1,146 matches
-
violențe și de opresiuni exercitate de către un popor asupra altuia, inclusiv cel roman; față de istoricii păgâni, Orosius este adesea critic, subliniind aspectele negative ale istoriei romane, înfrângerile și dezastrele care ar fi caracterizat-o; doar odată cu imperiul lui Augustus este pusă în lumină o epocă fericită, pentru că pacea lui Augustus prevestește pacea creștină și permite nașterea Mântuitorului. Această pace este garantată apoi, în vremurile apropiate, de prezența împăraților creștini care se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpânesc tot pământul într-o epocă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum sunt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și alții; cea mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfânta Radegonda, unde, oricum, lipsește orice motivație personală, orice accent de gratitudine sau de afecțiune, pentru că preocuparea hagiografică este preponderentă și sunt puse în lumină doar virtuțile sfintei și miracolele săvârșite de ea. Opera datează din ultimii ani ai activității poetului, pentru că Radegonda a murit în 587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a rugăciunii Domnului (Expositio orationis dominicae), o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la începutul scrierii Despre închinare și cult și al Glaphyra, își găsește expresia în special în ultima operă unde autorul și-a luat libertatea de a alege pasajele cele mai susceptibile de interpretare cristologică. Totuși, tocmai caracterul selectiv al Glaphyra pune în lumină o trăsătură ce îl deosebește pe Chiril de Origen: Chiril renunță la alegorizarea sistematică a textului biblic. Pentru tradiția alexandrină, nu toate pasajele din Scripturi erau pasibile de interpretare literală din cauza defectus litterae, adică a unor reale sau presupuse incongruențe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorios, Fr. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii: e vorba de texte practic complete (în foarte puține cazuri) și de scurte fragmente. În afară de atacurile împotriva arienilor și a iudeilor, textele pun în lumină concepția antiohiană a lui Nestorios, în speță neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea, respectiv umanitatea lui Cristos, și polemica împotriva lui Apolinarie care nu separă cele două naturi. Apelativul Theotokos este atacat în mod expres. O importanță particulară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
face că istoricul s-a dus să caute izvoare locale atunci când a fost nevoie să se informeze în privința raporturilor dintre Biserică și persani ori alte popoare barbare. De fiecare dată când istoricul întâlnește un document de arhivă, trebuie să-l pună în lumină pentru a atinge un grad și mai ridicat de adevăr. „În mod semnificativ, această meritorie căutare de documente se traduce în cazul lui Soozmen într-o oarecare supraabundență de material”, observă Mazza. b) Socrate și Sozomen Cum Socrate se ocupă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestui comentariu consta în folosirea textului din Septuaginta ca text de bază, pe margine fiind adăugate lecțiuni extrase din alte traduceri în grecește; fiecare capitol era precedat de un scurt rezumat, și, totodată, erau inserate explicații cu caracter lexical care puneau în lumină semnificația literală și alegorică a pasajului. Compilatorul care a alcătuit catena a omis aproape cu totul introducerile și a păstrat observațiile privitoare la text. O catenă consacrată lui Iov, compilată de mitropolitul de Heracleea, Niketas, în secolul al unsprezecelea, conține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în cultura română modernă (1971). Urmărind istorist efectele catalitice ale capodoperelor „divinului brit” în România - de la primele mențiuni, recenzii, articole și reprezentații până la studii, traduceri și inserții tematice în scrierile literaților noștri -, autorul subliniază mai ales specificitatea contactelor, pentru a pune în lumină modul irepetabil în care cultura română s-a integrat celei europene, Shakespeare fiind unul dintre marile spirite care au pregătit comuniunea culturală. Concomitent, preocupările anglistului se împlinesc în zonele literaturii americane: 13 scriitori americani (1968), spre exemplu, selectează vârfuri ale
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
și câteva traduceri din literatura rusă - Pușkin, Lermontov, A.A. Fet ș.a. Proza lui H. a apărut în periodicele pe care le-a condus și este, în genere, de natură memorialistică. Amintirile din copilărie, alerte, sentimentale urmăresc în special să pună în lumină diferite aspecte ale vieții rurale, în conformitate cu direcția culturală a publicațiilor sale. Mai importante documentar sunt numeroasele evocări ale momentelor istorice în care s-a implicat, ale personalităților care au avut un rol deosebit în evenimentele unei perioade istorice de mari
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
decupaje analitice; departe de fi un simplu sincretism, un inventar epigonic, sinteza critică este înțelegerea „ființei adânci a unei epoci”, așadar un act creator în adevăratul înțeles al cuvântului. Fără o atitudine de frondă ostentativă și fără veleitate contestatară, volumul pune în lumină un spirit eminamente clasic, H. situându-se în descendența spirituală a lui G. Călinescu. De altfel, ideile maestrului, prezente la tot pasul, se constituie în pietre de temelie ale celor mai importante eseuri, cele dedicate lui Brâncuși și istoriei picturii
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
literatura universală. Deasupra tuturor se află Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea și legăturile lor (I-III, 1920-1925). Concepând istoria literară ca parte a istoriei culturii, iar în aceasta din urmă văzând expresia spiritului unei epoci, a civilizației unui popor, I. pune în lumină, fără a subestima specificul obiectului de cercetare al istoricului literaturii, mai cu seamă ceea ce încadrează literarul în social și național. El acordă atenție prioritară curentelor larg culturale, mișcărilor de idei și biografiei scriitorilor. Programatic, urmărește „a desface ideile și sentimentele
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și lucrări propagandistice, conforme cu ideologia oficială: Caracterul antiuman și antiștiințific al psihologiei burgheze americane (1954), „Războiul psihologic”, instrument al agresiunii imperialiste (1954). Veritabilul teoretician și eseist R. se află în cărțile și studiile apărute înainte de război: Fenomenul românesc (1927) pune în lumină, cel puțin în parte, concepția criticului literar, continuator al lui G. Ibrăileanu la „Viața românească”, iar în Valori (1935) poate fi descoperit un moralist superior, un spirit critic și un cugetător de mare finețe. Autorul încearcă acum să propună o
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
unor ode de factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în lumină „inaderența sa la estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc se va înfățișa statornic ca un Ianus cu două fețe. Chiar și la Vasile Cârlova, pe care Șerban Cioculescu îl va prezenta ca pe
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Popovici distingea trei perioade ale evoluției curentului în cultura noastră: cea dintâi, între 1829 și 1840, puternic marcată de influența franceză și de efortul de a asimila valorile universale, urmată de aceea cuprinsă între 1840 și 1867, în care sunt puse în lumină valorile locale, și cea de a treia între 1867 și 1893, definită de sinteza între universal și local. Eruditul exeget al fenomenului romantic i-a evidențiat efectele în plan cultural - apariția unor reviste cu un orizont tematic tot mai larg
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
dat, care se constituie punctul de pornire al unei noi secvențe de asociere a stimulului și răspunsului” (McQuail, 1999, pp. 51-52). Nu am intenționat să descriem aici această apropiere dintre teoriile comunicării și teoriile învățării, ci am urmărit doar să punem în lumină cât de larg poate fi spectrul interpretării a ceea ce poate intra și ce nu într-un inventar al teoriilor care descriu și explicitează fenomenul comunicațional. ¬ Abordări ale teoriilor comunicării din perspectiva studiilor comunicării organizaționale. O perspectivă interesantă de urmărire a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
violențe și de opresiuni exercitate de un popor asupra altuia, inclusiv a celui roman; față de istoricii păgîni, Orosius este adesea critic, subliniind aspectele negative ale istoriei romane, înfrîngerile și dezastrele care au caracterizat-o; abia o dată cu imperiul lui Augustus este pusă în lumină o epocă fericită, deoarece pacea lui Augustus prevestește pacea creștină și a permis nașterea Mîntuitorului. Această pace este garantată apoi, în vremurile apropiate, de prezența împăraților creștini ce se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpînesc tot pămîntul într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfinți locali, cum sînt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și alții; cea mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfînta Radegonda, din care lipsește orice motivație personală, orice semn de recunoștință sau de afecțiune, deoarece predomină preocuparea hagiografică, fiind puse în lumină doar virtuțile sfintei și miracolele săvîrșite de ea. Opera datează din ultimii ani ai activității poetului, pentru că Radegonda a murit în 587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a Rugăciunii domnești (Expositio orationis dominicae), o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tradițional, enunțat la începutul scrierilor închinare și slujire și Glaphyra, își găsește expresia în special în ultima operă, unde autorul și-a luat libertatea de a alege pasajele cele mai susceptibile de interpretare cristologică. Totuși, tocmai caracterul selectiv al Glaphyra pune în lumină o trăsătură ce îl deosebește pe Chiril de Origen: Chiril renunță la alegorizarea sistematică a textului biblic. Pentru tradiția alexandrină, nu toate pasajele din Scripturi erau pasibile de interpretare literală, din cauza defectus litterae, adică a unor incongruențe, reale sau presupuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorie, F. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii, mergînd de la texte practic complete (în foarte puține cazuri) pînă la scurte fragmente. în afară de atacurile împotriva arienilor și iudeilor, textele pun în lumină concepția antiohiană a lui Nestorie, cu neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea, respectiv umanitatea lui Cristos, și polemica explicită împotriva apolinarismului care nu separă cele două naturi. Apelativul Theotokos este atacat în mod expres. O importanță particulară în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de altfel, istoricul s-a dus să caute izvoare locale atunci cînd a trebuit să se informeze în privința raporturilor dintre Biserică și persani ori alte popoare barbare. De fiecare dată cînd istoricul găsește un document de arhivă, trebuie să-l pună în lumină pentru a atinge un grad și mai ridicat de adevăr. „în mod semnificativ, această meritorie căutare de documente se traduce în cazul lui Sozomen într-o oarecare supraabundență de material”, observă Mazza. b) Socrate și Sozomen Cum Socrate se ocupă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a acestui comentariu consta în folosirea Septuagintei ca text de bază, pe margine fiind adăugate lecțiuni extrase din alte traduceri în grecește; fiecare capitol era precedat de un scurt rezumat și, de asemenea, erau inserate explicații cu caracter lexical ce puneau în lumină semnificația literală și alegorică a pasajului. Compilatorul care a alcătuit catenarul a omis aproape cu totul introducerile și a păstrat observațiile privitoare la text. Un catenar consacrat lui Iov, compilat de Niceta, mitropolitul de Heracleea, în secolul al XI-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic și nuanțat stabilește înrudirile operei în epocă, punând în lumină originalitatea lui Cantemir în seria autorilor de povestiri alegorice cu semnificație satirică. Exegeta subliniază faptul că scriitorul a ales alegoria nu atât din prudență socială, ci mai curând din plăcerea de a provoca perspicacitatea cititorului prin substituiri simbolice, caracterul ludic
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
În astfel de momente, poezia dobândește un spor de substanță printr-un umor apăsat de plictis simulat și stoicism („am auzit că în lume sunt oameni/ care nu știu să monteze mașini”). Versul îmbracă uneori haină paremiologică, pentru a se pune în lumină caracterul totuși ceremonios al înfruntărilor lăuntrice. Ca eseist, S. scrie de preferință despre scriitorii pe care îi prețuiește: Mihai Eminescu, Al. Macedonski, G. Bacovia, Mihai Ursachi, Laurențiu Ulici, Geo Dumitrescu, Petre Țuțea. Concomitent, alcătuiește ediții din scrierile politice ale lui
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
C. Jenks își publică teza de doctorat intitulată The Origins and Early Development of the Antichrist Myth. Cercetătorul australian propune în lucrarea sa o sinteză a tuturor datelor acestui subiect. Meritul său cel mai însemnat este acela de a fi pus în lumină originea și caracterul creștin al mitului. Corpusul de texte utilizat (propus în versiune originală, greacă și latină, având alăturată traducerea) acoperă cinci secole (200 î.Cr.‑ 300 d.Cr.). În felul acesta, cititorul poate verifica direct, în text, validitatea interpretărilor propuse. Scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate rânduri, dar - trebuie subliniat, nu sistematic - înțelegerea în context a documentelor studiate. Viziunea sa este exclusiv sintetică. Peerbolte adoptă o viziune în principal analitică. El caută să „pună în lumină deopotrivă unitatea și diversitatea noțiunilor asociate adversarului lui Cristos, în literatura anterioară lui Irineu”, încercând să răspundă acestor trei întrebări esențiale: „1) Care sunt credințele legate de adversarii eshatologici prezenți în această literatură; 2) În ce scop autorii creștini din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mitul modern al Anticristului și‑a găsit cele mai potrivite expresii în literatură și cinematografie. Considerăm că subiectul a fost abordat superficial de B. McGinn (The Antichrist, New York, 2000, pp. 262‑273). I se cuvenea o lucrare aparte, care să pună în lumină extraordinara sa capacitate de reîntinerire. Cităm doar câteva titluri, tot atâtea reușite artistice, uneori chiar adevărate capodopere: V. Soloviov, Trois dialogues sur la guerre, le progrès et la fin de l’histoire universelle avec un bref récit sur l’Antichrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]