1,209 matches
-
Să 'nec în clipe din potir de gând. MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ȘI VISE Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
dracului! Așa-s bărbații, nu se mai satură... Uită-l până mâine dimineață, nesimțitul dracului!!! Ești la prima decepție în dragoste?! Hai plângi! Dacă plângi, te mai ușurezi... Plângi, dară... A doua zi m-a așteptat seara la facultate. Îi zvâcneau mușchii de sub tâmple și cu pumnul drept se lovea în palma stângă. Nu m-a sărutat când m-a văzut. Era plin de dispreț. Te-ai purtat ca o piețăreasă... Ai urlat ca o imbecilă. Iartă-mă, nu m-am
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
creier, unda filiformă, firul...Milimetru cu milimetru, încă puțin, simțea perfect acum, încă suporta, creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus arătătorul spre lobul urechii, mâna i-a zvâcnit violent din umăr flectată reflex de durerea cumplită din deget, în cortex i s-au descărcat parcă mii de volți când s-a mișcat. Și-a corectat poziția, a strâns pumnii de durere. A simțit sânge în palmă, vârful arătătorului
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau față în față acum, în încordare și delir. A primit suflarea animalului în piept și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
ocazie invitată în casa bunicilor, Ana i-a povestit o întâmplare scurtă despre maică sa: -Mamei mele i s-a umflat degetul de la o infecție și numai nu-i trecea, la urmă nici nu mai putea dormi din cauza durerilor, care zvâcneau ca o inimă neagră în arătător. Atunci tatăl meu a adus-o aici, la Praid, la bunicul tău, fiind un vestit medic. Numai o mică cicatrice a mai rămas pe degetul arătător după o operație reușită... mângâiat de mine de
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
de mușatini Pe fruntea naltă și pe tâmpla ninsă, Dar dragostea de glie-n piept aprinsă Te-nvață să păzești hotar și datini. Mereu la fel să fie țara-ntinsă Ai stat de strajă fără să te clatini, Cu sângele zvâcnind și plin de patimi, Cu inima-o flacără nestinsă. Și dac-ai zis că țara nu-i a noastră, Tu te-ai gândit la cei ce or să vină. Din vârf de munte pân’ la marea-albastră, Pe zarea noastră plină
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
zări argintii / În vastul cavou...” (Amurg) încearcă să se rupă de egoul său care, în realitatea eternă, se va zbate hăituit de neliniști a căror critică rămâne drumul neînțeles. Perpetuumul lucind al ideii țâșnite din obscur, din interiorul căreia crepusculul zvâcnește: „Cu pene albe, pene negre” (Decor), va aburiza cu bătăile nevăzute ale aripilor sale priveliștea, care lasă fantomele să apară: „Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare” (Sonet). În liniștea serii „adâncii”, substantivizarea adjectivului este voită și nu întâmplătoare, omul
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
mamei. Zâmbetul cald al soarelui șoptește dulci promisiuni florilor împovărate cu mărgăritare de roua. Licuricii îi dau podoabe de stele, strălucind în văpaia lunii. Luceferi blânzi îi calcă în împărăție, aducând cu ei bucurie, puritate și drăgălășenie. Mustrarea cerului îmi zvâcnește în obraji. Ochii-mi sunt inundați de bucurie. Gândurile mi se amestecă, devenind mai îndrăznețe. Abisul de fericire și voie bună se adâncește tot mai mult ... Dacă abisul este ... un abis, atunci fericire ar trebui să fie mereu. Lumea se
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
lui Tudor împreună cu Mihai, iar pe mine mă aiurise talentul lui Miron Manega, care scosese dintr-o cronică a cărții și vreo patru poezii din volum, un poem simfonic interpretat parcă pe o scoarță de copac, de sub care simți că zvîcnește viața planetei. Ziarul moare repede și, de aceea, știrea trebuie să fie fierbinte, violentă, să șocheze, altfel te simți frustrat, tu, ca cititor, dacă parcurgi un text de mămăligă în care nici măcar nu ești obligat să sufli, ca să nu te
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
a înfipt în ace nada vie...” Bieții viermuși!” Soarele prevestea o zi caniculară...A azvârlit primul fir cu plumbi și ac. A făcut să șuiere și al doilea ... S-a așezat în umbra bătrânei sălcii, relaxat și mulțumit. Curând a zvâcnit o plută unduind concentric apa. A ridicat. Peștișorul, ca de argint și gelatină, smuls arealului, se zbătea umed și rece în palma lui. -Ce stii tu, măi vietate!?... Vezi, omul a născocit fel și fel de șiretlicuri și capcane să
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PLECARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 477 din 21 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache amân să spun... tâmpla zvâcnește. adâncesc gânduri. pline de iarbă, aspiră sunet de clopot. mă îndrept spre cartea deschisă. ceață pe ochi. citesc printre rânduri. mă doare capul. scriu ca un orb. tâmpla zvâcnește. spun ce simt. trântesc de perete versurile. dulapul trosnește. și ce
PLECARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357599_a_358928]
-
Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache amân să spun... tâmpla zvâcnește. adâncesc gânduri. pline de iarbă, aspiră sunet de clopot. mă îndrept spre cartea deschisă. ceață pe ochi. citesc printre rânduri. mă doare capul. scriu ca un orb. tâmpla zvâcnește. spun ce simt. trântesc de perete versurile. dulapul trosnește. și ce dacă! ai plecat. Referință Bibliografică: plecare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 477, Anul II, 21 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu
PLECARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357599_a_358928]
-
liber să decidă soarta propriei Semințe, să populeze universul cu oameni. Se apropie de ea și o strânse în brațele puternice, lipind-o de peretele rece al cabinei. Thora nu se lăsă surprinsă, i se păru un atac fățiș și zvâcni pe sub strânsoare, tehnica ei unică de luptă fiindu-i încă odată de folos. Se aruncă spre bord, gata să seteze rapid coordonatele de întoarcere. Bărbatul o prinse imediat de legătura în care își adunase părul și o trânti la podea
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
medicina, Romeo Tarhon poate face conexiunile necesare pentru a descrie o experiență la limită: „...creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus arătătorul spre lobul urechii, mâna i-a zvâcnit violent din umăr, flectată de durerea cumplită din deget, în cortex i s-au descărcat parcă mii de volți când s-a mișcat. Și-a corectat poziția, a strâns pumnii de durere. A simțit sânge în palmă, vârful arătătorului îi
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
creier, unda filiformă, firul...Milimetru cu milimetru, încă puțin, simțea perfect acum, încă suporta, creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus arătătorul spre lobul urechii, mâna i-a zvâcnit violent din umăr, flectată de durerea cumplită din deget, în cortex i s-au descărcat parcă mii de volți când s-a mișcat. Și-a corectat poziția, a strâns pumnii de durere. A simțit sânge în palmă, vârful arătătorului îi
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
un colțișor al sufletului meu, m-a înțepat, m-a răscolit și m-a îndemnat să pun de îndată mâna pe telefon. Am vorbit cu doamna Rodean. Când a confirmat că în program va fi și lansare de carte, am zvâcnit cu gândul și vocea și am cerut permisiunea să fiu inclus pe listă, deși... cartea nu exista! Minunea s-a petrecut. Această doamnă mi-a dat termen, argumentând că mă cunoaște de pe internet și că are încredere că voi finaliza
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
se remarcă în aproape toate poemele e tristețea, melancolia funciară, e nostalgia timpului prăbușit în sine și lipsa oricărei bucurii: “prăbușită în neguri / las dinții amintirii / să-mi muște / rana despăturită de umbre / spaima latră în adâncuri / dincolo de ridurile scoarței / zvâcnesc încă de sevă / încătușate primăveri / astăzi / ne mai desparte o cameră / a inimii / să spargem noaptea albă / și să culegem fluturi”. Ori: “mă ninge mov / sub tropot de nori / gândurile trosnesc / durerea se dezlipește de rană / privirea destramă un dor
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
prinzi și altfel de pește? - Tu ai vrut-o, stai că-ți dau eu ție ce meriți, obraznicule! Altfel de pește zici? Îți arăt eu acum ce pește prind, ca să te înveți altădată cum să vorbești la adresa mea ! Și brusc, zvâcnește de pe bancheta ei și mă doboară în barcă. Se așează cu îndemânare deasupra mea și începe să mă sărute peste tot corpul, să mă muște ușor, pe unde putea prinde cu dinții săi mărunți și cu o strungăreață delicioasă la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
răspandea acolo parfumul. Pământul era numai bolovani și pietre. În sufletul trecătorilor erau tot numai bolovani și pietre. Pe cruce, între doi tâlhari de drumul mare, Isus Christos plătea prețul păcatului meu. Mâinile care au pus fiecare planetă pe orbită, zvâcneau acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele care călătoriseră neobosite, ducând tuturor vestea împăcării cu Dumnezeu, lăsau acum să cadă pe pământ sângele Răscumpărării. Suferința era atat de cumplită încat n-o puteai privi fără să te cutremuri. Gândul a plecat
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
spuneai zâmbind că gustându-mi sângele n-ai să mai poți muri liniștit dar nici n-ai să mai poți trăi fără mine cu un singur gest mi-ai desfăcut pumnul strâns linia vieții mele adânc încrustată în carnea fierbinte zvâcnea ca o părere am simțit gura ta coborând pe palma mea larg deschisă cu o singură atingere mi-ai sărutat toată viața m-am îndepărtat înfrigurată neîndrăznind să-mi mai strâng pumnul gândindu-mă uimită că nici nu m-ai
ANOTIMP de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359017_a_360346]
-
ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt lugubru, Clipa cu viața odată s-a scurs, Chinul mărește retina și urlu Mirarea în mine că eu nu-s Isus ... Fanatică-i lumea ce crede-n religii Și arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
păcatelor spălare. Copii, cu obrajii rumeni, purtând în glas magicele sclipiri ale Raiului Păcii. Peste tot, cântece de veselie, colindele străbune, așternându-se la ferestre, prin case, pe ramurile brazilor împodobiți de sărbătoare, ca beteala poleită cu aurul iertării. Inimi, zvâcnind de bunătate pentru frații, prietenii, cunoscuții ori pentru toți oamenii lumii, bătând acum..la unison, într-o magică simfonie a binecuvântării. Cuvinte, poleite cu argint, clopoței, clopoței, gravând pe retina amintirilor noastre, aroma inconfundabilă a Copilăriei. Pruncul Preasfânt, în brațele
CITITORUL de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359475_a_360804]
-
de noapte, Doi grauri gureși adormiți, Ascult și-n somn cum ciripesc în șoapte, Și ochii mei îi urmăresc vrăjiți. Și tu, frumoasă ca un trandafir sălbatic, O masă plină, caldă , aburindă Cu gura care doarme surâzândă Și trupul tău zvâcnind în somn sporadic. Și mâna mea, ce vrea să te cuprindă, Și gura mea, ce vrea ca să te soarbă, Întreaga ta ființă mă intrigă Și doar iubirea ta rămâne oarbă. Referință Bibliografică: Iubește-mă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
IUBEŞTE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359485_a_360814]
-
mami ce eu aș vrea? Să nu pleci din viața mea Nici când îngeri vor veni Stele să-ți țină făclii O să te ascund eu bine Nimeni să nu dea de tine. FIERBINTE Nesățioase guri de flori, Răstoarnă roua dimineții. Zvâcnesc boboci plini de fiori, Înbrățișând sămânță vieții. Insinuant, vântul adie, Patrunde-adanc în cuib de iarbă, Tresaltă cu-a lui bărbăție Petale rumene de nalba. Buze arzând, rupte din soare, Pe coapte mere zăbovesc Săruta lung și cu ardoare, Fructul, ca
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]