60,912 matches
-
celălalt așteptau cu nerăbdare ca acele doctorii simple să-și facă cât de cât efectul. Pentru Șerban, acele secunde cântăriră mai mult decât orice; parcă ar fi trecut ca orele. Victoria începu brusc a da din mâini. - Trebuie să mă așez..., murmură dânsa iarăși, dar foarte anevoie. Patul se afla la doi pași distanță de ei. Numaidecât, fără să mai aștepte sau fără să se pună cumva împotrivă, băiatul se căzni să-și ridice pe picioare mama, însă, nereușind cu niciun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
construcție a unei ferestre sau a unui balcon spre proprietatea vecină, cât și după ce au fost construite. Fereastra sau balconul orientate spre fondul vecinului trebuie să aibă o distanță obligatorie de cel puțin 2 m de acesta. Dacă acestea sunt așezate În paralel cu linia de hotar distanța nu va fi mai mică de 1 m, măsurată de la punctul cel mai apropiat de pe zidul clădirii din care s-a deschis vederea până la linia despărțitoare a celor două proprietăți care se numește
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
care impun grănițuirea unor proprietăți imobiliare : a când proprietarul dorește și consideră grănițuirea ca un act necesar, datorită unor dispute cu proprietarul terenului vecin cu privire la Încălcarea liniei de hotar vechi ; b când un proprietar vecin contestă linia pe care este așezat semnul de hotar sau răzorul despărțitor existent și cere strămutarea hotarului În urma schimbării proprietarului vecin ; c când unul dintre proprietari cere ca odată cu delimitarea proprietăților să i se restituie de către proprietarul vecin o anumită suprafață de pământ pe care acesta
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
stăvilite, ele Își urmează cursul firesc unui izvor din care se Îndestulează o combinație Învecinată, proprietarul nu poate schimba traseul de scurgere a apei pe care și l-a format În mod natural. De asemenea proprietarul al cărui pământ este așezat pe marginea apei curgătoare din care folosește apa pentru irigarea fondului este obligat să-i lase scurgerea până la ieșirea din proprietatea sa. Așadar, atunci când două proprietăți vecine sunt situate În asemenea loc Încât proprietarul uneia nu poate să Își folosească
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Mihai Păstrăguș Ca o seară de jertfă... Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului. ** Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
liniștite În matca cu ape limpezi până nu demult... Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos... Îndeletnicindu-mă cu lucruri mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui, mi-am pregătit o listă minuțioasă și am plecat la piață. Știam prea bine că sunt simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând că astfel voi reuși să alung gândul insistent ce mă urmărea ca o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la infinit sub o mască de sticlă... M-am privit În oglinda mică, așezată Într-un suport metalic, pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam cearcăne În jurul ochilor și câteva cute ușor adâncite În colțul gurii. Am ridicat ochi și copacul din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu puteam să-mi explic... Momentele acestea unice și ireversibile s au Întipărit adânc În conștiința mea și, aveam să le descopăr adevărata valoare mult mai târziu, când nu mai avea cine să aducă brațul cu lemne și să-l așeze În fața sobei. Mi-am amintit de după-amiaza aceea de toamnă caldă și blândă, când m-am Întors de acasă cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aspecte privind lansarea și spiciul ce avea nevoie de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am reflectat mult la „noua situație” care mi-a smuls parcă aripile și liniștea. Somnul Îmi pierise În ultima vreme. Mă chinuiam zadarnic să așez genă peste geană. Cuvintele lui mi se strecurau În suflet ca un ecou dureros: „Crezi că știi ce vrei cu adevărat?” Nu! Nu trebuia să mă gândesc la un „cer pe care nu voi reuși să-l ating niciodată cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ați ajuns mai devreme și eu Îmi doream din tot sufletul să fie totul perfect. Dar nu-i nimic, În cel mult zece - douăzeci de minute totul va fi gata. Veniți să vă Îmbrățișez, dragii mei dragi! Abia aștept să așezăm bucatele pe masă, să ciocnim un păhărel de “țuică de prună” și, nu În ultimul rând, o “Grasă de Cotnari”, care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
va mai Întâmpla?! Pașii se Îndepărtau tot mai mult. Nimeni nu vedea spaima cuibărită În ochii candizi ce s-au lovit violent de o lumină străină. A urmat așteptarea! Și, cum nimeni n-a auzit tainica-i chemare, s-a așezat pe bordură sperând! Pusă În fața vitregiilor vieții: frig, foame, nepăsare, a Învățat ce Înseamnă „bordura”... “Două lacrimi de cer”, rostogolindu-se din ochii mirați ce nu puteau Înțelege... Și cu toate acestea, visul n-a murit, crezând cu tărie că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am scos sandalele cu talpa joasă - atât de necesare În această perioadă și atât de comode pentru starea În care mă aflam... După ce am deschis televizorul, am pregătit un suc de portocale ( una din băuturile mele preferate) și m-am așezat În fotoliu. Imaginile care se derulau prin fața ochilor păreau desprinse dintr-un film de groază. Crainica (numi amintesc numele) anunța: „Reporterul nostru la Madrid revine cu noi informații privind atacul cu bombă....” Ca dintrun alt capăt de lume, frânturi de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată până atunci. Mă uitam la el ca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce Îmi spuneai În salvare? Să fim tari și să credem că totul va fi bine! S-a așezat pe pat lângă mine și copil și ne-a ținut strâns, ca și cum cineva urma să vină și să ne smulgă din acea Îmbrățișare - și ea era hotârâtă să ne păstreze cu orice sacrificiu. A treia zi, am plecat acasă Împreună cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Împreună cu băiețelul meu, Alexandru, Într-o mașină Împodobită cu multe balonașe albastre și albe. Camera lui Alexandru era pregătită. Pătuțul, hăinuțele, jucăriile dădeau Încăperii o atmosferă de basm. Am ajuns acasă, dragostea mea!... universul meu, steaua mea luminoasă! L-am așezat ușor În pătuț, să nu se trezească, dar În clipa următoare a deschis ochii mari, albaștri ca cerul, ca marea cea mare și pe fața lui mică și scumpă a apărut cel mai magnific zâmbet din lume. Sunt așa de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de gheață care se lăsase. Ai fi spus că toată lumea Încremenise. Nimeni nu respira
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Părinții ne făceau rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp disponibil. Mama, săraca, nu avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât era de făcut pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de „sfânta Împărtășanie” trebuia să dăm și un examen. Părintele programa câte patru-cinci copii ( după amiază) și fiecare trebuia să răspundă la zece
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce-și susținea pledoaria, mătușa mea devenea mai Înfocată și ridica tonul, cu voie sau fără voie. Părintele a ascultat fără să scoată un cuvânt și la final a spus: „Bine, să vină!” Eu auzeam frânturi din toată această discuție, așezată fiind pe o băncuță din curtea bisericii, băncuță aflată În fața ferestrei , de unde o vedeam pe mătușa mea gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați În spatele unei măicuțe am Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
indicații și făceau ultimele poze Împreună. Elegantă, distinsă, mereu cu zâmbetul pe buze, Încerca să-și ascundă cu grijă emoțiile ce-i dădeau târcoale. În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită dinainte. Eu și profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi strigați, clasa a XII-a A, s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
alt moment al existenței, Într-o altă poveste de proaspăt absolvent de liceu. Alte vremuri, alte posibilități, alte greutăți, alte bucurii și vise ce nu cunoșteau hotare... “Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală...” “... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri...” ( Ca o seară de jertfă) Laudatio Iată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
grădina mamei, la țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]