1,562 matches
-
participau vestitele bacante; de aceea sărbătorile se numeau bacanale. Toate sărbătorile erau legate de struguri și vin și se bazau pe bine cunoscuta „nebunie bahică” - dar ar fi cu totul superficial să reducem aceste misterii la beție. Dionisiile celebrau o zeitate care se regenera și se reproducea anual fără să moară, precum Demetra, Persefona. Diferența dintre grâu și vița-de-vie avea o semnificație profundă, întrucât cea din urmă reușea să evite Hadesul. Cele mai vechi Dionisii, Anthesteriile, se sărbătoreau în lunile februarie-martie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urmă erau siliți să le îndure. Activitatea fundamentală era asigurată de expunerile regulate ale maestrului susținute în centrul exedrei și de studiul învățăturii sale prin conversații și dialoguri de tip socratic. Acesteia i se adăugau numeroasele jocuri funerare, regulate, consacrate zeităților - de obicei infernale, precum Poseidon, Adrastos sau Dionysos 11. Și, desigur, antrenamentul sportiv și întrecerile atletice de tip olimpic 12. Curriculumul propriu-zis al Akademiei ar fi putut fi cel utopic, expus de Platon în Republica și Legile 13. Se pare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
șapte ametor («cel fără mamă», dar și «cel care nu poate fi mamă»); căci el singur nu generează și nu poate fi generat prin firea lui. Or, ceea ce nu generează și nu este supus generării rămâne imobil. Tocmai așa este zeitatea, după cum afirmă retorul din Tarent. El rostește după cum urmează: «este numărul șapte hegemon și conducător al tuturor lucrurilor, unul, cel ce ființează în veci, Dumnezeu, statornic, nemișcat, mereu identic și egal cu sine» ș...ț. Din cauza aceasta filosofii compară hebdomada
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din greu, este „lumea muncii”, a străduințelor oneste ale harnicului plugar, ale curajosului corăbier și ale răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându-se în artă. Unele dintre trudele acestei Vineri Mari cer de la început muncitorului har și dăruire deplină - ca în cazul pictorului sau al poetului. Iar arta cea mai înaltă, educația
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ideale. „Idealul” devenea astfel autenticul „real”, a cărui caracteristică fundamentală era perfecțiunea intrinsecă, armonia. Așa apărea lumea pitagoreică, a cărei esență o constituia armonia numerelor naturale; tot astfel apărea kosmos-ul platonic, cu o organizare și o funcționare perfecte, susținute de zeități cu atribuții precise. Descoperirea numerelor iraționale de către pitagoreici a fost trăită catastrofic, întrucât acestea păreau a strica armonia divină a lumii; de aceea, îngrozitoarea dezvăluire matematică a fost interzisă și, vreme de multe secole, nimeni nu a aflat „taina pitagoreică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după care geto-dacii s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă, și Lucian Blaga care, într-un studiu din „Saeculum”, contestă explicit teza lui P. Creator al unei metafizici a „adâncului”, al unei „noologii abisale”, era firesc ca Blaga să se ralieze
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
și lapona Enigel, afină fiind și „ceremonia” hibernală regizată de Gabriela Melinescu - a unei treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare orfică a vieții și o stare sacerdotală a cuvântului”. O protoistorie fabuloasă, așezată sub semnul unor zeități antice, purtătoare de puritate și de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
1975) să se elibereze mai în profunzime de tentația abstractizării: abundă formulările adresative, întrebările (retorice), universul liric primește o infuzie de concretețe metaforică, renaște vitalitatea primă a poetei, acum o vitalitate întrebătoare, nu a unei descătușări adolescentine, ci a unei zeități feminine care își descoperă regatul la granița dintre moarte și viață. Poeta se recunoaște în figura Persefonei, purtătoare de viață și de moarte, care aduce distrugere și rod, înfometată de trupul iubit, dar și dornică de a-l înghiți (22
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
care cade „subt vremi” i se supune, fără rezistență. Memoria mitică devine memorie istorică. Istoria rămâne cel mai adesea locală, incluzând umbra vecinătății. Prin definiție, zeii sunt excluși din cronica trecerii. Deconstruind fabulele grecilor, primii istorici au recunoscut totuși autoritatea zeității numită „destin”. Să fi fost destinul sau curiozitatea aceea care l-a înghițit pe bătrânul Plinius (23-79 d.Hr.) sub cenușa vulcanului Vezuviu, în timp ce privea atent erupția? Herodot își propune să cuprindă în relatările sale o durată de aproape două sute
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spus că de el nu se va atinge, întrucât va ceda de unul singur, lucru care avea să se întâmple întocmai după ce a asistat la torturile colegilor săi4. Puterile lui Țurcanu l-au transformat, în imaginația victimelor sale, într-o zeitate atotputernică, fiind hulit și adorat în același timp de către deținuții care treceau prin mâinile lui. Puterea sa de fascinație acționa și după ani de zile de la executarea sa: Dan Dumitrescu și Aristotel Popescu erau atât de îngroziți de ideea că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Această a doua eventualitate evocă refularea, care provoacă dispariția, dar nu și înlocuirea. Există și o a treia posibilitate. Adepții noii religii nu se mulțumesc să distrugă vechile lăcașuri de cult, ci construiesc, pe ruinele acestora, edificii religioase consacrate noilor zeități, anulând astfel orice încercare de revenire la vechiul cult. Această soluție ar putea fi comparată cu formațiunea reacțională. Scrierile lui Freud permit alcătuirea unei liste aproape complete de trăsături de caracter reacționale. Între ele găsim ceea ce Freud (1905/1987) numește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Volleyball for Disabled (WOVD). Acest for stabilește și criteriile de clasificare a sportivilor în funcție de gradul de infirmitate. Olimpiada persoanelor cu dizabilități reprezintă una dintre puținele probe care, dincolo de dorința de victorie cu orice preț, civilizația modernă se supune și altor zeități, valorizând solidaritatea ca pe un dat fundamental al umanității, nesupus criteriilor pragmatice comune, dat care altminteri transformă acel ,,Important e să participi” al lui Coubertin într-un îndemn vetust, irelevant pentru sport și mai ales pentru sportivi. Mulți dintre sportivii
APARIȚIA ŞI EVOLUȚIA VOLEIULUI LA JOCURILE PARALIMPICE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Neluța Smîdu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_825]
-
nici nu o putem visa! Jocurile Paralimpice sunt esența spiritului olimpic cu provocări ce depășesc puterea sportului. Olimpiada persoanelor cu dizabilități reprezintă una dintre puținele probe care, dincolo de dorința de victorie cu orice preț, civilizația modernă se supune și altor zeități, valorizând solidaritatea ca pe un dat fundamental al umanității, nesupus criteriilor pragmatice comune, dat care altminteri transformă acel ,,Important e să participi” al lui Coubertin într un îndemn vetust, irelevant pentru sport și mai ales pentru sportivi. Omologul baronului Pierre
APARIȚIA ŞI EVOLUȚIA VOLEIULUI LA JOCURILE PARALIMPICE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Neluța Smîdu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_825]
-
într-un proces de eliberare, de slăbire a frâielor, de curățare. Este în măsură să lase deoparte ceea ce a devenit inutil. Vezi Greutate și A căra. Vânătoare Considerată în toate culturile o artă nobilă și sacră, încât toate panteoanele prezintă zeități ce vânează, vânătoarea are în zilele noastre o semnificație mai ambiguă. În sens pozitiv vizează concentrarea, acțiunea subtilă și strategia inteligentă, iar în sens negativ, violența și agresivitatea. Interpretarea depinde în mod fundamental de scenariu: - când cel ce visează urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cineva, simțind într-o oarecare măsură riscul la care este expus. Visul pune accentul pe neîncrederea resimțită cu privire la seducția exercitată de o persoană, un obiect sau o idee. Dumnezeu Aluzia la divin, sub forma unor personaje religioase, îngeri, reprezentări de zeități, dă o semnificație spirituală visului. Indiferent dacă este sau nu credincios, subiectul aspiră să se înalțe, să se purifice, să devină mai bun. Pentru un credincios, visul are o semnificație și mai puternică, putând fi expresia conexiunii cu cerul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
retoric - într-un crescendo dramatic și cu o „morală” patriotică - un episod preluat din D. Cantemir, consacrat ulterior de D. Bolintineanu. Într-o epocă de mitizări romantice, A. tinde spre crearea unei mitologii naționale (în registru poetic și fantezist), unind zeități eline și tradiții populare românești. Mitul etnogenezei, al întemeierii neamului, din Dochia și Traian (transpus destul de prozaic, dar cu euritmii populare), trimite la sacrificiul simbolic al fiicei lui Decebal pe muntele sacru Pion (Ceahlău). În Turnul lui But, una dintre
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
câteva șoapte care mă puteau scoate din încurcătură. Și dacă ești amabil, te rog, spune clasei despre ce vorbeam eu! Secretul șoptitului este de a face acest lucru în același timp în care vorbește profesorul. Astfel, pe lângă ceea ce a zis "zeitatea", cum ne mai poreclim atotputernicii și atotîndreptățiții dascăli, am mai auzit: "ascendență", "Felix Amadeo", "măsuri pentru putere". Îmi era de ajuns pentru a-mi da o idee despre ce trebuie să vorbesc. Dintre toate momentele din istorie, profesorului îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de istorie să facă exact ceea ce nu vrei tu să facă. Ai citit în avans și ai spus mai mult decât ți-am cerut, dovadă a neatenției dumitale! Din această cauză, ai un patru pe ziua de azi, a încheiat zeitatea Mircea punând deja nota în catalog. Dar v-am spus tot despre ascensiunea la putere a primului împărat, adică ceea ce mi-ați cerut să vă spun! încercam eu să schimb gândul profesorului. Nu. Eu ți-am spus doar să repeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Corvium. Mulțumesc, spusei zâmbind. Unde mergem? Pentru asta am venit... e o întrunire și nu o să îți placă ce fac. În cancelarie? Da. De unde știai? Un profesor mi-a spus. Zâmbi, crezând că e o glumă. Am coborât pe scările zeităților. Am trimis după cei care m-au ajutat la intrarea în liceu și după cei pe care știam că mă puteam baza. Soliteraj a venit? Nu. Încă îl așteptăm. Ai lipsit destul de mult. Îmi pare rău, Constantin. Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Am fost atât de buni ieri încât acțiunile noastre să fi ajuns la urechile primarului? Ce prompți au fost ăia de la conducere! Dacă încep să ne lovească, nu vom sta ca niște miei la tăiere, nu? Oare de ce ne țin "zeitățile" astea afară? Într-adevăr, de ce erau toți afară? Trebuia să se fi sunat demult. Ce îi ținea pe elevi în curtea școlii? De ce nu erau în clasă, la cursuri? Doar era luni, nu? Mi-am pus tot felul de întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
menită să întărească dominația economică... Restul se pierde în aer. Principele îl cercetează neliniștit. Silueta din fața lui, ușor co câr jată și slăbănoagă ca o trestie uscată, cu privirea inexpresivă și mișcări rigide, îl duce cu gândul la întruchiparea unei zeități samavolnice, întotdeauna gata să se pună de-a curmezișul dorințelor sale. Închide ochii cu un suspin. Măcar să nu-l mai vadă! Îi deschide însă din nou după câteva clipe și rostește șuierat: — Funcționarii care primesc salariu sunt foarte puțini. Ianuarius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă seama că balanța s-a dezechilibrat din nou. Nu mai înclină în favoarea lui. Șoptește copleșit: — Imolează împreună copii nevinovați... Îl vede pe bătrân înnodându-și mânios sprâncenele la baza nasului. Se panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura prin care ies spiritele malefice. Ridică apoi o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plac, să fie sănătos, dar să-i lase pe ceilalți în pace. Nimeni nu-l forțează să adore zei pe care-i simte străini. Însă orice om cu scaun la cap, când se mută într-un alt ținut, caută protecția zeităților locale. Ar trebui să considere un privilegiu că se poate împărtăși și el din binecuvântările altor divinități, nu să le hulească. Instructorul nu-i răspunde. Și-a dus mâna pâlnie la ureche, ca și cum n-ar auzi bine: Cu o mie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]