104,540 matches
-
se plimbă printre astre, Vai de sufletele noastre! Ce-avuși cu fratele meu, Sărac-tinerelul meu?... Patru’ș’doi de ani avea, Spune-mi, de ce-ți trebuia, De lăsași îndurerate Sufletele noastre toate! Tu știi ce rău doare asta ? Ia întreabă-i tu nevasta, Sau întreab-o pe-a lui fată, Cum e să crești fără tată!... Bine i-a fost mamei, oare, Să-i iei fiul cel mai mare, Ori fraților amândoi, C-a plecat cu părți din noi? Pe tata
DOINA ELEGIACĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382806_a_384135]
-
a ieși în față după ce ai fost scos pe ușa din dos, respectiv de-a înfige șișul în spatele semenului de altă credință sau orientare politică (Dostoievski are în romanul Frații Karamazov memorabilul răspuns al bătrânului Karamazov, prototipul ticălosului. Cineva îl întreabă: „De ce-l urăști pe cutare? Ți-a făcut ceva?” „Să-ți spun de ce: omul nu mi-a făcut nimic, ce-i drept, în schimb eu i-am făcut o porcărie crasă, și de-atunci nu mai pot să-l văd
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
din pricina nevalorificării acest pământ îndelung jinduit de alții. Iar apele sunt pângărite și pădurile decimate. De pildă, în pădurile din județele Covasna și Harghita își face mendrele megaescrocul Verestoy Attila, senatorul udemerist poreclit Cherestoy Attila și „groful defrișărilor”, încât te întrebi cu uimire: Cum naiba se face că acest sinistru răufăcător este lăsat să-și savureze averea de nabab în viloiul de la Snagov?! Desigur, grija față de acești factori vitali pentru om și economie este în primul rând o sarcină cetățenească (românii
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
ceruri, alungită ca un turn sacru, cu vitralii! Sau secvența mesei între prieteni, cu cearta plină de venin derulată pe șoptite! Sau reclama pentru o pastă de dinți, zisă Dormident, structurată pe aluzia sexuală ("La mine sau la tine?", îl întreabă frumoasa blondă pe puștiul care tocmai se spălase cu acea pastă!)... Nae Caranfil nu e un rău, un dur, un necruțător; prin lentilele lui aburite de rîs, lumea noastră, așa mizerabilă cum e, capătă farmec și mister. După ce ieși de la
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
onestitate de romancier modern dornic să dea profunzime personajelor sale, relativizîndu-le. Dar oare se poate proceda astfel cu un personaj istoric de tipul Anei Pauker? Cît despre Ena și convingerea ei că România a fost condusă dintotdeauna de femei - mă întreb în ce măsură Dunham a fost ispitit să facă din ea o feministă. E greu de știut cum s-ar cuveni citită și apreciată această carte. Întrucît Dunham este, evident, un prieten al României - romanul e dovada acestei prietenii și nu poate
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
verticala timpului și pe orizontala spațiului. Știu că există în România intelectuali rafinați care ridică din umeri atunci cînd vine vorba despre calculatoare și despre Internet, considerînd a priori că acestea nu pot avea legături prea strînse cu cultura și întrebînd ironic cum a putut supraviețui aceasta, milenii de-a rîndul, fără Internet. Îi rog respectuos pe aceștia să-mi spună unde își găsesc ei informații despre toate spectacolele de balet din lume sau despre toate editările unor cărți de filozofie
A fi sau a nu fi în rețea by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/16028_a_17353]
-
în special al literaturii; dacă nu, nu cred că vom înainta prea mult în demersul nostru de critică a literaturii. L.G.: Sînt întru totul de acord cu dumneavoastră, dar dați-mi voie să joc rolul avocatului diavolului și să vă întreb: dacă critica literară alege să stea deoparte, să nu se amestece în politica și problemele sociale, n-o să ducă aceasta la izolarea ei în spațiul îngust al unui discurs idiosincratic, care nu poate juca un rol semnificativ în societate? D.F.
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
care mai târziu ni le reaminteam, Nego având râsetul acela al lui exploziv, copilăros. În epoca dură și primejdioasă, proletcultistă, criticul ardelean, stabilindu-se la București, era mereu pus pe șotii... O dată, terminând un articol, când să-l iscălească, mă întrebase dacă îmi place cum semnează și, caligrafic, așternuse pe hârtie: I. Bercovicz. Îl certasem, fără umor, temându-mă de urmări. Norocul lui a fost că se nimerise să-i înmâneze articolul direct lui Milo Petroveanu, un critic fin, cultivat, prietenos
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
având o caligrafie nervoasă, literele însele supunându-se unei ordini de grămătic posedat. E vremea ce i s-ar fi potrivit cel mai bine. Destinul însă a fost aspru cu el. O dată, un tânăr poet ardelean, de asemeni, m-a întrebat "cum era Negoițescu", lăsând de-o parte faima lui de libertin. Îi spusesem câte ceva, adăugând întâmplarea cu pseudonimul de la G.L. Tânărul poet exclamase atunci în mod surprinzător: "Bine, dar era un Diogene, absolut, neconformist... Diogene, care-l punea la punct
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
de la G.L. Tânărul poet exclamase atunci în mod surprinzător: "Bine, dar era un Diogene, absolut, neconformist... Diogene, care-l punea la punct până și pe Alexandru cel Mare!" Cum m-a salvat el de anchetatori, când fusese arestat... Aceștia îl întrebau insistent despre mine, să mă rețină probabil ca și pe el. Din fire mai prudent și mai lucid, îl contraziceam pe Nego, care, după revoluția maghiară din 1956, susținea că regimul nostru politic se va schimba de tot, asigurându-l
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
fel ce mă șoca totdeauna, retrăgându-și mult, pas cu pas, umărul drept, de-a-ndaratelea, și bătându-mă ușurel peste obraz cu palma și zicându-mi, vesel, că nu mă mai publică deoarece eram prieten cu Negoițescu, aflat în anchetă. Înmărmurisem... Întrebându-l "și ce dacă? și ce are una cu alta?" - el făcuse sec privindu-mă în ochi, cu cinismul său voios: Are!... * Urmară, după 1968, vremuri ceva mai bune, un timp... A fost vremea atâtor întâmplări, pe când scriitori de seamă
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
vrea să se înțeleagă greșit. Raționalitatea este "frivolă" prin natura ei în comparație cu temele aduse în discuție: comunism, dizidență, problema Basarabiei. Raționamentul intelectualului poate semăna cu un delir atunci cînd gravitatea problemelor depășește orice tip de metadiscurs. Cristian Preda l-a întrebat pe autor (în cadrul unei discuții la NEC, acum cîteva săptămîni) de ce nu s-a ocupat de "cei mulți", de "starea a patra" din tabelul său, adică muncitorii și țăranii. Întrebarea (superfluă, de altfel - nu s-a ocupat pentru că nu e
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
Victoria geniului asupra forței brute. O astfel de aserțiune era, pare-se, în vremile acelea, un truism. Poate că astfel se explică, peste veacuri, faptul că - deși sculpturile lui Michelangelo sînt atît de puține (însă în timp ce scriu această incidentă, mă întreb cît adevăr conține ea, de fapt, și dacă nu e vorba mai curînd aici de foamea noastră cea insațiabilă) - grupul statuar ce poartă acest nume a fost surghiunit în marea Sală a Celor Cinci Sute, unde prea puțină lume îl
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
a modului de a fi al foștilor - și viitorilor - noștri vecini din Răsărit, nu s-ar îndoi că, în posesia unui asemenea sistem de descurajare a agresiunii, în puterile sale de a-l monta și activa, Moscova n-ar mai întreba pe nimeni și ar trece la treabă, explicând, eventual, că, în puzderia de probleme în care n-are de dat nimănui socoteală, se află și aceasta. Dar, o dată momentul de criză depășit, ar fi oricând dispusă la reconciliere. Diplomația rusă
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
a realizat un opuscul ce a făcut mare vâlvă la timpul respectiv. Să redăm câteva dintre cele publicate în „Vin și apă”. D-lui Prof. Al. R(osetti) Foaie verde apă chioară Nu se mâncă tot ce zboară Dar mă-ntreb și eu așa Tot ce curge să se bea? P.S. Apă beau și n-aș mai bea”. D-lui Oswald T(eodoreanu) Apa asta e sărată Și, de-o bei pe îndelete E periculoasă, tată. Face sete. Maestrului Br(ătescu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
panou de proiecție: știi destul de mult de la început și apoi este relația între ceea ce se întîmplă pe scenă și opera lui în tălmăcirea pe care eu o ofer publicului. Vă simțiți mai mult dramaturg decît romancier? Dacă m-ați fi întrebat acum 20 de ani, vă răspundeam că mă simt dramaturg. Dar acum nu aș mai da același răspuns. Nu e deloc ușor să treci de la una la alta. Dar e plăcut. Cînd scrii teatru, ai anumite limitări: ai două, maxim
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
vă preocupă acest motiv, există vreo explicație autobiografică? Cărțile căpitanului Nemo este un roman autobiografic. După ce l-am publicat, jurnaliștii au venit în satul meu natal și au vorbit cu rudele mele - toți sătenii sînt înrudiți între ei - și au întrebat dacă așa s-a întîmplat, iar ei au răspuns că da, așa a fost, deși nu exact, am mai modificat puțin. Schimbarea unui copil la naștere e un fapt care s-a întîmplat în familia mea. Fratele tatălui meu avea
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
în ultimul meu roman, Călătoria lui Lewi, și în Cărțile căpitanului Nemo, și în Marșul muzicanților. Deci, sunt un scriitor suedez provincial. Și niciodată n-o să fiu altceva. Suedeza este o limbă foarte elastică, este o limbă fantastică; am fost întrebat uneori dacă n-ar fi fost mai bine să fi fost englez sau german. Greșeală! Nu! Sunt fericit, sunt norocos că sunt suedez. Este o limbă mică, dar poți fi tradus, până și în română. Și Vizita medicului de curte
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
proștilor"". Iar o convorbire cu Oliviu Gherman ajunge, în relatarea plină de umor sec a lui Octavian Paler, un adevărat regal: "am auzit, la un moment dat, în spatele meu, vocea d-lui Gherman, adresîndu-mi-se: Domnule Paler, aș vrea să vă întreb ceva". M-am întors, politicos, să aflu ce dorea de la mine președintele Senatului. Mă așteptam să-mi reproșeze vreun articol. Și, absolut siderat, am ascultat două fraze pe care mă străduiesc să le reproduc întocmai, deoarece ele mi-au dezvăluit
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
Cât trăsesem eu nădejde că am să dau și de Tacitus, cu care aveam mai de mult o vorbă... Nimic, numai șefi politici și militari. Roma? făcea călugărul în sutana lui de culoarea castanei, toamna, căzută pe asfalt... Roma? se întreba, ori mă întreba anume pe mine, incapabil de orice răspuns, pe cînd tonul lui era tonul unui tip care știe multe și ți-ar fi servit pe loc sute de răspunsuri... Mă aflam pe a cincea sau a șasea colină
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
nădejde că am să dau și de Tacitus, cu care aveam mai de mult o vorbă... Nimic, numai șefi politici și militari. Roma? făcea călugărul în sutana lui de culoarea castanei, toamna, căzută pe asfalt... Roma? se întreba, ori mă întreba anume pe mine, incapabil de orice răspuns, pe cînd tonul lui era tonul unui tip care știe multe și ți-ar fi servit pe loc sute de răspunsuri... Mă aflam pe a cincea sau a șasea colină imperială a Romei
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
psihologia și practica! La celelalte profiluri ale filierei vocaționale, primele două sînt opționale. A treia, nici măcar. Așadar elevii de la clasele de pedagogic se vor vedea cu începere de la toamnă privați de chiar esența școlii lor. Nu poți să nu te întrebi de ce o mai fi reînființat ministerul profilul cu pricina. E cu adevărat nevoie de o reformare a liceului pedagogic, dată fiind prelungirea lor prin colegii. Ministerul n-are însă capul limpede. Raportul dintre liceu și colegiu n-a fost gîndit
Școala în tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16076_a_17401]
-
secolul XX, spre deosebire de toate cele dinainte, arta a trebuit să poarte adevărate războaie ca să se impună. De aceea a și așezat drept motto, în fruntea Elogiului infinitului (acesta e titlul: L'éloge de l'infini), cîteva cuvinte din Clausewitz. Te întrebi pe cine, dintre telespectatori, interesează dacă Picasso, Joyce ori Webern au trebuit să se bată cu opinia publică sau cu prejudecata ca să acrediteze o concepție nouă de pictură, de roman sau de muzică. Probabil că astfel de telespectatori există. Și
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16091_a_17416]
-
vor fi ambalate în articole de pagina întîi, încît n-ar fi de mirare ca președintele să fi avut intenția de a lansa un semnal personal către marii vizați de o posibilă amnistiere. Numai că formulări de tip, "dacă mă întrebați pe mine personal, cred că așa și pe dincolo" n-au nici o valoare practică în exercițiile de sinceritate personală ale d-lui Iliescu. Există, asta e limpede, o presiune îndreptată atît asupra Cotrocenilor cît și asupra Palatului Victoria pentru a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
gândite, este denunțată impostura călugărului. Aceasta fiind miza, limbajul mustrător este extras din cărți de dogmatică, spre a spori gradul de vulnerabilitate al subiectului păcătuitor. "Cum s-ar putea numi păcatul de care s-a făcut vinovat Popa Grama?" se întreabă aparent serios pamfletarul. Răspunsul vine imediat, agravat de ironie: "Păcat împotriva sfântului duh, fără îndoială. Căci sfântul duh dacă sălășluiește undeva, atunci el sălășluiește în inima și în creierul creatorilor predestinați. Popa Grama însă, care, împintenat de un vis nerod
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]