1,910 matches
-
grămezi de ciubuce de cireși și de iasomie. Marfa orientală ce se vinde într-însa, așezarea-i curioasă și mai ales figura caracteristică a armeanului ce trage necontenit ciubuc pe pragul ușii îi dau un aer străin din care un zugrav ar putea face un tablou foarte original... (124, p. 83). Alecsandri uită să menționeze și „tiutiungeriile jidovești”. În 1851, în catagrafia locuitorilor evrei din Iași (districtul al 4-lea), erau înregistrați nu mai puțin de 15 „tiutiungii jidovi” (238). Ciubucele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
e o calomnie, dar caracterul de calomnie nu i-l pot atribui decât jurații. Insistăm atât de mult asupra acestui punt pentru că precedentul poate avea urmări incalculabile. Orice aserțiune, orice apreciație scrisă sau tipărită poate cauza pagube cuiva. Dar un zugrav nu are talent, își espune tablourile ș-o constatăm aceasta prin critică tipărită? Proces de despăgubire. Nu-și poate desface tablourile; l-am discreditat. Dar o cântăreață n-are glas și o arătăm aceasta? Proces de despăgubire; nu se poate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
micuțului guvernator bătea în verzui. ― Vrei să spui că după toate chinurile astea, după investițiile incredibile și în tensiunea fantastică în care sunt condamnat să stau, trebuie să privesc șleahta asta de neisprăviți cum se transformă într-o ceată de zugravi? În ciuda furiei oficialului de pe Sagittarius, sau poate tocmai din cauza ei, Isidor se simțea aproape euforic. În privința virușilor de gripă și a acțiunilor nesăbuite ale guvernatorului, fusese silit să se resemneze cu o postură de frustrantă pasivitate. Acum însă, toate atuurile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Vi, R+A, R+ Vi; amestecând culoarea pură cu o altă culoare ruptă: R+AO, R+GVi, A+RVetc; amestecând culoarea pură cu negru. Acest mod de a rupe culoarea este destul de răspândit și a fost practicat în toate timpurile. Zugravii de frescă îl foloseau pentru a "murdări" culoarea, adică pentru a o atenua. In toate aceste patru cazuri se obține o tentă ruptă întunecată; pentru a o lumina, deobicei se introduce alb prin amestec fizic. Dar labul o decolorează. Pentru
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
boierii mărunte, care în linie paternă urca până la postelnicul Lupu Stolojanu din vremea domnitorului Gheorghe Bibescu. A. urmează școala primară la Brădiceni, gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu și o școală tehnică din București. Va încerca diverse profesii: învățător suplinitor, zugrav de biserici și ceramist, sufleor la teatru și ziarist. După o specializare în medicina socială, devine funcționar în Ministerul Sănătății, apoi director al școlii sanitare din Craiova. Descoperit de Charles Laugier, A. a debutat, în 1927, în „Arhivele Olteniei”. Ajunge
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
figurând într-un tablou straniu, cumpărat de la un anticar parizian), îndărătul lor se profilează, lângă paharul cu otravă, poetul. Pretextul e în fond wildean, detectabil în Portretul lui Dorian Gray. Vizualizarea, plastica imaginii relevă în alte pagini nostalgii de vechi „zugrav” - cu trimiteri la Rembrandt și El Greco. Într-o fântână părăsită foiesc salamandre: niște „balauri mici, cu ochi de drac roșu, cu pielea umedă, pătată de armonia monotonă a bălțăturilor galben-roșcate pe fond de smoală neagră” (Primăvara sălbatică). Icoane șterse „îmbracă
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
muzeu, e conceput ca o formă proprie de exprimare, în care atmosfera operei plastice e tradusă în text verbal, respectându-se atmosfera specifică a viziunii fiecărui pictor evocat; prin intermediul acestor rememorări, F. străbate o întreagă perioadă a artei românești, de la „zugravul de subțire” și „portretarul neamț” al începuturilor picturii de șevalet până la Carul cu boi și Ciobănașul lui Nicolae Grigorescu. Surprinzătoare e înclinația spre idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
DRUȚĂ, Ion (3.IX.1928, Horodiște, j. Soroca), prozator, dramaturg și eseist. Născut dintr-un tată zugrav de biserici, Pantelei, „plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”, și dintr-o mamă, Ana, cu ascendență ucraineană, femeie de o „bunătate creștinească”, D. urmează cursuri de tractoriști (1945), o școală silvică (1946) și, după terminarea serviciului militar, cursurile literare superioare
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
colaboratorii de pe ambele maluri ale Prutului, ca și din Occident, printre care se numără Eugen Coșeriu (Unitate lingvistică - unitate națională, Latinitatea orientală), Constantin Ciopraga (Un urmaș al lui Parmenide: Ion Barbu), Fănuș Neagu (Cu dragoste din București), Ioan Alexandru (Luchian, zugravul), Mihai Cimpoi (Eminescu, homo folcloricus), Ion Ciocanu (În căutarea numitorului comun, Andrei Lupan și limitele sale) Ion Hadârcă (Răzbunarea prin scris), Alexandru Gromov (Din vremile „ciocălăilor de aur”) ș.a. I.C.
LIMBA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
îi trebuiesc sinteze; d-lui Panu nu-i trebuiesc. Dar cine îl obligă? - Eminescu n-a scris decât pentru pricepători.” Tot Tudor Arghezi (semnând și I. Gabriol) comentează la „Note” Salonul de pictură Tinerimea artistică, ridiculizează prestația arhitecților și a zugravilor unei noi biserici bucureștene și recenzează acid câteva cărți (Aphorismes du coeur de Lelia Georgesco, A New Catechism de Leclerc de Pulligny), cel mai dur tratament aplicându-l Istoriei lui Ștefan cel Mare de N. Iorga, „scrisă greoi și încurcat
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
în povestirile sale. În 1901 pleacă la Giurgiu, muncind aici ca hamal în port. Se împrietenește cu un alt salahor, armeanul Sarkis, și acesta devenind personaj în literatura lui I. Se întoarce la Brăila și începe să practice meseria de zugrav. În 1904, împreună cu Mihail Mihailovici Kazanski, se angajează ca agent într-un birou de plasare din București; experiența de viață de aici se va regăsi în romanul Biroul de plasare. În ianuarie 1905 participă la o manifestație de solidaritate cu
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
muncitoare”. În decembrie 1913 ajunge pentru prima dată la Paris, unde este găzduit de cizmarul Gheorghe Ionescu. Acesta îi va oferi subsolul locuinței sale, unde I. își va scrie cea mai mare parte a operei în limba franceză. Lucrează ca zugrav și trimite corespondențe pentru „România muncitoare”. În martie 1914, aflând că a murit militantul socialist și bunul său prieten Ștefan Gheorghiu, revine în țară. În mai 1915 se căsătorește cu Jeaneta Gheorghiu (n. Maltus), văduva lui Ștefan Gheorghiu, de care
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
-i-se, se hotărăște să plece în Elveția. În aprilie sosește în stațiunea Leysin, unde timp de patru luni stă izolat pentru a-și îngriji sănătatea, citește cu pasiune și se străduiește să învețe limba franceză cu ajutorul dicționarului. Apoi este zugrav, servitor, zilier la terasamente, tractorist. În primăvara anului 1917 pleacă la Lausanne, unde face iarăși tot felul de munci manuale. În ianuarie 1919 este internat de Crucea Roșie Americană în Sanatoriul Sylvanne- sur-Lausanne. Aici îl cunoaște pe ziaristul Josué Jéhouda
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
în încheiere îl implora: „Dumneavoastră mă puteți salva. Mă veți salva.” După patru zile, Hotelul „Victoria” din Interlaken îi returnează scrisoarea, cu mențiunea „Plecat fără adresă”. În martie 1920 I. părăsește Elveția și ajunge iar la Paris, unde lucrează ca zugrav. În octombrie era la Nisa, angajat într-o librărie ca să ambaleze cărți sau vânzând ochelari pe Promenade des Anglais. Ulterior nu mai găsește de lucru și trăiește în condiții de mizerie. La 1 ianuarie 1921 scrie confesiunea Ultime cuvinte și
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
ȘĂINEANU, Constantin (10.I.1869, Ploiești - 1947, București), publicist, traducător și memorialist. Este fiul Mariei (n. Rabin) și al zugravului de biserici Moisi Șain și fratele lingvistului și folcloristului Lazăr Șăineanu. Începe să învețe la școala „Luca Moise” din Ploiești. Face gimnaziul la „Gh. Lazăr” (1880-1884), iar cursul superior la Liceul „Matei Basarab” (1884-1888) din capitală. Cu sprijinul și împreună cu
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
al lor, bun să-i reprezinte cu succes pe toți ca un artist ce era, pentru dobîndirea tainului vital; ...abia atunci băgasem de seamă mutrele celor adunați la coada care între timp se mărise...Erau muncitori de pe șantierele din preajmă, zugravi pătați de var și vopsele, mecanici, strungari, proletariatul în salopetele lui de lucru, asaltînd cu toată forța și cu nădejdea lor de oropsiți ai soartei VOTCA neapărat trebuincioasă propășirii spre raiul respectiv. Timpul se scurgea încet. Era fără paișpe minute
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Eugeniei (n. Moisiu-Siminic) și al lui Ioan Stancu, inspector CFR. În orașul natal frecventează școala elementară (1957-1965), apoi cursurile Liceului „Mihail Sadoveanu” (1965-1971). Ulterior practică diverse meserii, precum cea de sobar, hamal, cantaragiu, zugrav. Din 1976 devine student la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția română-franceză, susținându-și examenul de licență în 1980. Până în 1983 este profesor la Pașcani. În ianuarie 1984 se angajează în redacția revistei „Cronica”, unde
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Ștefan cel Mare 27 de ani (din însoțirea lor s-a născut Bogdan Vlad, viitorul Domn Bogdan al III-lea), Maria Voichița i-a stat alături vijeliosului Voievod în toate întreprinderile lui de suflet. O vedem pozând, împreună cu soțul ei, zugravilor care au împodobit Voronețul și biserica din Hârlău. Mantia imperială, cu mult aur, se armonizează cu pandelocurile ce aduc aminte de podoabele acelorași bazilei, la fel și cerceii ori șiragurile de perle. Totul trimite către Bizanț...20 Maria Voichița s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ctitor, după tradiție, al lăcașului. Probabil că Doamna Chiajna - arăta Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., p. 60 - este cea care a pretins ca fiicele ei, absente la Snagov, să apară aici și să-și înalțe ruga în niște particulare efigii feminine. Zugravul le-a pictat în pronaos pe Doamna Stana, soția lui Petru cel Tânăr, și pe surorile lui - Stanca, Voica și Maria 273. Vorbind despre fiicele Chiajnei, Iorga spune: „Ea avu și mai multe fete: una din ele, Maria, fu căsătorită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
canonul costumului domnesc de Curte, stabilit de secole, pe care și-l transmiteau, din generație în generație, și croitorii (acceptând modelele fixate, adaptând croielile și, mai ales, selectând aceleași materiale și conservând o stereotipie cu rezultate previzibile și recognoscibile), și zugravii, obsedați de veșmântul de aparat, reproducând cu exactitate un costum parcă unic, aceleași chipuri hieratice, neatenți la fizionomiile reale și deloc preocupați de mișcare. Când se întâmplă - rar, ce e drept - ca trăsăturile impuse de această „serialitate” seculară să nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe cap, fiind înveșmântată într-o rochie lungă și având drept podoabă două șiraguri de perle 337. Sau învățata Doamnei Elina, sora lui Udriște Năsturel și soția lui Matei Basarab, care, în tabloul votiv de la Mănăstirea Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă de tradiția înțepenită și să o picteze așa cum putea fi văzută la Curte - și în sălile de recepție, dar și în odăile femeilor -, îmbrăcând „ghiordia înflorată cu aur, cu mânecile retezate și îmblănite, împodobită la gât cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Preda, Nicolae și Lanache), schitul Sfinții Apostoli, înălșat în 1698 de starețul Ioan și pictat, doi ani mai târziu, de Iosif și Ion, schitul Sfântul Ștefan, fiul Voievodului (a fost ridicat în anul 1703 și i-a avut ca zugravi pe Ionache, Istrate și Hranite) și schitul Sfântul Ioan. Purtătoare exemplară a stilului brâncovenesc, Mănăstirea Hurezi „exprimă tocmai tendința spre clasicism, nevoia de echilibru și coerență, poate tocmai din pricină că, monument domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația sa către un decorativism frenetic și somptuos, deslușit ici și colo în stilul brâncovenesc (ușor eclectic aici, în interpretarea zugravilor de la Hurezi), apare modificat în această alcătuire periferică, coabitând „cu sugestii ale picturii post bizantine de ambianță cretană”12 (de unde era Constantinos) și acceptând ideea de ordine (precumpănitor autohtonă) care în mod obișnuit îi este străină. Biserica cea mare a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
competiție domnească, întrucât Voievodul Ioan Zápolya nu a respectat dreptul de preemțiune acordat cândva - zice-se - de Neagoe Basarab feciorului lui Bogdan al III-lea. Și Ruxandra cea frumoasă (frumusețea ei a răzbătut chiar și prin puținul - uneori - meșteșug al zugravilor noștri de biserici; o vedem, copilă întăi, în broderia „Coborârea de pe cruce”, într-o rochie ce lasă la iveală mânecile iei cusute cu aur, și apoi în icoana consacrată Sfinților Simion și Sava, unde poartă coroană de aur pe cap
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și într-adevăr vede în extaz râu de foc, iar în el mulțime mare de oameni, în mijlocul lor vede pe fratele cufundat în râul de foc până la gât”507. întemeiați pe astfel de plasări, autorii erminiilor bizantine le puteau recomanda zugravilor: „Iară dedesuptul roatei fă o groapă și un balaur mare întru dânsa, având în gura lui un om cu fața în jos, văzându-se până la mijloc; și moartea aproape lângă dânsul, înlăuntru și ea în groapă; și ține în mână
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]