7,862 matches
-
de propriul ei fiu grec, cel care refuza să Îi facă fiicei sale un botez ortodox, cum se cuvine. Felul În care Își făcea vânt Desdemona nu ținea de mișcarea Încheieturii ei Încolo și Încoace; agitația venea de undeva din adâncurile sale. Izvora din punctul acela dintre stomac și ficat unde - Îmi spusese ea Într-o zi - sălășluia Sfântul Duh. Se trăgea dintr-un loc mai adânc decât propriul ei păcat ascuns. Milton Încercă să se refugieze În spatele ziarului, dar aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de mare stând la pândă În adâncuri. Suprafața mării e o oglindă: reflectă regnuri divergente. Deasupra stau creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă conținând două lumi. Colegele mele de clasă erau la fel de puțin mirate de trăsăturile lor extravagante ca o știucă de solzii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Uneori, când mă urcam pe Obiect, aproape că se trezea. Se mișca În așa fel Încât să mă primească, desfăcându-și picioarele sau aruncându-și un braț peste umerii mei. Înota până la suprafața conștiinței și apoi plonja din nou În adâncuri. Îi fluturau pleoapele. trupul Îi era cuprins de o senzație de răspuns, o flexare a abdomenului În ritm cu al meu, cu capul dat pe spate spre a-mi oferi gâtul. Așteptam mai mult. Voiam din partea ei recunoașterea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și-și mânca plăcinta de Crăciun. A băgat degetul Înăuntru și a scos o prună... După prima rostogolire a ochilor, Obiectul și-a ațintit din nou privirea În ochii mei și apoi ceea ce simțea s-a arătat numai acolo, În adâncurile verzi pe care le dezvăluiau ochii ei. Altfel era nemișcată. Se mișca doar mâna mea și picioarele mele pe bară, Împingând balansoarul. A durat trei minute sau cinci sau cincisprezece. N-am idee cât. Timpul pierise. Într-un fel, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În timp ce dormeam, asupra mea fusese Îndreptat un reflector. Ca și cum corpul meu eteric conversase cu Îngerii undeva sus, aproape de tavan. Când deschideam ochii, aceștia dispăreau. Dar auzeam urmele dialogului, ecourile stinse ale clopotului de cristal. O informație esențială se ridica din adâncurile ființei mele. Informația respectivă Îmi stătea pe limbă și totuși nu ieșea la suprafață. Un lucru era sigur: totul avea, Într-un fel, legătură cu Obiectul. Stăteam trează și mă gândeam la ea, mă Întrebam unde era și tânjeam Îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
niște vibrații slabe. Așa Își dădea seama că sunt În viață, deși departe, Înfometat și, probabil, nu tocmai bine. Toate acestea veneau ca un fel de cântec pe coarda ei invizibilă, cam așa cum cântă balenele, strigând una la alta prin adâncuri. Timp de aproape o săptămână după ce am dispărut părinții mei au rămas la hotelul Lochmoor, sperând că o să mă Întorc. Până la urmă, detectivul de la poliția din New York căruia Îi fusese Încredințat cazul le-a spus că era mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
copil, mezinul. Îndesat, cu fălci proeminente și cu o voce gâjâită, asprită de tutun, plecase de acasă În vara dinainte după formația Grateful Dead și s-a tot dus. Vindea tricouri imprimate la concertele acestora și droguri când putea. În adâncurile parcului, unde m-a dus, i-am Întâlnit cohorta. ― El e Cal, le spuse Matt. O să se lipească și el pe-aici o vreme. ― Meseriaș. ― Ce, bă, ești cioclu? ― La Început am zis că-i Abe Lincoln. ― Nu, astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
licăritoare. Cabinele de la etaj nu au numere, doar lumini ce indică dacă sunt sau nu ocupate. Găsește una liberă, Închide ușa după el și bagă o fisă. Paravanul se trage repede la o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu cred că aș fi putut lucra Într-un peep show adevărat, față În față cu voyeurii. Privirea lor ar fi supt sufletul din mine. Dar În bazin, când eram sub apă, țineam ochii Închiși. Mă unduiam În tăcerea din adâncuri. Când mă lipeam de geamul unui hublou, Îmi scoteam capul din apă, ca să nu dau ochii cu cei care Îmi studiau molusca. Cum am spus Înainte? Suprafața mării e o oglindă, reflectând regnuri divergente. Deasupra creaturile aerului; dedesubt cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
printre blocuri, nici nu simt cum trece timpul. Întotdeauna îmi plimb ochii pe fețele oamenilor și mă uit la expresiile lor, încercând să-mi dau seama cu ce se ocupă și ce necazuri au. De obicei, răspunsul se află în adâncul sufletului lor și nu îl descopăr prea des. Câteodată, poți citi în ochii lor ce greutăți îi apasă. În mod normal, te identifici sufletește cu ei și îți poți da seama cum se simt, ce îi deranjează sau ce gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adăugai eu cu complicitate pe un ton scăzut. Și gândește-te! Tu ce-ai face de ai fi în locul lui? I-am văzut ochii temători, cercetându-mă, încercând să-mi iscodească sufletul și mintea prin proprii mei ochi, știind în adâncul său ce se ascunde în mine, dar negând cu tărie ceea ce conștiința sa striga ca din gură de șarpe. I-am citit în privire întrebarea: "Cum adică: eu am avut grijă de asta? Tu ai fost cel care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să sigileze total ușa. Credeau că vechiul imperiu va dăinui totdeauna și că nu aveau de ce să ascundă o intrare în tenebre. Au greșit. Acum, greșeala lor era salvarea noastră, căci spărgând-o am aflat niște scări care coborau în adâncul pământului. Drumul era luminat, dar nu am pătruns înăuntru. Chiar dacă curiozitatea mă împingea să-i dau satisfacție, mi-am spus că voi avea destul timp ca să-i urmez vocea mai târziu. I-am chemat pe ceilalți înăuntru și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sau jos, înainte, înapoi, stânga și dreapta? De peste tot curg râuri care se varsă în alte râuri, care se varsă în ocean. Și din sus și din jos... de peste tot! Din moment ce la suprafață totul e la fel, voi încerca în adâncuri! Nu știu de ce am tras aer în piept înainte de a mă scufunda... doar nu mă puteam îneca în Timp, dar nu-mi puteam asuma riscuri. Deși părea a fi apă, nu era. Era doar un lichid... care nu uda. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu acreală: — Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o măsoară lung din ochi. Doar n-am ajuns să mă tem de niște bieți smintiți care se folosesc de apă, aer, făclii, ligheane și mai știu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
teza dintre ce-i legal și practicile religioase decăzute. Problema e mult mai gravă, iar Livia, cu inteligența ei pătrunzătoare, a sesizat-o. În esență, cel puțin, dacă nu și în detaliu. Magia nu poate fi stârpită. Este înrădăcinată în adâncul sufletului, în dorința fiecăruia de a fi sănătos, în curiozitatea de a cunoaște ce-ți re zervă viitorul. Surâde cu tristețe. Ca și cum, chiar și când ești avertizat, poți să te ferești de prostie, dacă n-ai minte în cap sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui umilă, se mulțumește să facă parte din ordinul scribilor, cea mai eminentă clasă a funcționarilor pu blici. Dar nu se poate să nu vrea mai mult pentru fiul său. Tare și-ar dori să știe ce visuri nutrește în adâncul sufletului! Figura închisă și rezervată a secretarului nu-i oferă nici un răspuns. Cu un suspin, își sprijină capul de speteaza scaunului. — După victoria de la Actium, grăiește molcom, am fost ne voit să integrez în armata republicii unele din legiunile lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în sine ogorul omului înțelept. Îți furnizează o hrană atât de nevătămătoare! Narcissus, însă, crede că e un semn de mare distincție să te înroșești ca racul stând tolănit la soare, apoi să-ți trimiți oamenii să se scufunde în adâncuri - riscând să naufragieze, ba chiar să-și piardă viața -, după diferite specii de stridii sau în căutarea unor păsări de care nu pomenesc nici măcar legendele înspăimântătoare. Suspină nefericit. Sărmanul lui copil! Atât de mult își dorește să fie considerat om
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la urechile ei. Zâmbește stins. Dar când a fost plebea mulțumită? Oftează din nou. Iar el începe să simtă apăsarea bătrâneții înaintate. Va împlini curând 70 de ani! Închide ochii ca de fiecare dată când dorește să se refugieze în adâncul sufletului. Predomină însă mai degrabă întristarea și lipsa de vlagă decât supărarea. Nu e nevoie să i spună nimeni că reușește să se mențină în fruntea statului doar prin virtutea faimei, nicidecum a puterii reale de care dispune. Înaintează încet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui preferențială cu Zeița? O legătură mult mai strânsă decât cea a oricărui alt Mare Pontif republican. A ajuns să se vorbească până și de o pretinsă înrudire între Vesta și strămoșii închipuiți ai lui Augustus. Se încruntă, revoltată în adâncul ființei ei. E cât se poate de limpede că e vorba de o nouă ideologie menită să scoată în evi dență favoarea de care se bucură Augustus din partea zeilor Romei. Copila scâncește. Se întoarce cu gândul la ea. Sărmana fetiță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oarecare. Cu Iulia, sora ei, nepoata lui Augustus. De asta s-o fi dus în bejenie, sau s-a certat cu Gallus pe tema moștenirii? Lucrurile au fost atât de precipitate, că nu le-a putut descâlci. Dar simte în adâncul sufletului că e ceva legat și de exilarea lui Agrippa Postumus, fratele lor mai mic. Își aduce aminte unde se află și încearcă să se adune. Se forțează să fie atentă. Piso e un bun vorbitor. Seduce auditoriul nu numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
florii-soarelui, ci mai atenuată sau mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este înghițit într-o clipă de mlaștina mocirloasă. Iar în locul unde piere se iscă un vârtej și din adâncuri i se arată Quinctilius Varus însuși. Îl cheamă pe nume să vină la el: „Germanicus! Germanicus! Degeaba fugi, că tot îți e scris să mă urmezi.“ Și îi întinde întruna mâna, iar el i-o respinge... Deschide ochii, lac de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de porticuri și temple ce ocupă orizontul. Frapat la rândul său de frumusețe, Paterculus întinde mâna în față către valea dintre Capitoliu și Palatin: — Acolo este vechiul for! Ceilalți doi tac, impresionați până în adâncul sufletului. Se zărește într-adevăr Forum Romanum, așa cum a fost amplificat de Caesar. Ba chiar și o parte din prelungirea care i-a fost adăugată de Augustus. Velleius arată spre șirul de bazilici de sub grădinile cu butași de viță și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crede. ― Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima, îți îndeși mâna înăuntru, dorința învinge rapid orice tensiune legată de mâncatul în public, și din una, două, trei, patru înghițituri sandvișurile s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i firea, iară vântul sperios v-o creangă farmă - Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. Șapte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]