15,786 matches
-
bun la suflet, încearcă să-i dea micuței curaj. Se trezește fornăind zgomotos. Asta-i bună! S-a înduioșat. Dar sărmanul de el iubește într adevăr copiii. Și e atât de singur. Soția lui ar fi trebuit să i se alăture astăzi. Doar este Regina Sacrificiilor și datoare să fie părtașă la îndeletnicirile sacerdotale ale bărbatului ei. Povestea cu moartea băiețașului lor să fie oare de vină? se întreabă. De când s-a dus, stă numai în iatac și jelește. Sau dis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își mușcă buzele, înciudat. Și-a dat seama că a comis o gafă. Dar e prea târziu s o mai îndrepte. Se scoală fără nici un cuvânt și face o plecăciune adâncă în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania îl urmărește cu ochi haini. A venit aici în căutarea unor debutanți sau scriitorași amărâți, care profită de această ocazie să-și recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt decât mama lui Piso și fratele mai mic. Îl îndeamnă pe Herius din ochi să vină și el. Băiatul își încrucișează bosumflat brațele și nu se mișcă. Furioasă pe încăpățânarea lui prostească, îl abandonează și se duce să se alăture Calpurniilor. — O, Vipsania! o îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o concizie terifiantă, idee născută în creierul dereglat al lui Drusus, un adevărat măcel ce se va termina într-un ritm înfricoșător în doar câteva ore. Rufus dă să li se alăture, când Vittelius îl apucă de mână: Rămâi aici, șoptește. Instructorul cască ochii mari: — Da’ nu trebuie să fiu în timpul luptelor lângă băieți? De ce? se amestecă curios Pusio. — Pentru că întotdeauna am arbitrat în arenă, răspunde Rufus înțepat. Nu care cumva să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dorință a regelui. Am dat ordin oștenilor să-l slujească pe Archaelaus și să lupte alături de romani, însă când au auzit că procuratorul Sabinius a pus mâna ca un hoț ordinar pe 400 de talanți din tezaurul sfânt, s-au alăturat rebelilor. Nu i-am mai putut ține în frâu. Au trecut de partea mulțimii dezlănțuite. Un nod îl apasă dureros în coșul pieptului. Rachela... Își aduce aminte unde se află. Vede chipurile îngrijorate ale celor doi aplecate asupra sa. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a fost asta? întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui nu reușește să-l liniștească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tanaquil, care ședea alături, s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius Tullius, urmașul la tron. Era fiul larului casei... Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi cheamă pe Neron, Livilla și Drusus să i se alăture. Slujnicele încing imediat creștetele copiilor cu coronițe de flori. Un sclav se apropie de ei, ținând într-o mână o carafă cu apă și în cealaltă un lighean. — Spală-te pe mâini, i se adresează stăpânului, să poți îmbuna geniile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăsat singur... Îl descoperă de cealaltă parte, înnegurat la chip, cum îi e felul. Se liniștește. Totuși, cum Tiberius nu dă semne că ar intenționa să revină la loc, începe să se furișeze cu pași mărunți încercând să i se alăture. În acest timp, Tiberius Nero contemplă dus pe gânduri o sce nă zugrăvită pe latura dinspre el. Se uită cu atenție la Marte, zeul războiului, tatăl gemenilor Romulus și Remus, și reflectează din nou că pacea este inseparabilă de succesul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să arăt ca ea. Și de multe ori chiar luăm prânzul împreună, adesea cu Ben Williams, lucru care îmi provoacă durere și încântare în același timp și în egală măsură. Încântare, pentru că trăiesc pentru zilele în care el ni se alătură, dar e și durere, pentru că de fiecare dată când vine, mă transform într-o ciudată de paisprezece ani. Nici măcar nu-l pot privi, darămite să-i mai și vorbesc, iar singura consolare pe care o am este că atunci când stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lua mintea de la curs. ― Știu, continuă Ben, sunt atât de multe, încât e aproape imposibil să le cuprindă pe toate. ― Ia mai tăceți din gură, voi doi, spune Geraldine. În mine se aprinde ceva pentru că, deși pare prostesc, m-a alăturat lui Ben. ― Uite, zice ea, gesticulând înspre stradă. E un bar drăguț acolo. Dacă promiteți să nu vorbiți toată seara despre calculatoare, hai să mergem să bem ceva. Cine? Ben? Eu? Amândoi? Geraldine s-a uitat în lungul străzii atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben, firește, fără jachetă, cu mânecile cămășii suflecate și gropițele pe fază. ― Voiam să văd dacă aș putea să mă descurc de una singură. ― Mă tot gândesc să încerc și eu, dar n-am avut timp. Te superi dacă mă alătur? Dacă mă supăr? Să mă supăr? Ce, a înnebunit? Ben, eu aș muta munții din loc doar ca tu să mi te alături. Mi-aș da brațul drept, dacă asta te-ar face să mi te alături. ― Sigur, trage-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ecran. LA Café Cel mai tare site pentru cei singuri, cu intenții serioase și cappuccino la care ați visat toată viața. ― Trebuie să intrăm, dar nu costă nimic, spune Geraldine, și face click pe căsuța care ne îndeamnă să ne alăturăm. Apare o căsuță mică pe care scrie NUME: KILBURN HERALD. O, lasă, asta, mai spune ea, nu facem nimic cu numele ăsta. Cum să ne numim? ― Ce ziceți de „cei trei muschetari“? propune Ben, care de-acum chiar e interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
jos pe stradă, simțindu-se ridicol de fericită fără un motiv anume. Trece pe lângă bar și se uită la oamenii frumoși dinăuntru, gândindu-se că într-o bună zi și ea va fi îndeajuns de slabă pentru a li se alătura. Și apoi îi vede. Ben și Sam, stând pe canapeaua din spate, iar Jemima îngheață, gura i se deschide într-o răsuflare întretăiată. Ben și Sam se înțeleg la fel de grozav pe cât pot s-o facă două persoane care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
faptul că oamenii aceia sunt chiar peste medie în materie de fizic. Probabil că sunt modele aduse pentru a masca tocilarii și ciudații în hanorace. ― Of, Geraldine, spun eu, prefăcându-mă din nou că nu vreau decât să ni se alăture. Haide, vino. ― Neah, face Geraldine, luând o felie de castravete între degete și plescăind. Am treabă, trebuie să mă spăl pe cap. ― Doamne, ești jalnică, exclamă Ben, dar nu cu răutate, ci pentru că de fapt nu se poate abține, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de față, semănând incredibil de tare cu cineva care a fost tras de-a-ndoaselea printr-un gard. Ha! Nu mă pot abține, sunt atât de entuziasmată că dansez prin sufragerie, rotindu-mă și râzând, iar Sophie și Lisa chiar mi se alătură, și atunci țopăim toate trei, într-o rară stare de fericire și armonie. Nu cred că ne-am mai simțit așa de bine înainte, și probabil c-am putea s-o ținem așa ore întregi, doar că vraja este ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și uitându-se după ceva. Să nu credeți că nu știu exact ce caută. Pe mine. Sau ca să fiu mai precisă, pe Ben. Ce scârbe. Ce să fac? Nu vreau să mă vadă, nu le pot lăsa să ni se alăture, pentru că Ben nu le-ar vedea doar ca pe cele două tipe pe care le-a întâlnit mai devreme în seara asta și ar putea, ar putea... să le placă. Rahat, rahat, rahat. Mă întorc și mă grăbesc înapoi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Capitolul paisprezece La prânz, Jemima îl privește pe Ben cum merge pe stradă cu colegii lui de la știri. Stă la colț, cu rucsacul pentru sală în brațe, și își simte inima plină de tristețe. A fost invitată să li se alăture la prânz - prânzul de dinainte de petrecerea de rămas-bun la care Ben va fi forțat să bea mult mai mult decât ar trebui în timpul unei zile lucrătoare - dar a refuzat, pentru că diseară e petrecerea propriu-zisă, și de vreme ce începe imediat după muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mare sărut pe buze, ți-am spus cât de mult te iubesc? Câteva minute mai târziu suntem întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul? De dimineață, o sun pe Geraldine, care e în culmea extazului. ― Scârbă norocoasă! îmi tot spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar există oare vreo șansă s-o vedem curând pe domnișoara Aldridge? întreabă Ben politicos. ― Cum ar fi anul acesta, mormăie Simon, așa ușor, încât să nu fie auzit. ― O, îmi pare rău, spune asistenta. Ar trebui să vi se alăture în cel mai scurt timp. Tocmai a terminat cu îmbrăcatul. O jumătate de oră mai târziu, ei tot acolo stau. ― Chestia asta se întâmplă, în realitate, nu? spune Ben. ― Normal că da, răspunde Simon, doar că nu mai pare nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trăind în satele: Greci, Cerna, Hasanlar, Rahman, Alifacî, Satiskioi, Anadalkioi, Caracoium, Hasiduluk, dar și în: Tulcea, Sulina, Constanța (Kustendge) și Babadag. La sud de valea Carasu cea mai mare parte a populației era turcească 44. Populației turcești locale i se alătură trupele otomane staționate în Dobrogea și funcționarii otomani. De altfel, întregul sistem administrativ otoman se baza pe interpretarea Coranului, sultanul fiind considerat succesorul direct al califilor, puterea sa asupra supușilor fiind absolută și de origine divină. În consecință, imperiul era
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cruzimile comise în timpul războiului din 1877-1878. Din această cauză, la congresul de pace de la Berlin, s-a decis interzicerea revenirii lor în teritoriile europene ale Imperiului Otoman 150. Începând din 1873 un nou grup de germani se stabilește în Dobrogea, alăturându-se celor veniți între anii 1840-1856151. Poarta a încurajat, după 1830, și așezarea bulgarilor în Dobrogea. Astfel, sunt întemeiate așezări bulgare lângă lagunele din apropierea mării și în apropierea drumului Constanța-Babadag-Isaccea. Un număr important de bulgari se stabilesc în Tulcea 152
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a fost reorganizată în Armata de Operațiuni ce cuprindea diviziile a III-a și a IV-a, precum și o divizie de rezervă, și Corpul de Observație, format din diviziile a I-a și a II-a. Acestuia i s-au alăturat milițiile din Oltenia, comandate de către generalul Haralambie 239. Armata de operațiuni, sub comanda generalului Alexandru Cernat, cu un efectiv de 38 000 de oameni și 108 tunuri urma să participe la luptele de la Plevna 240. După concentrarea trupelor ruso-române în jurul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a produs la scurt timp după dispariția marelui domn, în timpul domniei fiului său Mihail I (1418-1420), context în care Dobrogea a intrat pentru mai mult de 4 secole sub dominație otomană. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Dobrogea s-a alăturat statului național român în condițiile înfrângerii Imperiului Otoman în războiul ruso-româno-otoman din anii 1877-1878. Astfel, conform prevederilor teritoriale ale tratatului de pace de la Berlin din 1/13 iulie 1878, Dobrogea, incluzând Delta Dunării și Insula Șerpilor, urma să revină României
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
componența sa intrând în componența județului Constanța 516. Articolul 1 al acestui decret preciza că "personalul cancelariei prefecturei județului Silistra Nouă este suprimat cu începere de la 1 aprilie"517. Articolul 2 stipula faptul că "plășile Medgidie și Silistra Nouă se alătură județului Kiustenge", în timp ce, "poliția de clasa I-a din orașul Cernavodă" era trecută în subordinea prefecturii județului Constanța 518. După desființarea județului Silistra Nouă, în martie 1879, locuitorii orașului Cernavodă, au adresat o petiție Domnitorului Carol prin care protestau împotriva
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ianuarie 1879 parlamentului României 1184. Acest memoriu era semnat de către Ettem Ibrahim Efendi "proprietar și locuitor în Urbea Tulcea", alături de Reșid Mustafa și de locuitori tătari din comunele: Caraibil, Morughiol, Frecăței și Beibugeak din județul Tulcea. Acestora li s-au alăturat și turci din comuna Câșla. În cuprinsul acestui document era exprimată mulțumirea semnatarilor pentru "o administrație cu totul dreptă și nepărtinitore ast-felu că prin ordinele date ni s-au amelioratu suferințele făcându-se dreptate tuturor de o potrivă"1185. Ca
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]