5,491 matches
-
ce-a zis? — Eh? — A zis că ne mulțumește pentru efort, că datorită nouă lucrurile au mers cât de cât în țară. Zice că dacă nu trimiteam noi bani, cei de acasă, de exemplu, nu luau zahăr și altele și încetul cu încetul se închideau și fabricile care mai sunt. — Păi, așa-i, dacă nu trimitem noi bani, cei de acasă cu ce cumpără? — Așa, și zice că ne mulțumește și că ne așteaptă să ne întoarcem peste 3-4 ani. Auzi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
zis? — Eh? — A zis că ne mulțumește pentru efort, că datorită nouă lucrurile au mers cât de cât în țară. Zice că dacă nu trimiteam noi bani, cei de acasă, de exemplu, nu luau zahăr și altele și încetul cu încetul se închideau și fabricile care mai sunt. — Păi, așa-i, dacă nu trimitem noi bani, cei de acasă cu ce cumpără? — Așa, și zice că ne mulțumește și că ne așteaptă să ne întoarcem peste 3-4 ani. Auzi, 3 sau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cabinete în Roma, despre atâția zidari care ridică blocurile Italiei. Într-o zi au loc aici peste 20 de tâlhării, dar doar una în care sunt implicați români. De ce tocmai de ei se vorbește? Pentru că, astfel, este abătută atenția și, încetul cu încetul, omul de rând ajunge să creadă că sursa tuturor relelor este Românul. Și când mă gândesc că odată eram considerați frați sau surori sau ceva de genul ăsta. Oricum, eram neamuri apropiate! Scrisoarea 144 De câteva luni sunt
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Roma, despre atâția zidari care ridică blocurile Italiei. Într-o zi au loc aici peste 20 de tâlhării, dar doar una în care sunt implicați români. De ce tocmai de ei se vorbește? Pentru că, astfel, este abătută atenția și, încetul cu încetul, omul de rând ajunge să creadă că sursa tuturor relelor este Românul. Și când mă gândesc că odată eram considerați frați sau surori sau ceva de genul ăsta. Oricum, eram neamuri apropiate! Scrisoarea 144 De câteva luni sunt înscrisă la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
curea de piele ar face-o fericită. Am promis că într-o zi ne vom plimba, măcar vom lua o înghețată, măcar o cafea, măcar... La început visam să mergem o zi la Roma, apoi o zi la Assisi, și încetul cu încetul, ca și-n viață, ne dorim din ce în ce mai puțin. Scrisoarea 152 Am fost mai mult decât fericită și încă sunt pentru alegerea lui Obama ca președinte. Cineva pe aici spunea cu un soi de satisfacție: — Ei și, dacă va
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
piele ar face-o fericită. Am promis că într-o zi ne vom plimba, măcar vom lua o înghețată, măcar o cafea, măcar... La început visam să mergem o zi la Roma, apoi o zi la Assisi, și încetul cu încetul, ca și-n viață, ne dorim din ce în ce mai puțin. Scrisoarea 152 Am fost mai mult decât fericită și încă sunt pentru alegerea lui Obama ca președinte. Cineva pe aici spunea cu un soi de satisfacție: — Ei și, dacă va fi ales
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ea o iritație destul de aprinsă când era contrazisă în acest punct. Am văzut această necredință măsurându-se cu încercarea cea mai sfâșietoare. Fiul cel mai tânăr al Juliei a căzut pradă unei boli de plămâni care l-a dus cu încetul la moarte; ea l-a îngrijit aproape un an, însoțindu-l din oraș în oraș, sperând mereu să dezarmeze implacabila natură, căutând climate mai blânde sau medici mai pricepuți. Toată dragostea ei se concentrase asupra acestui ultim copil al ei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în urma medierii Doamnei Récamier. Primele jumătăți de zi se petreceau în scene oribile, în reproșuri, în imprecații, în crize de nervi. Era într-o oarecare măsură secretul comediei. Seara luam masa împreună, cum este obiceiul în asemenea stațiuni de ape. Încetul cu încetul, în timpul mesei, părțile beligerante se potoleau. Un cuvânt fin sau strălucitor aducea după el un altul. Gustul lor comun de a-și da replicile într-un joc de spirit devenea mai puternic decât vrajba, și seara se petrecea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Doamnei Récamier. Primele jumătăți de zi se petreceau în scene oribile, în reproșuri, în imprecații, în crize de nervi. Era într-o oarecare măsură secretul comediei. Seara luam masa împreună, cum este obiceiul în asemenea stațiuni de ape. Încetul cu încetul, în timpul mesei, părțile beligerante se potoleau. Un cuvânt fin sau strălucitor aducea după el un altul. Gustul lor comun de a-și da replicile într-un joc de spirit devenea mai puternic decât vrajba, și seara se petrecea într-un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în ultimele luni de viață lumea l-a văzut pe „principe reluând cârma treburilor cu aceleași înzestrări care îi fuseseră admirate înainte“, ca și când ar fi scăpat de o vrajă rea. „După moartea lui - spune Saint-Simon - trecerea anilor i-a luminat încetul cu încetul pe cei care nu văzuseră și a făcut ca Domnul duce de Orléans să fie regretat de toți și să i se acorde în sfârșit dreptatea care i s-a datorat întotdeauna.“ -RÉMUSAT, CHARLES FRANÇOIS MARIE, conte de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
luni de viață lumea l-a văzut pe „principe reluând cârma treburilor cu aceleași înzestrări care îi fuseseră admirate înainte“, ca și când ar fi scăpat de o vrajă rea. „După moartea lui - spune Saint-Simon - trecerea anilor i-a luminat încetul cu încetul pe cei care nu văzuseră și a făcut ca Domnul duce de Orléans să fie regretat de toți și să i se acorde în sfârșit dreptatea care i s-a datorat întotdeauna.“ -RÉMUSAT, CHARLES FRANÇOIS MARIE, conte de ăParis, 1797-Paris
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
specialitatea autorilor sub comunism. Fiecare vorbă avea dublu sens (cel puțin) și funcționa ca atare, transmitea un mesaj cu cod, iar cariera ei duplicitară dura până ce era descoperită și interzisă de cenzori. Cuvinte ca biserică, înger, Dumnezeu, preot au fost încetul cu încetul date deoparte. Lista este cu mult mai lungă. Niciun scriitor occidental nu-și putea închipui cum se comunica în interiorul sistemului. "Șopârlele" erau numai la îndemâna celor întemnițați în regim, căci nimeni altcineva nu s-ar fi putut bucura de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sub comunism. Fiecare vorbă avea dublu sens (cel puțin) și funcționa ca atare, transmitea un mesaj cu cod, iar cariera ei duplicitară dura până ce era descoperită și interzisă de cenzori. Cuvinte ca biserică, înger, Dumnezeu, preot au fost încetul cu încetul date deoparte. Lista este cu mult mai lungă. Niciun scriitor occidental nu-și putea închipui cum se comunica în interiorul sistemului. "Șopârlele" erau numai la îndemâna celor întemnițați în regim, căci nimeni altcineva nu s-ar fi putut bucura de un mesaj
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Timothy Young, elev, talentat la desen, pe punctul de a decide dacă va urma cursuri universitare de arhitectură. Cartea se sfârșește când Tim este el însuși universitar. Domeniul lui este "Studiul mediului", mai ales "renovarea urbanistică". Intriga e o evadare înceată dar sigură din "adăpost". Totul începe cu un adăpost adevărat împotriva bombelor, apoi adăpostul familiei, care l-ar dori pe Tim ancorat într-o slujbă sigură, adăpostul geografic reprezentat de Anglia, și, nu în ultimul rând, adăpostul copilăriei. Toate sunt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Windows nu se închide. Pe cine să sun să mă descurce, la miezul nopții? Până la urmă conviețuim cumva, deși am pierdut pagina 4 și marginile au luat-o razna. Să știi că am cumpărat un scanner prost! Imprimanta e prea înceată. Și eu sunt prea înceată. Iar e miezul nopții, Windows tot nu se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cine să sun să mă descurce, la miezul nopții? Până la urmă conviețuim cumva, deși am pierdut pagina 4 și marginile au luat-o razna. Să știi că am cumpărat un scanner prost! Imprimanta e prea înceată. Și eu sunt prea înceată. Iar e miezul nopții, Windows tot nu se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au avut surplusul lor de locuitori chiriași vârâți de stat în spațiul proprietarilor lor. Deci ne-am instalat. Am pregătit camera noastră, iar bona și copilul ocupau cealaltă încăpere; am început astfel să trăim în noul nostru mediu înconjurător. Cu încetul, avea să se întâmple ceva ce refuzam să accept în sinea mea. Am reușit să trec peste rezistența mea interioară, destul în orice caz pentru a depăși greața ce mă cuprindea când, toată ziua bună ziua, o întâlneam pe vecină la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care cereau o anumită competență erau încredințate de către autoritățile ruse unor membri de partid aparținând în general minorității maghiare sau evreiești. Este cunoscut faptul că regimul s-a sprijinit, la început, pe aceste minorități, pentru a le îndepărta mai târziu, încetul cu încetul, și a le înlocui cu cadre autohtone. La Sovromconstrucții, Vlad a găsit de lucru datorită directorului sovietic și unui șef de serviciu înțelegător, inginerul Rachstein, care trăiește astăzi în Israel. Directorul sovietic și inginerul Rachstein au trecut peste
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
o anumită competență erau încredințate de către autoritățile ruse unor membri de partid aparținând în general minorității maghiare sau evreiești. Este cunoscut faptul că regimul s-a sprijinit, la început, pe aceste minorități, pentru a le îndepărta mai târziu, încetul cu încetul, și a le înlocui cu cadre autohtone. La Sovromconstrucții, Vlad a găsit de lucru datorită directorului sovietic și unui șef de serviciu înțelegător, inginerul Rachstein, care trăiește astăzi în Israel. Directorul sovietic și inginerul Rachstein au trecut peste verificarea politică
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care deținea dosarele de care depindea nu numai viața profesională, dar și viața intimă și, de fapt, întreaga viață a fiecăruia. Dosarul omului conținea informațiile personale, autobiografia la zi, precum și declarațiile și informațiile secrete parvenite la Direcția de Cadre. Descopeream, încetul cu încetul, faptul că o birocrație monstruoasă ne supraveghea în permanență. Fiecare om trebuia să se obișnuiască a trăi sub teroarea dosarului care-l urmărea peste tot. Cât despre mine, am cunoscut sistemul prin alt capăt al firului. Având un
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
dosarele de care depindea nu numai viața profesională, dar și viața intimă și, de fapt, întreaga viață a fiecăruia. Dosarul omului conținea informațiile personale, autobiografia la zi, precum și declarațiile și informațiile secrete parvenite la Direcția de Cadre. Descopeream, încetul cu încetul, faptul că o birocrație monstruoasă ne supraveghea în permanență. Fiecare om trebuia să se obișnuiască a trăi sub teroarea dosarului care-l urmărea peste tot. Cât despre mine, am cunoscut sistemul prin alt capăt al firului. Având un soț încadrat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lemne mi-a ocupat mult din timpul meu pe vremea cât am locuit în Grivița Roșie, căci noua noastră locuință avea sobe cu lemne și cărbuni. Nu fusese niciodată instalat acolo vestitul gaz metan atât de căutat de locuitorii Bucureștiului. Încetul cu încetul, destul de repede totuși, am schimbat criteriile și valorile. A trăi și a avea un post la București ni se părea un mare avantaj, un fel de favoare, în comparație cu existența și munca în provincie sau pe șantiere îndepărtate, așa cum
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a ocupat mult din timpul meu pe vremea cât am locuit în Grivița Roșie, căci noua noastră locuință avea sobe cu lemne și cărbuni. Nu fusese niciodată instalat acolo vestitul gaz metan atât de căutat de locuitorii Bucureștiului. Încetul cu încetul, destul de repede totuși, am schimbat criteriile și valorile. A trăi și a avea un post la București ni se părea un mare avantaj, un fel de favoare, în comparație cu existența și munca în provincie sau pe șantiere îndepărtate, așa cum li se
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de toate originile, reduși la mizerie de proletarizarea generală, se duceau duminica cu tramvaiul, ca să vândă de toate și orice, sub privirea nepăsătoare a autorităților. Prin intermediul talciocului și al Consignației, care se afla în centrul Bucureștiului, România a fost jefuită încetul cu încetul de resturile averilor particulare: tablouri, veselă, haine, covoare, s-a dus totul... O văzusem de aproape pe femeia aceea, o dată, când încercam să vând la talcioc un metraj „urson“ cafeniu, trimis de la Paris de familia lui Vlad, într-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
originile, reduși la mizerie de proletarizarea generală, se duceau duminica cu tramvaiul, ca să vândă de toate și orice, sub privirea nepăsătoare a autorităților. Prin intermediul talciocului și al Consignației, care se afla în centrul Bucureștiului, România a fost jefuită încetul cu încetul de resturile averilor particulare: tablouri, veselă, haine, covoare, s-a dus totul... O văzusem de aproape pe femeia aceea, o dată, când încercam să vând la talcioc un metraj „urson“ cafeniu, trimis de la Paris de familia lui Vlad, într-unul din
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]