1,442 matches
-
trece pe curat Că seamănă când turn cu turn se leagă, C-un jucător de bacara, ruinat Dacă-l vedeți trecând pe-aproape Cu cearcănele timpului pe chip Închideți ochii. Vuietul de ape L-ascunde-ntr-o clepsidră cu nisip Dar lumea trece zgâriind pereții Și spărgând oglinzi venețiene Așa-s făcute valurile vieții Cu paraziți și unde herțiene Și-asistă umilit la sacrilegiu Și nu-și mai pune nici o întrebare Zadarnic s-a născut c-un privilegiu Că are aripi, neputând să zboare
CASTELUL de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351138_a_352467]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > CA VĂCARUL PE SAT Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ca văcarul pe sat... MOTTO: „Pisica blândă zgârie rău!” (Proverb românesc) ... s-a supărat domnul prim-ministru. S-a supărat rău de tot pe cei care stau „cu mâinile încrucișate”. Bine că nu s-a supărat pe cei care dau din mâini, istovind la lopată, spărgând zăpada înghețată
CA VĂCARUL PE SAT de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356303_a_357632]
-
în voie cu biftecul meu. Neștiind cum am să reacționez, își luasaeră câte o pziție de pândă strategică, pregătiți la orice eventualitate. - Nu vreți puișori și câte o cafeluță, o țigare, hm, ce ziceți? Dacă rămâneau peste noapte în casă, zgâriau giurgiuveaua, mieunau de parcă le tăia cineva coada fără anestezie și trebuia să mă scol să le deschid ușa. - De ce nu mâncați, mă'? Unul din ei ridică lăbuța dreaptă făcând cumva un semn spre stânga. - Ce vrei mă' să spui? Pe
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
armatei scoase la reîmprospătare, dar sunt încă foarte buni, să știți. I-am văzut luând poziții individuale de atac iminent, tupilați, capul între omoplați și consultîndu-se din ochi, ca și cum ar fi spus: - Dacă nu ne dai ceva ca lumea, te zgâriem de nu te vezi, hodorogule! Așa am ajuns să le iau frica și mi-am adus aminte de pățania unui fost militar american, veteran al războiului din Vietnam care a vrut să se „distreze” și a agățat un exploziv de
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
că în viață sunt și femei care-și maltratează copiii, frațiii, ba și soții. Asta e viața! După noi vinovații aceștia n-au gen! Apele stătute ale resemnării devin poezie, realitatea din spatele privirii. Violența, iad al fricii și îndoielii care zgârie sufletul și castrează visele cu lacrimi nu alină viețile oflite ale celor care nu se pot apăra. Brutalitate stupidă cel mai ades născută din ideea preconcepute, stupide că bărbatul este cel puternic, prin urmare violența lui nu mai trebuie să
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
dușmani, lăudându-i în fața superiorilor. Le face bine și te vor ține minte. Ascunde-ți intențiile. Cu cât ești mai perfid, cu atât le intri pe sub piele. Ia exemplul de la pisica blândă care-și ascunde ghiarele ascuțite în pernuțe și zgârie atunci când o calci pe coadă. Spune întotdeauna mai puțin decat este necesar, au să te creadă înțelept... Vorbă multă, posibil să greșești. Dacă intri cu oiștea în gard și ai rupt-o-n fericire, foarte greu să-ți revii la
DIN AUZITE ŞI TRĂITE (VREI SĂ AI SUCCES ÎN VIAŢĂ?) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355257_a_356586]
-
a vieții - ferind-o de bulversări și rătăciri neprevăzute. Înțelepțește și prelungește nerăbdarea, cauză a multor ratări în febrilitatea căutării șansei de reușită și rodnicie în toate cele. Ignoranța mea bine camuflată în materie de muzică a început să-și zgârie blindajul, carapacea vă fi serios zgâlțâită și sigur demantelată, inamicul indiferenței și apucăturilor mele întâmplătoare va fi treptat supus... Pe făgașele cuvintelor ce bine știți a le “stoarce de profunzimi și ramificații de sens, emoție și culoare” crescute ele însele
SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355380_a_356709]
-
a fi prezentat comisiei Guiness Book, ca atare. Zis și făcut. Un mănunchi de creatori, la care s-au adăugat alții și alții, și-au întrecut condeiele pentru a alcătui acest uriaș edificiu, care, ridicat pe verticală, ar întrece orice zgârie nori. Deja versurile sunt monitorizate, din sută în sută și afișate pe site, așa încât, se știe la orice oră, la al câtelea vers s-a ajuns. Sau, acest poem scris pe șosea ar măsura zeci de kilometri distanță. Dar el
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
melesunt foarte adânc cicatrizateîn vremea sfărâmată de la colțulprimei intersecții cu trupul tău golstau și mă întreb femeie necuprinsăte-ai mai putea închinadacă în locul genunchiului dreptți-ar crește un peșteși ușile ar avea mâinile legate la spateînaintea execuției?... XII. LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
din 02 ianuarie 2012. nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul ... Citește mai mult nu am timp să răpesc zilele pe furișpoate din acest motiv sunt irespirabilcând strănut trupul în cuvinteîncât lunile au devenit întregide plictisealăcând nu ne iubeam până la capătlătratul pereților mi-a zgâriat lacrimapână la însângeraredeoarece adori să te scalzi în orele melegoală până dincolo de pielevoi mai dezlipi câteva rămășițedin fruntea albită a tavanuluiunde zac împrăștiate în tăcerechipurile de ieriîndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul... XIII. CÂMPUL CU NODURI, de Daniel Dăian
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
2012 Toate Articolele Autorului nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul pentru tot restul drepților care mai credeau în zburatul prin pământ deși e impropriu spus să alergi alergatul dintr-un singur capăt de înțelegere Referință Bibliografică: lătratul peretelui mi-a zgâriat lacrima / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
bani să iasă. Bani din ce în ce mai mulți. Astăzi pe câmp azotul se toarnă cu sacii la oricare dintre culturi în timp ce înainte, moșii noștri cumpărau bălegar cu care îngrășau pământul. Copiii creșteau înainte desculți în praful drumului, dacă se întâmpla să se zgârie undeva, puneau țărână, trăiau evident mai greu, părinții lor se zbăteau toată viața cu sărăcia: mămăligă, o ceapă, puțină brânză sau ceva lapte dacă găseau și toată ziua la muncă. Fie pe câmp, fie prin ogradă ajutându-i pe cei
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
dominate de dezorientarea libertății prost înțelese. Marian Malciu surprinde viața în deplina ei goliciune. Din păcate, viața nu are trupul unui model rubensian, amintind mai degrabă de imaginea unei babe scofâlcite sau a unei prostituate îmbătrânite înainte de vreme, fapt care zgârie retina, însă este imaginea nedisimulată a realității, pe care autorul se încumetă să ne-o arate, fără a ne menaja naturelul simțitor. Exagerează, poate, cu limbajul obscen, în dorința de a-și face personajele cât mai credibile. Individul care iese
URME(LE) DE DRAGOSTE, (ALE LUI) MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355603_a_356932]
-
I‑a depărtat picioarele inerte și a violat‑o cu greutate, râzând nefiresc a satisfacție și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit‑o pe Iuliana. A încercat să‑l împingă, să‑l lovească peste față și să‑l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele pe care le avea prinse cu forță de încheieturi, ca în cătușe. Bărbatul nu a încetat opintirile, pătruns subit de o bucurie vecină cu sminteala. După ce s‑a
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
m-ai iubi, ce-ar fi sufletul meu fără suflet (aguda viermilor de matase) ... ipostază unui future galben orb Taci, ascultă cum ne privește Dumnezeu (un înger ne sculptează din lumina). TĂCEREA Împrejmuita de o lume care urlă Cuvinte care zgârie pereții inimii M-am închis în inima unei bătăi de aripi Privită de ochi care sfâșie și ultima fărâma de lumină M-am adăpostit la umbră unei șoapte Atinsă de suflul urletelor, zguduită de gânduri care scrijelesc pudismul trupului mut
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
ușor s-aprinzi e, artificii dar ai de grija... te doboară ! PLACIDOTROCUL plâng norii-n cenușa zimțata și mușcă din rana cea nouă ...ce dacă? cui pasă de haina-mi căzută de vorbă trântită amară și slută? cui pasă că zgârii cu unghia-n cer când vise se nasc și pier în mister, ca ... cel cer al meu străin e acum, ca vraja s-a rupt și-i moartă în drum? placid mă tocmesc cu vântul răscruce de ce nu mi-ai
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
timpul peste picior lângă fesă îmi zicea "pas aici "si mă alerga la un copac izolat căruia îi spunea "copacul lui Crăciun "batjocorindu-mă în așa hal că trebuia să fac ceva pentru ca să scap. De atâta batjocoră începusem să-mi zgârii un oscior proeminent din nas pentru ca să-i arăt că-mi curge sânge și să nu mă mai oropsească atâta să pot să stau deoparte să mi se oprească și să mă lase-n pace. Pentru mine instrucția era foarte, foarte
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
ne-am mai dus la cules de plante medicinale, învățătorul, așa cum mai obișnuia, a băut ceva și s-a culcat. Venind acasă, părinții s-au speriat de starea jalnică a feței și brațelor mele: - Ce-ai pățit? Cine te-a zgâriat în halul ăsta? - Gigi al lui Tudose! - Daaa?! Lasă că mă duc eu la miliție, mă duc și la taică- su să-l iau la rost, cum de-a îndrăznit băiatul lui să te aducă în starea asta îngrozitoare! Nu
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
Veronica sa. Ce ar fi ajuns opera lui dacă Veronica ceda? - Și vrei să iubești veșnic un idol? Uite am coborât de pe soclu. Întinde măna și mă ai pe tavă. - Dragă sireno, m-ai fermecat, te-aș iubi dar mă zgârie solzii tăi. - Nu sunt sirenă. Uite pot desface picioarele, mă pot deschide pentru tine. De ce mă respingi? Dar picioarele au rămas pudic unite în coadă de pește. Nu decăzuse într-atât. - Te-a încălzit soarele prea tare. Mâine vom face
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]