pe străzile lungi, în goană nebună. Se vedea că acei oameni sunt cei mai de vază din cetate. Tânjea să ajungă și el, cândva, ca unii dintre ei. Se visa promovat în funcții mari, fie negustor, fie comandant de oști
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]