798 matches
-
imediat. Apoi lasă gazeta, se uită la el și îl strigă, întîi binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-auzi!? Trezește-te! Leonido, să nu mă lași. Trezește-te că-ți trag palme mă-nțelegi! (îl zgîlțîie, el nimic) Lasă omule fleacurile. (îi dă palme îl stropește) Scoală monșer, nu face pentru dumneata să te dai în spectacol! Ești om serios. Un volintir! (lui Leonida) Soro! Soro! (intră o figurantă în soră medicală cu trusa de prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
după școală, cu povara ei impresionantă, intangibilă tresăltându-i vizibil sub bluză, ah, le conjur să mi se arate de sub cupele sutienului ei, să se reverse ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui! Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești în vreme ce vaporul uriaș se cutremură zgâlțâit de ruliu și tangaj, ne dăm mari cu poante gen - a cărui mamă era cea mai sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apare tăcut lângă ei, purtând pe tava cu încrustații orientale cafelele pregătite din timp. Mai doriți ceva, mademoiselle? Nu, merci 28 Pierre. Poți pleca. După ce își cere permisiunea, Marius aprinde o țigară din care trage cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
metru de el. La nas, în locul unde se sprijină ochelarii, era o rană. În colțurile gurii deschise avea un pic de spumă galbenă. Ochii îi erau închiși. În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ei o halbă de bere. Am întins mâna spre ea și fără să ajung s-o ating, a sărit în sus și s-a vărsat pe jumătate. Am crezut că cineva, pe sub masă, a pus picior peste picior și a zgâlțâit masa, dar nu era așa, căci toți stăteam cuminți și halba a sărit în sus din senin. S-au uitat toți la mine mirați, eu m-am uitat la ei și-am căzut pe gânduri. Nu mai spun că berea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe mine! Coana preoteasă, care uitase de înghețata care se prelingea acum pe mână, o sorbi repede și-și linse degetele unse, după care mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe saci. Oprite pe șanț, trei femei cu un copil mâncau pe un ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am cu voi, hâtu- vă așa și pe dincolo !” Sting lamba și mă culc. Și-ndată ce am adormit, numai văd că întră două felinare în casă, mă apucă, unul de picioare și altul de cap, și-ncep a mă zgâlțâi. „Ce-ai cu noi, zice, de ce ne sudui ?”, ș-odată mă astrucă sub laviță de m-am sculat cu scândurile în cap. Ptiu ! Am făcut cruce, m-am suit la icoane și le-am pupat, m-am culcat iar și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mea, totul era o farsă uriașă, asemănătoare celei pe care i-o jucase viața fetei ăsteia. — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă în posesie, îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, privin du-mă în ochi cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Am pus o pătură pe el și l-am mângâiat pe frunte și pe ureche. — I tare frig sub pământ, se plânse el, privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fulgerând, oameni care Îi Înjurau pe greci pe turci și Începeau să Împacheteze. Dintr-o dată, spuse cu hotărâre: ― O să-mi iau cutia pentru viermi de mătase. Și niște ouă. Ca să putem face bani. Lefty o apucă de cot și Îi zgâlțâi jucăuș brațul. ― În America nu se face mătase. ― Dar se poartă haine, nu-i așa? Sau umblă despuiați? Dacă poartă haine, au nevoie de mătase. Și pot s-o cumpere de la mine. ― Bine, cum vrei tu. Dar grăbește-te. Eleutherios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stânjenitoare pentru un american de origine greacă: Michael Dukakis călare pe tanc. Vă amintiți? Imaginea aceea care, singură, a ruinat speranțele noastre că un grec va ajunge la Casa Albă: Dukakis, cu o cască militară care Îi era prea mare, zgâlțâindu-se În vârful unui tanc M41 Walker Bulldog. Străduindu-se să aibă o alură prezidențială și reușind, În schimb, să arate ca un băiețel care se dă În călușei la bâlci. (De câte ori un grec se apropie de Biroul Oval, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la zece până la douăsprezece, bunicii mei aveau grijă de mine. Desdemona Îmi dădea biberoanele și Îmi schimba scutecele. Îmi pieptăna părul cu degetele. Când Începeam să fac sandal, Lefty mă căra prin cameră. Pentru că nu putea să-mi vorbească, mă zgâlțâia mult și Îmi cânta, și-și freca nasul lui mare și coroiat de năsucul meu micuț, latent. Bunicul meu arăta ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de după o oglindă „Mount Vernon“ sau nemaiavând uneori Încotro să se ducă, fiind tăiați În două de câte un dulap. Acum În vârstă de patruzeci și trei de ani, părinții mei dorm duși În această noapte istorică. Sforăielile lui Milton zgâlțâie patul dar și peretele dinspre camera mea, unde eu dorm, la rândul meu, Într-un pat de adult. Și se mai zgâlțâie ceva sub perna lui Milton o situație potențial periculoasă, având În vedere ce fel de obiect este. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vârstă de patruzeci și trei de ani, părinții mei dorm duși În această noapte istorică. Sforăielile lui Milton zgâlțâie patul dar și peretele dinspre camera mea, unde eu dorm, la rândul meu, Într-un pat de adult. Și se mai zgâlțâie ceva sub perna lui Milton o situație potențial periculoasă, având În vedere ce fel de obiect este. Sub perna tatălui meu este pistolul calibrul 45 pe care l-a adus din război. Prima regulă a lui Cehov pentru dramaturgi sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
micuțul geam al barăcii se lumină. Băieții aprinseseră un felinar Coleman Înăuntru. Apoi ușa de la intrare se deschise și Rex păși afară. Zâmbea ca un comis-voiajor. ― E cineva aici care vrea să vă cunoască. Moment În care ridică o capcană, zgâlțâind șoarecele dinăuntru, făcut piftie. Obiectul zbieră: ― Rex! Sări Înapoi și se ținu de mine. ― Ia-l de aici! Rex Îl mai clătină puțin, râzând, apoi Îl aruncă În pădure. ― Bine, bine. Să nu faci pe tine de frică. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-i facă ei lucrurile alea sau, în fine, să le facă împreună. Noroc cu djinii. S-au înfuriat groaznic de ce-au văzut prin iatace și s-au băgat sub palat (pe la fundații, cred) și-au început să-l zgâlțâie cu toată forța lor, tare, tare de tot, ca s-o pedepsească pe soția lui Harun Al Rașid și pe eunucii care mințiseră că sunt eunuci. Și atunci, când citeam în O mie și una de nopți cum se zgâlțâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zgâlțâie cu toată forța lor, tare, tare de tot, ca s-o pedepsească pe soția lui Harun Al Rașid și pe eunucii care mințiseră că sunt eunuci. Și atunci, când citeam în O mie și una de nopți cum se zgâlțâia palatul și ce supărați erau djinii, chiar a început să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pedepsească pe soția lui Harun Al Rașid și pe eunucii care mințiseră că sunt eunuci. Și atunci, când citeam în O mie și una de nopți cum se zgâlțâia palatul și ce supărați erau djinii, chiar a început să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit vocația de-a sta aplecată în fața oamenilor; au împiedicat-o caracterul, principiile și durerile de spate. Ca fetiță, arunca câte-o păpușă pe podea, țipa dăăă-mi-o! și zgâlțâia patul până-i era dată, zădărea cu bețe câinii de prin curți, nu lingușea pe nimeni, își reclama drepturile în fața adulților de câte ori se simțea păcălită sau ignorată. A emigrat în Germania în 1978, iar când a venit în prima vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neon, se aflau nenumărate stative metalice, ca niște cuiere, de brațele cărora atârnau sute de păpuși legate cu sfori. Tăceam mâlc, iar Nicu Pantof l-a mângâiat pe Tigrișorul Petre, l-a ciupit ca să-l trezească din somn, l-a zgâlțâit încet, pe urmă zdravăn. Și a început să plângă. Pantof, nu Tigrișorul Petre. Cinci exemple sunt totuna cu cinci experimente și, în bună tradiție empirică, se pot lega într-un Moment filosofic (înrudit cumva cu emisiunea Moment poetic, de la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
studie cu atenție o semnă, suspinând... „De data aceasta, Îl punem cu botul pe labe...!” „În mod sigur...” - opinie Șeful Șantierului. „Imposibil ca o plângere făcută de un om al muncii, să rămână la voia Întâmplării. Anchetatorul tău va fi zgâlțâit Încât de supărare, va plezni fierea În el...!” Întradevăr, aproximativ cam la o lună de zile dela depunerea reclamației, Tony Pavone primi o invitație spre a se prezenta la sediul guvernului pentru a i se lua unele declarații suplimentare expunând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită-n sus și începu să se cațere. Striga
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]