4,977 matches
-
la Ospiciu, e de asemenea vicios, patru camere una pentru gardieni, una pentru bucătărie, rămân două propriu-zise pentru alienați, din acestea una foarte mică abia permite instalarea a două paturi și acestea lângă ferestre, alta mai mare în care ar încape trei paturi, dar care fiind asfaltată pe josu ține frig și e greu de încălzit earna". Starea materială a acestui ospiciu era deplorabilă din mai toate punctele de vedere: "nici până acum nu s-au dat papucii, colțunii și tulpanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Cornel Diaconu, Iulian Stratan. În peste patruzeci de ani, școala lui Chipail a devenit o adevărată instituție medicală națională, un centru de învățământ chirurgical cu sute de absolvenți răspândiți în România și peste hotare. O activitate atât de prodigioasă nu încape într-o simplă însemnare, oglindă prea mică pentru un câmp atât de vast cum este opera lui Chpail. Menționez doar câteva aspecte: chirurg eminent, Chipail a abordat chirurgia "generală", dar a respectat și stimulat dezvoltarea inerentă a unor specialități chirurgicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
interesat de studiul virusului gripal care este o lichea: se schimbă cum îi bate vântul...". Sau: "Virusul rabic este un exemplu de caracter ferm, unic și persistent, de aceea este și așa de temut". Și multe altele, aforisme care nu încap aici, în acest text. Profesorul Mihai Duca a reprezentat medicina românească la O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății) între 1968 și 1973. Sunt interesante documentele de acolo, caracterizările lui, din partea celor mai distinși virologi contemporani, întreaga perioadă a acestei importante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru copii (care de altfel nu sunt niciodată numai pentru copii). O dată sau de două ori pe an mergeam „în vizită“ la familia Caraion, în micul apartament din Colentina, unde poetul, soția și fiica lor Marta, copil încă, abia de încăpeau de mulțimea cărților. Poetul ținea să fie sărbătorit de Sfântul Ion, în ianuarie, deși acel Ion care figura dublu în numele său literar și-l luase singur (numele civil era Stelian Diaconescu). Ultima vizită i-am făcut-o în noul apartament
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
partea Revoluției“, cum s-a tot spus în epocă și mai târziu. Nu a fost vorba, bineînțeles, de nici o revoluție, ci de schimbarea vechiului regim prin intervenție din afară. A contat în opțiunea lui Crohmălniceanu faptul că era evreu? Nu încape îndoială că a contat, iar ea fusese făcută încă din anii războiului și ai persecuțiilor rasiale. Vorbim de opțiune, dar a fost, în fond, în condițiile de atunci, un act fără alternativă. Spre ce să se fi îndreptat? Pe bună
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
însă nu apare, fiind plecată. Cafelele sunt pregătite, aburesc. Convenim asupra textelor, ce dimensiuni să aibă, predau întrebările. Bănulescu îmi arată altele, trimise mai demult de Eugen Simion, la care nu răspunsese, mie îmi va răspunde... Dar pe scurt, să încapă și tabletele, și desenele, și articolul lui Croh. Îl asigur, din nou, că, în ce-l privește, chestiunea spațiului nu se pune, că suntem dispuși să-i acordăm oricât. Îmi promite și fotografii inedite, a dat peste unele de care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu sunt deloc supor tate, stârnind uri de nestins, grele, compacte, răvășitoare, emanații ale senzației de neputință. Mircea Iorgulescu, polemist de rasă fiind, deci „de temut“, a avut și are de suportat, și va avea și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice generate de ura înfrânților săi, ori a celor care suferă împreună cu ei. În trecutul regim, revistele Luceafărul și Săptămâna erau, cum se știe, canalele prin care dejectau, asupra sa, revărsările de ură. Azi, într-o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chipurile, în ochii altora, prin propria-mi contribuție. Erau câteva caiete cu încercări literare din liceu sau din primii ani de facultate, conținând versuri, povestiri, un început de roman de călătorii pastișat după Jules Verne - texte puerile, chiar penibile, nu încape nici o îndoială. Răsfrângeau contagiuni de lectură și nimic personal. Mai păstram și niște caiete cu însemnări „critice“, tot din peri oada liceului, când luasem obiceiul să fac un fel de recenzii despre cărțile citite, înșirând opinii de lectură naive, pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
extremă pentru timpuri extreme Pentru a explica consilierea îngrijorătoare pe care o oferă Machiavelli în Principele, cititorii presupun adesea că lucrarea reflectă timpurile dificile în care a trăit autorul. Circumstanțe extraordinare au solicitat probabil măsurile extraordinare recomandate de Machiavelli. Nu încape îndoială că Machiavelli, care s-a născut în 1496 și a murit în 1527, a trăit într-o perioadă istorică destabilizanta și revoluționară. Și el a fost pe deplin conștient de transformările majore din societatea europeană a timpului său. Totuși
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de o parte, la scepticism religios fățiș și, pe de altă parte, la necesitatea de a reforma Biserică. Pentru italienii care prosperaseră în epoca politică anterioară părea că se sfârșește o epocă de aur și începe una de fier. Nu încape nici o îndoială că ceea ce pare neobișnuit sau dur în Principele poate fi atribuit acestor circumstanțe dificile. Machiavelli pretinde a fi un realist, o persoană care încearcă să explice "adevărul concret al lucrurilor" (capitolul 15), si este important să înțelegem că
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pe același ax al studiului semantic al Luceafărului. Sunt luate în discuție opinii datorate unor ilustre personalități ale eminescologiei, de la Maiorescu și Călinescu la Tudor Vianu (pentru care "retragerea hyperionică nu este resemnare, este singurătate liber consimțită", în care "nu încap, aș zice eu, neliniștea și norocul trecător al celor doi protagoniști ai cercului strâmt") și Constantin Noica ("După opinia mea /.../ sensul neputinței și vina "orbirii" din natura superioară a geniului, de care vorbea Noica, sunt înscrise în profunzimea textului"), de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a fi în opoziție cu echipa fanion a orașului. Un club care, dacă pe teren a obținut puncte, în afara lui a acționat în afara tuturor regulilor de comportament. Consecința a fost una logică: spectatorii de la meciurile de pe teren propriu ar fi încăput lejer într-un microbuz. Continuând cu atitudinea din tur, persoanele din jurul acestei echipe nu-i vor aduce decât deservicii. Ori, cine știe?, poate asta e și ideea. Revenind la turul Ligii a III-a, cele două echipe băcăuane au mers
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
viața nouă, nu tot așa de îndemănatecă, începe pentru mine. Cu amarul despărțirei de casa părintească în inimă, cu nesiguranța zilei de mâni, mergând în întunericul necunoscutului, am plecat din Fălticeni la Iași într-o căruță de poștă, unde a încăput tot avutul meu. Nu erau tocmai vesele gândurile ce-mi treceau prin cap; dar la vrâsta de 20 ani speranțele nu lasă pe om. Mi se părea că norocul o să-mi iasă așa neașteptat din drum, și așa a vroit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci era gros în ceafă ca un vlădică. De la cel întâi foc a rămas mort ca toți morții, înțepenit cu dinții rânjiți, de parcă-ți era încă frică de el. Apoi, fiindcă în ziua aceea căzuse mult vânat, de nu mai încăpea în căruța noastră, ne-am hotărât să jupuim toate vulpele, și toți lupii împușcați, ca să le ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitași s-a și apucat să jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintre tovarășii noștri. Iaca colo peste deal la 15 minute departare avem pe prietinul nostgru Manolucă, holtei 139 ca și noi, cu casă încăpătoare și cu tot ce trebuie la camară. Hai la dânsul că vom mânca cât ne-o încăpea în pântece. Brava, Vasile! Iaca, zău, îl uitasem pe Manolucă, uita-l-ar relele, răspunsei eu. Ș-atunci noi toți care ne pusesem grecește pe iarbă la umbra stejarului, ne-am sculat răpede în picioare, am șuierat cânii și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar. Că cetatea a servit odată de adăpost voinicilor oșteni care s-au luptat pentru apărarea țărei, că împrejurul ei s-au dat cândva strașnice bătălii care i-au însângerat zidurile, nu încape îndoială, dovadă știrbiturile, rupturile ce se văd în multe părți ale ei, care n-au putut să fie pricinuite numai de vânturi și ploi. Pacat că aceste ziduri, ramase încă în picioare, n-au grai! Câte nu ne-ar spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
afla de aici În folosul temei propuse astăzi? Din nou trebuie să ajungem la biocenoză, amintind că Între condițiile optime oxidante caracteristice segmentului ei autotrof, În principal vegetal și condițiile optime reducătoare caracteristice segmentului heterotrof, În principal animal, nu poate Încăpea Înțelegere decât ca urmare a unor oscilații În cursul cărora, rând pe rând, cele două segmente ale biocenozei dețin supremația, dar În același timp pregătesc condițiile optime de mediu pentru celălalt segment, dar defavorabile pentru el Însuși. Mai concret, la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trăi ca organisme independente. Dar degeaba, pentru că atunci vom vorbi din nou despre biocenoză sau mai bine de modelul pe care l’am discutat nu demult: lichenul. Mai precis, e vorba În acest caz de trei “organisme”, din care nu Încap decât două. Unul e România, celălalt Basarabia; al treilea se subînțelege. Să le analizăm. Dar pentru asta voi introduce o altă noțiune, entropia, cu promisiunea de a o mai discuta În detaliu. Acum Însă, vom accepta ca pe o axiomă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
romani, regele Mithridate a Încercat să se otrăvească. N’a reușit, pentru că Întreaga viață s’a obișnuit, puțin câte puțin, cu toate otrăvurile vremii. Din fericire, În colivia pe care ne-o oferă acum adepții modei În discuție nu putem Încăpea toți, fie din cauza prețului prohibitiv, fie a insuficienței ofertei “bio”. Iar la incompatibilizarea cu mediul care rezultă se expune doar minoritatea bine situată financiar, dar rău situată cultural. Sau, “cei din urmă vor fi cei dintâi”. Și, colac peste pupăză
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
amplificând caracterul singular; seara, noaptea, dimineața devin simboluri ale unor largi intervale de timp. Vara ce-a trecut, iarna, vara ce vine; două veri, când Soarele e “sus” și puternic, respectiv o iarnă, când Soarele e “dedesubt” și slab. Toate Încap În momentul solstițiului, fenomen astronomic ciclic, acela ales de strămoșii noștri. Și l’au subliniat cu datini. Și acum intervine ecologia, căci vara Înseamnă Viață vizibilă, iar iarna una ascunsă. Am spus de atâtea ori că, după o vară, vegetația
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
academică - „misticisme”, „idiosincrasii”, „teorii nefodate”. Aurora Pețan și Dan Romalo sunt nume ce se rostesc astăzi cu rezervă sau cu cinism. Soldați de plumb ai teoriilor consacrate, numeroasele argumente „clasice” ale latinității au debordat din creuzetul academic, unde nu mai încape nimic, nicio prezumpție, nicio explicație. Nu este aici locul să vorbim despre istoricul și despre destinul controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia, considerate ba documente dacice neprețuite, ba copii ale unor piese de aur topite de Carol I pentru obține
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
început să facem pregatirea militară în cadrul Facultății o zi pe săptămână, urmând apoi să facem vara 1-2 luni de Convocare, adică militărie pură în cadrul unor unităti militare adevărate. La deschiderea anului de pregătire militară, într-o sală mare unde au încăput toți studenții Facultăți de Mecanică din anul nostru de studii, a apărut un ofițer cu o statură impunătoare, îmbrăcat într-o frumoasă uniformă de ofițer superior, care s-a prezentat scurt ca fiind Colonel Rădulescu, Șeful Catedrei Speciale din Institutul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
depuse acolo. Se spune că nu trebuie să regretăm paginile de memorie pierdute, dacă s-au pierdut înseamnă că nu au fost importante. Și mai este un aspect profund uman și foarte realist. E ușor să mobilezi o casă goală, încape orice, în ea fiecare obiect nou își află locul. La o casă plină de mobilă și diferite alte obiecte, e greu să mai găsești un locușor pentru un nou obiect casnic sau decorativ. De aceea, în tinerețe e ușor de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Paris Match”), care circula pe sub mână, în cercuri închise foarte limitate de prudența oamenilor, numai între oameni de mare încredere. În vremea aceea (prin 1954-1958), nimeni nu-și dorea un automobil propriu, așa un vis irealizabil, cu totul utopic, nu încăpea în mintea noastră de atunci. După un timp, după mai mulți ani, câțiva mai înstăriți, de obicei medicii, au reușit să-și procure motociclete Awo, Simson (motoare în patru timpi), mai apoi cei mai puțin înstăriți, Jawa și MZ (motoare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
000 ani). Este rezultatul greutății de a-mi împlini un vis în tinerețe. Oamenii de aici însă nu ar putea pricepe toate acestea. Aici tinerii moștenesc sau primesc totul gratis, cadou, și case, și automobile, despre ceasuri nici nu mai încape vorba. Dar toți aceștia nu știu să se bucure de ceea ce au, nu vor trăi niciodată marea bucurie pe care am trăit-o eu când cu banii obținuți din trei luni de muncă în fabrică, mi-am cumpărat primul meu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]