6,798 matches
-
gestul fără niciun comentariu, fiind prea politicos fie și pentru a-i arăta că a observat ceea ce a făcut. În schimb, Zoia vedea altceva în îngăduința lui, citindu-i în ochii blânzi o compasiune infinită. Apoi uitându-se la icoanle agățate de standul, ochii i-au fost atrași de o icoană pe care nu o mai văzuse până atunci, o reprezentare a lui Hristos acoperită de bujuterii. Cercul de perle, din jurul capului Mântuitorului, era brăzdat cu încrustări de safire și lazulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ta, spuse ea uitându-se la Porfiri. ă Asta-i pentru mine? spuse Vera pipăind pachetul pe care îl ținea bătrâna. ă Nu, dragă, asta este pentru bunica. ă Vera, las-o în pace pe Mama Zoia. Însă fetița se agăță de bătrână, împingându-și obrajii în căptușeala moale a ființei sale. Nici Zoiei nu îi venea să se despartă de fetiță. Sfidătoare își așeză un braț peste capul Verei, iar cu celălalt strânse pachetul la piept. Porfiri se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
buzunar și își scoase tabachera. Cu țigara neaprinsă în gură o studie pe Zoia pentru ceva timp încercând să se hotărască ce e de făcut cu ea și apoi se uită în jos la fața speriată a fetiței care se agăța încă de babushka ei. ă Cine este tatăl fetiței? întrebă el în cele din urmă. Un strigăt disperat veni din partea Liliei. ă Nu mi-a spus niciodată, spuse Zoia, înfruntând privirea lui Porfiri. și nu vă va spune nici dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
treizeci de centimetri mai sus. Apăsă pe butonul PH1, ușile se Închiseră și motorul liftului Începu să huruie. Se deschiseră apoi spre un spațiu larg, plin de oameni. Două candelabre uriașe atârnau de tavan și pe pereții de cărămidă erau agățate tablouri excentrice. „Un loft2 industrial“, Își spuse. Un bărbat elegant, chel, o văzu ieșind din lift și se apropie cu un zâmbet larg. — Bună, sunt Dave Clarkson, avocatul lui Roger. — Bună, eu sunt Christina Roman. — Dă-mi voie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
târziu, cele două femei se Întâlniră cu Desert Rose la raionul de Încălțăminte din Robinson May Mall din Santa Monica. Imprevizibilă, aceasta tocmai proba niște papuci de plajă cu sclipici care erau la reduceri. Avea un rucsac negru, de piele, agățat pe umeri și purta o fustă lungă, portocalie, de mătase, și un tricou negru - părea o prințesă țigancă desprinsă dintr-un film de epocă. Îi făcu lui Kitty cu mâna, fericită s-o vadă. — Hei, ce bine-mi pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
modele la un loc, și costă doar cinci dolari perechea. — Bună! Am crezut, pentru o clipă, că mi-ai jucat o farsă, am fost convinsă că te-ai Întors la New York și că am venit În L.A. degeaba, spuse Kitty, agățându-se de gâtul ei. Ei bine, iată-mă! Îți mulțumesc că m-ai scos de-acolo! Se Întoarse și i-o prezentă pe Diane. Desert Rose, ea e Diane, o veche prietenă a mea din New York. Acum locuiește aici. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
invitat chiar la Montauk, să-i cunosc copiii și fosta soție. Dar are nevoie de timp. Sunt un artist cunoscut În lumea Întreagă, nu-și poate face de cap cu mine, de parcă aș fi o femeie oarecare pe care o agăți Într-un bar. Mă respectă. Da, ar fi putut fi și asta o explicație, se gândi Kitty. Totuși relația asta i se părea cam ciudată. Femeile trecură pe lângă mai multe restaurante, căutând un loc drăguț În care să mănânce. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și Îi spuse lui Huan Lee părerea lui de expert - tablourile erau minunate, deși exista pericolul vag ca acestea să devină prea decorative. Kitty se Întoarse spre Desert Rose și Îi șopti, astfel Încât Charlie să n-o audă: — Nu aș agăța un tablou În culori Închise și deprimante pe perete, unde l-aș vedea toată ziua, doar pentru că e profund. — Nici eu, se declară de acord Desert Rose, pentru că adesea Îl contrazicea pe Charlie, fără știrea lui. Huan Lee se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din primul rând, unde era așezat lângă Maia. La sfârșitul spectacolului toată lumea o aplaudă și el Îi făcu din mână. Vru să se apropie de el, să-i vorbească, dar Începu să cadă Într-un tunel și Încercă să se agațe de imaginea lui, dar fără folos. Fața lui Sam Shepard se Îndepărta din ce În ce mai mult, imaginea lui devenea din ce În ce mai mică, până când ajunse doar o fotografie minusculă, lipită pe frigiderul ei din Manhattan. Iar acolo, În vis, ea era o altă Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ci de ce ar putea face acesta pentru ele. Bărbații știu asta și fie le alimentează aceste așteptări, fie fug speriați. Dar ceea ce bărbații nu știu e că, cel mai adesea, femeile se conving singure că au nevoie de ei. Se agață de ideea că au nevoie de un bărbat pentru că le place sentimentul pe care Îl au când sunt cu el. Femeile tânjesc să fie cu un bărbat puternic - probabil din cauza vreunui instinct străvechi, rămas din junglă. Desert Rose nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din televiziune, căsătorit, care se culca cu femei tinere Într-o veselie. Cunoștea genul. Matthew se apropie de ea și Începu să-i pună Întrebări despre expoziție, Încercând s-o ignore cu delicatețe pe femeia mai În vârstă care se agăța de el. — Ce surpriză plăcută! se auzi ea vorbind cu cea mai mare sinceritate. Mă bucur că ai venit, nu mă așteptam! — Ți-am spus că vin, zise el zâmbind grav. Se uită În jur cu o privire de expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu lasă loc de chestiuni financiare. — Dar acum lucrurile s-au schimbat și, după cum Îți poți imagina, nu În bine - altfel, nu m-aș afla aici, cu tine, zise el, ușor stânjenit. Asta ce mai era, sinceritate sau cruzime? O agățase la deschiderea târgului cu farmecul lui irezistibil, Îi spusese că era liber de Sf. Valentin, o răpise pe tărâmul iubirii, o adusese În cel mai romantic loc din lume, În patul lui și apoi Îi mărturisea că, de fapt, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Mașina viră apoi la stânga, pe Sunset Boulevard. — Mergem În Bel Air, Îi zise Matthew. Aștept telefonul unui partener de afaceri din New York, cam În două ore, am nevoie de liniște să găsesc o soluție pentru negociere. Tipul ăsta se tot agață de unul din termenii contractului, iar asta mă poate costa aproape zece mii de dolari pe an. Mi-e prieten bun, am fost Împreună la Vegas. În cinci minute a câștigat douăzeci de mii la masa de blackjack. Zece mii sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În frumusețea și liniștea Bel Air-ului. Desert Rose zisese că ar vrea să plece din rulotă; ei bine, Kitty Îi oferea o ieșire demnă, iar Charlie ar fi văzut că avea opțiuni mai bune. Dar oamenilor le place să se agațe de nefericirea lor, iar Desert Rose nu se dezmințea - Își iubea disperarea. Nu cred că pot să merg să dorm la Matthew, Charlie o să fie gelos. Kitty dădu drumul mâinii lui Desert Rose și se lăsă pe spate În scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Încercă ceva mai mult. — Deci, te-ai epilat pe picioare? Întrebă Desert Rose cu un surâs afectat. — Da, zise Kitty, cu ochii Închiși. — Și cum e? E bun În pat? — Da. Kitty nu-i dădea nimic de care să se agațe. Știa că nu-i trebuia decât o confesiune detaliată despre Matthew, ca să poată strecura și ea ceva despre Charlie. — Și? E totul În regulă? Întrebă Desert Rose, nevenindu-i să creadă. — Da. — Mă mir. Credeam că sunteți prea diferiți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un dezastru, dar folosea cele mai scumpe loțiuni și măști de față, Își pensa sprâncenele și Își făcea manichiura și pedichiura la salon. Se Îmbrăca În cele mai la modă haine și era nelipsit seara din club, tot sperând să agațe pe cineva. Era Înalt, brunet, arăta bine, dar era timid și nu-și găsea sub nici o formă iubite. Nu Înțelegea În ruptul capului cum o femeie tânără și drăguță, precum Kitty, care arăta de douăzeci și ceva de ani, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
moment, Mulțumesc, domnule, Deocamdată nu aveți motive să-mi mulțumiți, Vă mulțumesc pentru speranța pe care mi-ați dăruit-o, nu e puțin lucru, În speranță nu poți avea încredere, Sunt de acord, dar ce putem face, trebuie să ne agățăm de ceva în clipele grele, La revedere, domnule Cipriano Algor, La revedere, domnule. Olarul puse mâna pe clanța ușii, era pe punctul de a ieși, însă șeful de departament mai avea ceva de spus, Stabiliți cu subșeful, cel care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
desen, acuarelele, recipientele pentru diluat vopseaua, pensulele, o cârpă veche ca să le șteargă, aranjă totul în ordine, metodic, pe masă, se așeză și luă asirianul cu barbă, Încep cu ăsta, spuse, Simplifică pe cât posibil ca să nu înțepenească sau să se agațe când îl scoatem din mulaj, fă-l din două părți și gata, din trei ar fi prea greu, N-o să uit. Cipriano Algor rămase câteva minute privindu-și fiica desenând, apoi se duse în olărie. Se va măsura cu lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
simți știind ce se întâmplă aici, Și cum îți închipui tu că m-aș simți eu dacă aș lăsa treaba la jumătate, nu înțelegi că, în acest moment al vieții mele, nu mai sunt multe lucruri de care să mă agăț, Mă ai pe mine, vei avea un nepot, Iartă-mă, dar nu ajunge, Va trebui să ajungă când te vei muta cu noi, Presupun că așa va fi, dar barem îmi voi fi terminat ultima lucrare, Nu fi dramatic, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o iubește atât de mult pe Marta, și Găsit, deși multora li s-ar putea părea scandalos că-l invocă, și obiectiv nu se poate explica, dar chiar și un câine e în stare să facă un om să se agațe de viață, și mai, și mai ce. Cipriano Algor nu mai găsea alte motive, totuși avea impresia că lipsea unul, care o fi, care n-o fi, brusc, fără să-l prevină, memoria îi puse înainte numele și chipul nevestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Erau valurile unei mări. Dincolo de zid se găsea, așadar, o mare. Această descoperire m-a umplut de bucurie, fiindcă totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te rog”, zise el serios, uitându-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu, dimpotrivă, simțeam constrângerea atracției. Dar, de fapt, lui Dinu îi făcea bine obrăznicia mea. Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur, să le privească. Asta ne-a apropiat și mai mult. 11 În spatele biroului la care lucra Moașa se afla un afiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. — Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți totul. Nu-ți închipuiai că eu voi merge atât de departe. Ca orice criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
citi cu numai șaizeci de franci!“ Alergase către Geo Fox și-l zgâlțâia de braț. „Oprește-te, impostorule“, strigă Madame Olcott, „Îl ucizi!“ „Și, ce, dacă?“ strigă Agliè, răsturnându-l pe medium de pe scaun. Geo Fox Încercă să se susțină agățându-se de propria-i secreție, care, târâtă În căderea aceea, se dizolvă, curgând spre pământ. Geo se trânti cu fața-n jos În băltoaca vâscoasă pe care continua s-o vomite, apoi Înțepeni fără viață. „Oprește-te, nebunule“, striga Madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
solemnă, la Înmormântarea unor partizani, În lipsa titularului, i se Îngăduie să o facă pe trompetistul. }n acel cimitir sobru, pătruns de un fior mistic spontan, Belbo prelungește Îndelung nota finală Într-un fel de expirație expiatorie. Ar vrea să rămână agățat pentru totdeauna de acea notă muzicală, să expieze odată cu aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și Înlocuind pe altcineva, cu ceea ce Lacan numește „l’objet d’amour“. În mod paradoxal, pe mai multe pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]