186,601 matches
-
dat seama că individul din fața lui este dezarmat și poate fi pus la zid... ― De ce ai acceptat această postură de „dălcăuș” În loc să te ocupi de medicină - În speță de chirurgie? ― Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că ți-l definesc după DEX: „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar tradus În cadru social și mai exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a venit În locul colonelului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
neoprit... Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă, s-a uitat În sus, ca orice drept credincios, pentru a implora ajutorul Proniei Cerești... Profesorul Îl urmărea chiar cu milă. Vedea foarte bine că acest individ nu este pregătit temeinic nici pentru a o face pe turnătorul. Se afla În fața pericolului cu mâinile goale, cum se spune... ― Ei? Ai totuși un răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a deschis. Cu figură spășită, a intrat „doctorașul”. ― Să trăiți! „Hopaaa! Cine te-a mai salutat așa? Poate vizitiul dispensarului din Pomârla... Altcineva nu știu s-o fi făcut” - l-a luat la vale gândul de veghe. „Mulțumesc pentru așa ajutor, cumetre. Știi povestea cu cei doi prieteni?” „Fii mai explicit”. „Erau doi prietenași și unul din ei - ghinionist - cade și Își rupe un picior. Celălalt - om cu suflet mare - a sărit imediat să-l ajute, oferindu-i o cârjă... de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să aflu cum Îl cheamă, pentru a-l trece În registrul răniților de care ne-am ocupat”. „Noi, cercetașii, nu purtam documente asupra noastră” - am precizat eu. „Să știi Însă că nu te-am operat singur, ci cu neprețuitul meu ajutor, pe care l-am avut și... Îl am. Și care este prezent aici În clinică”. ― Ce minune! - a exclamat Despina. ― Am făcut ochii mari. Profesorul a ieșit din cabinet și, În scurtă vreme, s-a Întors cu... ― Cu cine? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
m-a Întâmpinat piranda... ― Ooo! Da, știu că te-a Îndrăgit! ― Ne-a Îndrăgit pe amândoi, domnule profesor. Până să mi spună scopul pentru care m-a așteptat, trebuie să vă imaginați că am fost martorul unei adevărate pledoarii privind ajutorul pe care i l-am dat și dragostea care ne-o poartă. În final, a Întrebat dacă și când mergem la ei, fiindcă ne așteaptă negreșit. Răspunsul trebuie să i-l dau la amiază, când ies din spital. ― Grea treabă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui se țin de cuvânt” - i-a răspuns Gruia bucuros... De altfel și profesorul și-a manifestat surprinderea: ― Ei? Ce zici, Gruia? Îți place? Să se interneze nepoata bulibașei și să nu vină să ne ceară s-i venim În ajutor?! De aici concluzia că noi trebuie să avem grijă de ea În mod deosebit. Se pune Însă problema să nu-și dea seama celelalte paciente, fiindcă abia atunci lucrurile nu ar fi cum trebuie... Vezi tu? Tinerică e. Frumoasă de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tăia și a coase, ci a ști când, cum și cât să tai...Urmarea? Aici intervine acel miracol al vieții... Vindecarea! Și toate astea i le datorez acestui om. Și apoi, cei de grad superior mie nu au nevoie de ajutor. Sunt oameni cu multă știință teoretică, dar și practică. Tu nu știi că cel mic din orice familie este cel de care au grijă toți ai casei?” Spre satisfacția ta, am să-ți mărturisesc că doar am vrut să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răi. Cei de la raion vă dau ca exemplu de cetățean care a înțeles să renunțe de bunăvoie la pământ... Iar noi aici, în sat, avem nevoie de un om cu experiență în cooperație ca dumneavoastră... Ne-ați fi de mare ajutor, dacă ați veni să lucrați la sfat... Rostind aceste cuvinte, vicepreședintele își strivi restul țigării în scrumiera improvizată, așteptând un răspuns. Stelian își trecu o mână prin păr, ezitând. Nu prea am avut timp să iau o hotărâre în privința asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-se pe deasupra capului și cercetând ulița, să vadă dacă nu se afla vreun vecin prin apropiere. E frumos din partea ta că te-ai gândit la mine... Îți mulțumesc. Dar eu, așa cum îți spuneam mai înainte, n-am nevoie de nici un ajutor, mă descurc convenabil... Și să știi că ar trebui să-i dai Măndicăi cele două pogoane de pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a ajuns ajutor de bucătar pe la Canal, și că acum cârciuma e de stat, pentru că și cârciuma, și casa, și ce brumă de avere mai avea omul i le-a luat statul, după ce a fost el băgat la pușcărie... Asta e cu Tănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tare, încât fu cât pe-aici să scape dosarele din mână și se înroși până în albul ochilor. Lasă, Caterino, că nu sunt papa de la Roma! îi vorbi el familiar și îi ordonă santinelei să-i dea fetei o mână de ajutor. Coborâră apoi niște trepte și se opriră în fața unei uși, pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva metri de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În aceeași epistolă, Stelian îi mai dădea fiului său cu satisfacție de știre că își reluase între timp serviciul de la cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mână de oameni, printre care, în afară de popă și de doctorul Rigani, se mai aflară, drept rude apropiate, Lazăr și Iustina Popescu, precum și câțiva colegi de la serviciu și, bineînțeles, moș Panciu, bunul lor proprietar, care le fu, de altfel, de mare ajutor și folos în acele împrejurări. Vinul lui Vică Scorțeanu le plăcu la toți, dar cu ouăle cumpărate de la ardelean avură ghinion, pentru că, amețit bine de băutură, Lazăr se așeză peste ele din nebăgare de seamă și le făcu chisăliță. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înapoi! Nu trebuie să-mi plătești nimic!... Cunoscându-l bine pe Sever, frizerul nu mai insistă, dar la plecare îi declară solemn că putea conta pe el, dacă vreodată s-ar fi întâmplat să aibă nevoie de sprijinul ori de ajutorul său. Lasă, lasă, nu este nevoie! îl asigură Sever, strângându-i mâna plin de demnitate. Mai bine să-i zici lui Victor să mai treacă pe la noi, să ne informeze și pe noi cum se descurcă cu facultatea! Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umeri. ...Pe care dumneavoastră, într-un mod lipsit de delicatețe, l-ați făcut să plece dintre noi! completă studenta care începuse discuția cu și mai multă îndrăzneală, deși în obraji îi apăruse o ușoară roșeață. Victor sări și el în ajutorul celor de la filologie: Citiți-l mai bine pe Eminescu!... strigă el și vorbele sale fură repetate, ca un slogan, de toți ceilalți. Vigilentul, văzându-se singur în fața studenților, îi măsură cu atenție, ca să le țină bine minte figurile, și bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de bătaie, dacă nu voia să înțeleagă de vorbă bună să se potolească. Virgil avea și el toate motivele să fie bucuros și fericit, dar, contrar firii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar că îi compătimiseră, dar se oferiseră să le întindă și o mână de ajutor. Ei o adoptaseră și o luaseră să locuiască în casa lor, la București. În felul acesta reușise, atunci când era pe punctul de a-și pierde și ultima speranță, să ia maturitatea și să fie admisă la Universitate, fiindcă între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unei locuințe, fiindcă locuința lor era, așa cum se putea vedea, prea mică pentru a-i putea găzdui... Dar nu e vorba de nici o căsătorie, mamă! protestă din nou Felicia, foarte stingherită. Nu vă faceți griji, doamnă, îi veni Victor în ajutor. Eu am dorit numai sa vă cunosc și să vă asigur de întregul meu respect pentru tot ce ați făcut pentru Felicia... Atât, deocamdată... Cu căsătoria nu suntem așa de grăbiți... Nu suntem grăbiți deloc, întări Felicia. Să nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce vrei matale să faci nu e bine!... îi reproșă Virgil, cu puțină vreme înainte de a-și lua calabalâcul și familia, ca să se mute la Vidra. Doar nu te obligă nimeni, nu-i așa, să le dai o mână de ajutor acestor porci, așa cum nu te obligă nimeni să ții poza lui Lenin pe perete sau să fii abonat la ziarul "Scânteia"!... Matale greșești și exagerezi, când îți închipui că, dacă nu le dai nici un ajutor, o să ai de suferit... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le dai o mână de ajutor acestor porci, așa cum nu te obligă nimeni să ții poza lui Lenin pe perete sau să fii abonat la ziarul "Scânteia"!... Matale greșești și exagerezi, când îți închipui că, dacă nu le dai nici un ajutor, o să ai de suferit... Nu te bagă ei pe matale la închisoare!... Nu exagerez și nu mă-nșel. Eu sunt un om căruia-i place să trăiască cu picioarele pe pământ, îi întoarse liniștit vorba tatăl său. Virgil se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe dreapta, față în față cu o altă ușă larg deschisă : " Sectorul 3". Pe unicul pat, sau mai curând postament, înconjurat de fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lumină blândă. Noaptea spitalului începe... Se mai aud doar câteva clinchete îndepărtate care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște și cu chipul vecinei de pat în gând, Dora doarme de ceva timp, când niște apeluri de ajutor care vin din spre culoar o trezesc. Ciulește urechea. Strigătul de ajutor este înlocuit de o voce stinsă, care imploră : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Un zvon de glasuri se aude de undeva din capătul nesfârșitului coridor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște și cu chipul vecinei de pat în gând, Dora doarme de ceva timp, când niște apeluri de ajutor care vin din spre culoar o trezesc. Ciulește urechea. Strigătul de ajutor este înlocuit de o voce stinsă, care imploră : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Un zvon de glasuri se aude de undeva din capătul nesfârșitului coridor. Și încă odată, mai slab, mai stins, mai disperat : "Nu mă lăsați singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]