17,588 matches
-
al zodiei Peștilor (20 Martie) în Bacău. Licențiată în științe economice, specializarea Contabilitate și informatică de gestiune; master în Menegementul sectorului public și în Menegementul afacerilor. De o viață cadru didactic. Iubesc natura, culoarea verde, macii și bine înțeles copii - adolescenții. Sunt o fire optimistă, dinamică, comunicativă, puțin perfecționistă. Patru publicații pentru copii (desene și versuri) sub titlul DIC (desenezînvăț-colorez) și încă șase în curs de publicare; Participare la volumele colective de poezii “însemne”, “Vis și pasiune Antologie de poezie”, “Esențe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tehnici de comunicare și influență socială” Volume publicate: „Șoaptele copilăriei”, „Priviri ascunse”, „Lacrimi de iubire”, „Nemuritoare”, „Senzații”, „Fluture strivit”, „Iubire mută”, „Dincolo de ce văd ochii”, „Vocea inimii”. Apariții în antologii și reviste „România tânără”, „Cetatea”, „învățătorul tulcean”, „Delta”, „Acum”, „Mărgăritare”, „Adolescentul”, „Boema”, „Magazin”, „Insula albă - literatura contemporană la Dunărea de Jos”, „Steaua Dobrogei”, „Aegyssus”, „Caietele literare „Valentin Șerbu”, „Daima”, „Convorbiri didactice”, „Flacăra”, „Pheobus”, „Chihlimbar”, „Lumină din lumină” „Iulia Hașdeu”, „Lectura publică”, „Tulcea-Expres”, „Revista Asociației învățătorilor din România”, „Portrete de dascăli”, „Memorie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
batista ca să se șteargă ușor. — Ei, lasă, mai e timp, o liniștesc eu, luând-o de mână. La urma urmei, împăratul e căsătorit doar de un an. — Asta nu înseamnă că nu i s-au oferit femei încă de când era adolescent. La douăzeci și doi de ani, vârsta pe care o are Hsien Feng, împăratul Tao Kuang avea șaptesprezece copii. Cea ce mă îngrijorează - privește în jur și face un gest pentru a-i concedia pe eunuci - este că Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care, cu falca aruncată în jos, răcnea: P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care... În răutatea noastră de adolescenți, la ieșire intonam pe străzi în cor: „P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care...” La un moment dat ședințele au fost reorganizate de către un tovarăș Fridman, picat de la centru. Deși era redactor șef la publicația scriitorilor din oraș, Fridman, căruia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că o iubesc cu ocazia Zilei Femeii”. Nici măcar nu comentez grozăvia că, oricum, nu pricepeți nimic. Oamenii din lunga și aspra istorie veche aveau simțiri mai umane decât au mulți de astăzi. Urmașul, după cum spuneam, era Însoțit de Fiu, un adolescent de vârsta voastră, dar nesfârșit mai responsabil și mai Înțelept, ținând cont de vremurile pe care le trăia. Era un tânăr ca oricare altul, nici frumos, nici urât, știa să se lupte și, de fapt, ai lui Îl considerau, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la instrumente muzicale, a sta la taclale și a se zbengui bucuroși. — Ieronim a fost, spuse preotul. Toți elevii se întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece-cincisprezece ani. — Da. Uitați-l. Ieronim a fost. Când preotul îl arătă cu degetul, băiatul se înroși la față și coborî privirea. Nobunaga nu era sigur dacă-l cunoștea sau nu. — Cine e acest Ieronim? întrebă el. Al cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe această familie, cât blestem pentru poezia românească prin acest fatal deznodământ, precum altădată în tragediile Greciei antice. Ulterior, când Alexandru Tacu și-a recuperat cele patru dosare de la Securitate, a afirmat fără nici un dubiu: „Fiul meu, Alex. Mălin Tacu, adolescent și poet congenital, poartă vina ca Dumnezeu l-a înzestrat cu superbia și fascinația captivării, este victima unui asasinat politic cu autori cunoscuți”. Cele spuse până aici sunt confirmate punctual de sutele de documente din ziarele și revistele de cultură
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mea călătorie în afara Bârladului. Eram băiat mare, la 19 ani.” Sunt emoționante aceste pagini, scrise de un om pentru care și școala a fost un mijloc de supraviețuire, la propriu (dădea meditații unor colegi din clase mai mici). Când era adolescent, Maria, prietena lui din Cărțișoara, era personajul cel mai important... Cititorului acestei cărți îi propun să vadă cu atenție călătoriile autorului... După sfârșitul războiului, paradoxal, lui Alexandru Mânăstireanu i se aduc învinuiri diverse, omul este torturat prin frica pe care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
d-lui Oprea, îl voi felicita, făcându-i cuvenitele urări. Aceasta ar fi prima noastră legătură după aproape șaizeci de ani, de când mă aflam la Priponești în activitate. Sunt sigur că, dacă l-aș întâlni nu l-aș recunoaște pentru că, adolescentul de atunci și-a maturizat trăsăturile. S-ar putea să mă recunoască el, deoarece la vremea aceea eu eram în deplină maturitate a vieții și alte schimbări majore n-am suferit. 7 ianuarie 2007. Ieri mi-am anunțat o vizită
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
doamna să-mi îngăduie o vizită scurtă, și când am ajuns la profesor, la insistența lui de a mai rămâne când voiam să scurtez vizita, ne-am antrenat în ample aduceri aminte din vremea de aur a existenței noastre - eu, adolescentul și tânărul care-și făcea un loc sub soare, și profesorul în deplinătatea desfășurării unei profesii pentru care a avut o adevărată vocație!... Din păcate, deși mi-a făcut noi invitații când trec prin București, vizita aceasta a fost chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
facultatea de teatru, tata nu se gândise deloc la cum Îi va afecta asta viața. Era plecat des În turnee și cu toții din familie Îi simțeam lipsa, În ciuda cadourilor drăguțe pe care ni le aducea de fiecare dată. Când fusese adolescent, tata era chiar mai zăpăcit decât mine sau Maria. Părinții lui ar fi vrut ca el să devină medic și probabil ar fi fost unul grozav, Însă teatrul a fost singurul domeniu care i-a făcut cu adevărat plăcere. Și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
gură și cu un singur ochi. Așa că, tremurând ușor, m-am trezit traversând camera către Chris. —Ăăă, Chris, am spus. Eram surprinsă să descopăr cât de normal sunau cuvintele alea. Nu era vocea ascuțită cu accente de soprană a unui adolescent. —Rachel. Chris a lăsat cartea și a întors spre mine ochii aceia de un albastru ireal care parcă sclipeau. Colțurile gurii sale minunate se ridicaseră într-un zâmbet ușor. —Cum îți merge? Stai jos. Eram așa de fericită că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care mi-l dăduse în ziua precedentă. Am fost copleșită de întrebări. Cum e lumea de-afară? a vrut să știe Stalin. —Richard Nixon e încă președinte? m-a întrebat Chris. —Richard Nixon e președinte? s-a minunat Mike. Adolescentul ăla rebel? Când am ajuns eu aici era doar senator. —Despre ce tot vorbiți acolo? a întrebat Chaquie cu fața schimonosită de dezgust. Tipul ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de demnitate. M-am cutremurat fiindcă o înțelegeam. Mi se părea că pământul se zguduise într-adevăr sub picioarele mele. Consumul de droguri îmi anihilase orice dorință de a merge înainte în viață. Rămăsesem blocată, trăind într-o existență de adolescent, când toți cei din jurul meu se comportau ca niște adulți. Un șoc de proporții, mult mai violent, m-a făcut să-mi pierd complet echilibrul. —într-un fel, consumul de droguri m-a fosilizat. Trăiam într-o stare de hibernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Când ne-am oprit la un semafor pe roșu, în mod reflex, Randall a apăsat butonul de blocare a portierelor - sigilându-ne astfel în interior. După un minut, Cox și-a parcat Porsche-ul în fața hogeagului meu dărăpănat. Un grup de adolescenți a început imediat să dea târcoale mașinii, de parc-ar fi căzut din afara spațiului terestru. — Nu pot să te las să te dai jos, cu toți golanii ăștia învârtindu-se pe-aici, mi-a declarat el pe un ton protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
liceu, care erau cu el în clasă - unele dintre ele nu aveau decât treisprezece ani - să-și vândă trupurile pentru bani. Manuscrisul era absolut oribil. Una ar fi fost dacă acea carte ar fi fost menită să avertizeze părinții sau adolescenții asupra felului în care se poate ajunge la o astfel de situație extremă. Dar era limpede că autorul nu avea nici un fel de remușcări pentru ceea ce făcuse, iar scopul lui era să incite, nu să educe. Manuscrisul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Liberale, interveni doamna Chatterway, care se mândrea că era o apărătoare a educației moderne, rol în care contribuise substanțial la creșterea ratei analfabetismului în câteva școli primare care fuseseră bune înainte de a lua contact cu ea, Studiile Liberale le oferă adolescenților cu carențe în plan social o bază solidă de atitudini liberale și deprinderi ce îi stimulează cultural... — înseamnă că-i învățăm să scrie și să citească, spuse un director de companie. Nu folosește la nimic să ai muncitori care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva, tot mai în urmă, anulat de vijelia neagră a prezentului? Tolea trebuia ferit de emoții: după accidentul acela nenorocit cu bicicleta, ceva se rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici nu puteau fi ascunse, de altfel: un licean lovește cu bicicleta, fără să vrea, o bătrână năucă, aproape oarbă, iar tribunalul, bine regizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în mintea copiilor. Irina a intrat la Alimentara, l-a rugat s-o aștepte afară. Apoi coborâseră panta. La cotitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de vinuri Marcu Vancea și din procesul cu bătrâna lovita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bombăne liceanul Vancea, până își aduce, brusc, aminte, fraza căutată: „Când tot aștepți, improvizația pare o salvare“. Tot aștepți, tot aștepți improvizația, salvarea. Improvizația salvează, mă salvează, amânare, amânare, de ce nu umplem noi toți, dintr-odată, salvarea, salvarea... așa bombăne adolescentul Tolea, clătinându-se pe bicicleta adolescenței de altădată, când repeta, încă neștiutor, „Improvizația, Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bun-simț, știu asta. Dominic nu era pacientul doctorului Marga. Nu, nu era. Ar fi fost nevoie de consultații impudice, pentru care nici unul nu părea pregătit. Doctorul Marga continua să vadă, probabil, în zăpăcitul trecut de 50 de ani, același timid adolescent, de altădată, fratele fostului său amic Mircea Claudiu. Necazurile cu care profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov se prezentase într-o dimineață la cabinetul doctorului Marga, încercând să explice de ce fusese dat afară din învățământ și ce implicații avusese procesul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, am auzit că trăiau ca niște veritabili pionieri, în cort, sub arșiță și vânt și gloanțe... și zâmbise, delicatul. O mai fi frumoasă, te pomenești, mormăise. Că atunci ne-a dat de furcă la toți, adăugase, în clipa când adolescentul cincuacenar tocmai se pregătea să întrebe de Octavian Cușa Păpușa Octavian... Marga simțise primejdia. Așa că îl luase după umeri și îl primi în casă pe profesorul Vancea și îl acoperi cu întrebări despre scandalul de la școală și proces și eliminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]