1,034 matches
-
lor internaționala, au călcat în picioare portretele Regelui și a Reginei, au făcut jurământ, o mulțime de lucruri prea melodramatice ca să fie adevărate. Și iată armata, iată procurorul, o mulțime de lucrători sunt arestați, târâți noaptea prin ploae și noroi, zvârliți în închisoare. Cunosc eu foști colegi ai mei de școală primară, care au fost bătuți până ce li s'a făcut negru trupul. Și după chinuri și încercări, li se dă drumul. Au fost nevinovați! Inspectorul comunal Safta avea și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să facem să nu se primejduiască omul, că-i om de omenie... El nu vra să știe, nici nu mai ese din casă, șede cu pușca încărcată ș-așteaptă pe cei care-or veni cu legea-n mână să-l zvârlă pe drumuri... Apoi uite, moșule, pământul nu-l poate pierde. Dacă moare bătrânul vânzarea se poate strica. Hei, domnule, zice moșneagul dând din cap cu neîncredere, eu știu ce-a mai fi? A muri moșneagul când a da Dumnezeu, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stăteau îmbulziți, stăteau gata. Aveau ceva pe suflet. Făcuseră sfat înaintea noastră. Vorbește un învățător. Vorbește doctorul foarte bine, ca adevărat fiu de țăran, despre molima care dobora copiii satului. Oamenii ascultau cuviincioși, însă despre altceva era vorba. Într-adevăr, zvârlind o vorbă, ca o undiță, repede s-a prins cineva în nadă, ș-un vorbitor cu cojoc și-a făcut cu umerii loc printre oameni ș-a ieșit în față. Stătuse mai la fund deocamdată, printr-o măsură de strategie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
remarcă din nou joncțiunea dintre universul rural și cel mitic. Țăranul e văzut ca discipol „al unor preoți ce-au pierit demult”, ca făuritor și păstrător de cultură. Poemul La căpătâiul gigantului reprezintă portretul-hiperbolă al țăranului doborât, sacrificat de civilizație: „Zvârlit cu fața-n iarbă, ca o gânganie blândă și mare,/împilat de moarte, doarme țărănește și zace,/ de departe i se văd degetele de la picioare,/ cum stă trântit în plasa lumii, de insectă rapace;/ cu gura-n pământ, parcă ucis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
era mai mult sau mai puțin publicat din Cioran, Vulcănescu, Noica. Lor li se adăugau lucrări de filosofia științei, care aveau avantajul că puteau fi folosite bibliografic și la sesiuni oficiale de comunicări științifice. După știința mea, colegii de generație zvârliți în lumea largă încercau să se exileze în același gen de disidență față de sistem. Rezistența noastră față de „sfera oficială” consta pur și simplu în a ne învăța elevii și colegii filosofie ca exercițiu al pluralismului de opinii. Ca să putem face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
bat cumva între ei? Nu. Bat românce? Să le fie de bine! Ce căutau în patul lor, curvele dracului? Încep să mă întreb dacă pentru unii contemporani atunci când noi chemam miliția contra colegilor de cămin care băteau, sechestrau, făceau „poștă”, zvârleau pe scări se cheamă că făceam poliție politică? Când chemam miliția că își luau gâturile între ei din cauza războaielor de acasă, făceam poliție politică? Dacă acum aș anunța SRI-ul că un student, străin sau român, mi-a dat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de tip asiatic asupra vieții bieților oameni dintr-o țară de Est, în care URSS-ul și-a impus sistemul. Pe vremea aceea, priveam lucrurile prin gemulețul vieții noastre zilnice, din cartierul Grivița Roșie. Aventura ratată a fugii noastre fusese zvârlită în străfundurile memoriei... Ne gândeam cât mai puțin posibil la ceea ce fusese înainte, la proiectele noastre de tineri căsătoriți, la viața pe care ne-o închipuiserăm și mai ales la ceea ce îndrăgiserăm atât de mult în țara noastră: satul. Astăzi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ochii Partidului. Avea un prieten, văr cu fata, care, pentru că avea origine nesănătoasă și dosar prost, îl denunțase ca să fie bine văzut. Așa că verișorul a fost numit de îndată redactor-șef la un ziar studențesc, iar bietul ovreiaș a fost zvârlit în pușcărie. Nu știu sfârșitul poveștii. N-a stat decât câteva zile cu mine. Era un băiat dotat cu o inteligență orientală, suplă și vioaie, și care era sigur că va scăpa din închisoare. Habar n-am care i-a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
anuală, doar 100 sunt utilizați În fotosinteză. Dacă vreți, Viața e un fel de catalizator. Și, poate, diferența de entropie legată de acești 100 TWan, adică doar a douamia parte din energia incidentă, devine informație, aș spune eu, ridicând mănușa zvârlită de metafizică. “Radiosfera”, 5 decembrie 1994, ora 12,22 12. Tot răul spre bine Regret că astăzi Îmi voi dezamăgi prietenii, dar Înainte de a susține duelul cu metafizica, pe care l’am acceptat În ultimele capitole, mi-am permis să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în Țara s-a oprit Regimentul în satul Turschi Izvor. Și acolo un soldat se lupta cu moartea: vărsa, dase pantalonii în jos, că așa-i holera verși și ai pântecăraie. Și a cerut la mine apă și i-am zvârlit bidonul meu. Și l-am întrebat cum îl cheamă ? Și el mi-a spus că Coțac Gheorghe, se schimbase foarte tare la față că nu l-am mai putut cunoaște. Și cu ochii în puhoi de lacrimi mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la ei aducând cu el și o splendidă iapă sălbatică. Vecinii voiau să-l felicite, dar bătrânul: "Cine știe dacă această bucurie nu se va transforma în supărare?" Ai săi se îngrijeau de cal. Fiul, bun călăreț, încălecă dar fu zvârlit din șa și-și rupse un picior. Vecinii voiră să-l căineze, dar bătrânul: Cine știe dacă acest necaz nu se va transforma în bucurie?" Într-adevăr, în acel an barbarii trecură frontiera și toți bărbații mai voinici fură mobilizați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
elibereze Ierusalimul" și să continue astfel un război nesfârșit, cel puțin la scara previziunilor actuale? * * * Politicianul occidental: "Acest guvern tocmai scotea țara din haos, când Hezbollah i-a înfipt un pumnal în spate..." Sayedul oriental: "Eram pe punctul de a zvârli agresorul peste frontiere, când guvernul ne-a înfipt un pumnal în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la orele 14. "Trebuie să ai două idei în cap, spunea Braque: astfel încât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
făcea în poezia Venere și Madonă, etichetată de Maiorescu drept stranie, un formidabil exercițiu de virtuozitate în sfera teoriei cunoașterii prin cuvântul românesc, cu care, folosit cu artă, „Poți zidi o lumentreagă, poți s o sfar m ... orice-ai spune”. „Zvârlind” pe obiectul perceperii „vălul alb” al artei, Rafaelii însuflețesc marmura, transformă senzualele Venere în Madone, imaginează din femeia banală „prototipul îngerilor din senin”. Gestul simplu de ridicare a vălului face ca ochiul rece să reflecte tern „o bacantă” - „femeie stearpă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din Fundu Moldovei, sora vitregă (identitatea feminină cu sufletul perimat) este motorul cufundării: „Atunci s-o plecat șî fata moșn’iaguli, șî cîn o vrut sâ bși oliacâ d’? apâ d’in fîntînâ, au luat-o fata babii ș-au zvârlit-o cu pk’icioarili-n gios în fîntînâ șî s-au înecat acolo-n fîntînâ”. Povestit cu doi ani înainte, basmul mai cuprinde emfaza naratorului: „da adîncâ fîntînă”, ca indiciu pentru genunile spre care conduce izvorul din ea. Frumoasa din covata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sarcastic, în nota, alt fel destul de facilă, a pamfletului versificat: „Ce era el anume în carne și oase/ din creștet în călcâie/ o tigvă de maimuță pe un ciot de homunculus/ fața pârjolită de gălbeneală și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă murmurau în ei înșiși/ ia te uită cine peste noi tronează”. Câteva pagini din Poemul care își citește cititorul (2001) sunt compuse în spiritul poeziei optzeciste, S. fiind considerat a-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
și cu asasinatul care în darea de seamă e prezentat drept sinucidere, de mult a intrat în joc și regele de la oraș. Este un rege de stat. Face speculă la locul de întretăiere dintre viață și moarte: pe inoportuni îi zvârle într-ascuns de la etaj, îi aruncă sub roțile trenului sau ale mașinii, le face vânt de pe poduri, îi atârnă de-o funie, îi otrăvește - iar apoi își deghizează omorurile în sinucideri. Pune ca fugarii să fie sfâșiați la graniță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iarăși pe masa mea. Femeia deserviciu se gândise, pesemne, că nimerise din greșeală la coș. Ca să fiu sigură de data asta că scap de pahar, l-am vârât în poșetă la sfârșitul zilei și pe drumul spre casă l-am zvârlit cu toată forța într-un stâlp de beton. Trecea un camion și nu s-a auzit mai nimic, zgomotul când s-a spart a fost mai slab decât susurul bășicuțelor în pahar cu o zi mai înainte. Îmi stăruia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
locul când mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe pat tabloul de pe perete, mutase scaunele din loc, rupsese câte un colț de la afișele lipite pe ușa dulapului ori zvârlise un muc de țigară în closet. Frica de odinioară în fața Cheii cerului a ajuns să mi se pară aici, în blocul-turn, ca un antrenament timpuriu în vederea lucrurilor de mai târziu. Atât numai că în acest caz nu puteam spera că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iubesc». Și nu sunt cuvinte goale, lipsite de o semnificație reală, spuse de cine e sănătos și zdravăn. Suferințele fizice și morale i-au marcat profund toate etapele vieții. Aceste suferințe erau intensificate de sensibilitatea sa sufletească originală care îl zvârlea imediat în fibrilație, la vestea oricărei nenorociri și calamități care ar fi lovit aproapele: războaie, lupte politice, persecuții religioase sau rasiale, decadența moravurilor, dezastre ecologice etc. Spunea deseori: «Sunt o plantă senzitivă», adică un suflet prea sensibil, făcut să sufere
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
zilei desprind pe chipul Lui nemuritoare semne săpate în statui și le adun cum raze pătrund biruitoare în patria cea nouă scăldată-n nimb de soare.“ („Omul nemuritor“, Contemporanul, 22 ianuarie 1982) „A fi revoluționar în truda vie A bobului zvârlit cu asprul har, A scoate minereu, a sta ca-n glie La fluviul de oțel curgând prin jar, Ea răspunde țării spre mai bine Bărbatului de rază și dreptate, Sub steagul căruia bat piepturile pline De cutezanța rarelor carate.“ („E
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu zgomot... - Acuma mergi, mergi te rog... - De ce mă rogi? - Pentru că te-aș ucide de ai mai rămânea. - Cum? - Știu eu cum, zise și râse c-o esperiență șireție... Aide, fugi. Ea-l duse pân la un hățiș și-l zvârli afară din grădină... apoi se-ntoarse și îmbrățișînd un trunchi de copac, zise încet și cu-n fel de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine... vin - la mine-n cămăruță... te-oi culca lângă mine... la sânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ea se dezbrăcă și s-aruncă în mare ca s-ajungă punctul luminos... Ea -nota mereu, mereu, dar părea a sta pe loc, cel puțin jăratecul se ținea în aceeași depărtare. Talazurile o purtau ca pe o frunză și o zvârleau dintr-un roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apa ce le mișca, moara, ce începuse a se legăna și trosni în toate încheieturile, întreceau țipetele cele slabe și înfundate a celor legați. Vro câțiva voinici se suiră pe acoperământul morii și începură a da cu topoarele în el, zvârlind bucățile de șindrili tură în ap [ă ], în care s-acufundau ș-apoi, ieșind, înotau negre ca sufletele, înecaților. În pod era o butie cu păcură, care fu vărsa[tă ] pe întreagă întinderea podului. Apoi se aduseră cei legați și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zei în umbra umedă a columnelor, încît părea că după fiece piatră, din fiece umbră sclipesc ochi sinistri, izvoare subțiri roiau de sub picioarele zeilor și se pierdeau în pământ... din când în când flacăra roșie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de lumină în deșertele hale, prin arcadele sumbre și sure, prin columnele reci... și nimeni, nimeni în acest lăcaș al morții... Deodată apăru Tla... El zvârlise ușa mormântului după sine, între el și lume... fața sa mare și palidă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în pământ... din când în când flacăra roșie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de lumină în deșertele hale, prin arcadele sumbre și sure, prin columnele reci... și nimeni, nimeni în acest lăcaș al morții... Deodată apăru Tla... El zvârlise ușa mormântului după sine, între el și lume... fața sa mare și palidă, ochii lui adânci și scânteietori, mersul său mândru, talarul negru ce-i curgea în cuți sp [l]endizi de umeri în jos... astfel sta aspru zugrăvit în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]