13,186 matches
-
dar nici nu îndrăzni să negocieze pentru a obține un preț mai bun. scoase din buzunar o legătură de chei, deschise lacătul și desfășură lanțul. — Merci spuse Guy bătîndu-l pe umăr pe individ în timp ce acesta ne lăsa să pătrundem pe aleea simi-circulară din fața Casei monteoru (acolo unde vedeam eu în mod sistematic trăsurile de epocă, ele reveneau numai în prezența mea, intrau pe unica poartă încă funcțională, se opreau o secundă în fața peronului și ieșeau pe poarta dispărută între timp, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deschisese poarta unor persoane necunoscute, repetarea aceluiași lucru devenea mai puțin gravă. Guy Courtois fu imediat cucerit de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spre livadă, care se zărea așternută pe jos cu un covor de iarbă, și se întoarse spre capătul cel mai din afară al pătratului verde, unde se vedea o poartă mare de zid. Trecu poarta și se aflară pe o alee bătută cu pietriș mărunt, cu stâlpi scurți de piatră de o parte și de alta, în fundul adânc al căreia răsări pridvorul cu boltă al unei mari case albe. Caii zvâcniră mai repede, și curând brișca se opri în fața unor scări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumneata. Acest "poți să vii și dumneata", tolerant, jigni puțin pe Felix, căruia totuși o rezistență prea accentuată i se păru nepoliticoasă, ostilă, fără rost în casa unui om străin. Se urcă deci și el în brișcă. Caii porniră pe aleea de la intrare, ieșiră pe poartă și, ocolind livada, se-ndreptară spre celălalt pătrat. Aci se aflau șiruri de grajduri și coșare de vite, depozite pentru unelte, case pentru argați, totul astfel așezat, încît, la zăvorârea porții celei mari curtea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică se întoarse cu spatele la Olimpia, care făcuse la fel, se înfășură bine în plapumă și adormi aproape numaidecât. Când peste câtăva vreme Felix se duse din nou la Georgeta, află lucruri neașteptate. - Uite, vezi ăsta, făcu Georgeta, arătîndu-i un portret alei în creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici, cine mi l-a făcut? Felix nu putu să ghicească, fiindcă acea ușoară intuiție de ordin stilistic îi era împiedicată de raționament. - Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale văr sau așa ceva. - Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de Cultură. - Stai, bă, că nu ți le-am mâncat eu, protesta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tablă a Daciei 1300, bătu trei cruci mari și se tângui, cu zdrîng-zdrîng de acordeonist evadat de prin preventoriile de boli nervoase, doar în papuci și cu bolile de pe el. 101 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI fiecare sugrumare de alee, fiecare țumburuș de la hidrantul la care trebuia să te racordezi, din prima, cu stropitoarea. Dacă nu le explicai, prin stația radio, unde să-și racordeze țumburușul, te condamnau că l-ai lăsat să se facă scrum pe obiectiv... Ajunsesem așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cârpite de somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii, se legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Netrecîndu-le însă niciodată prin minte să se comporte față de vreo reprezentantă a sexului frumos ca înaintea unei cărți de decupat. Își băteau cruci, îl priveau încruntați zile întregi, îl chestionau c-o emoție de care se crezuseră despovărați: - Dar pe aleea, cu țâțele mai prăbușite, de ce nu le descăpățânai, bă Ulpiule? Îl momiseră și cu vorba bună, dar mai mult de două cuvinte nu puteai să scoți de la el. Umbla abătut prin celulă, se preumbla pe lângă pereți ore întregi, nici colegul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
julească, în ascuțișurile lor, popoul nebunilor. Întâi Iarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmă, Fisente. Spitalul avea 18 pavilioane (lunguiețe, turtite, solide), înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei, pâlcuri de copaci și peluze. Spre corpul căutat, unul dintre cele două răzlețe din fund, îi conduse norocul și prezența dubiței miliției, parcată la intrarea în pavilion, pe-un semicerc de alee. Era 11 noaptea și în pavilion ardeau patru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei, pâlcuri de copaci și peluze. Spre corpul căutat, unul dintre cele două răzlețe din fund, îi conduse norocul și prezența dubiței miliției, parcată la intrarea în pavilion, pe-un semicerc de alee. Era 11 noaptea și în pavilion ardeau patru lumini. Le numărară. Câte una de fiecare salon. Două în cămăruțele de gardă. Îmbrăcat într-un halat alb de soră medicală, procurat de IF, și, în mâini, cu un recipient cu seringi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
freacă de grădină ca niște pisici. Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște faleze. Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adăugai un chefir sau un sana și ramificațiile spre Medicină - Farmacie și IATC, ca să ajungă în sfârșit la Drept, unde în spate avea facultatea< din cărămidă roșie învelită cu iederă și despărțită de Operă printr-un gard înalt. Acolo pe alee, câteodată încingeau miuțe și printre goluri se auzeau zbierăturile cântăreților exersând vocalize amestecate cu ale lor care mai scăpau o înjurătură. Imediat se auzea replica tenorilor sau basiștilor controlându-și timbrul, repetată în ritm de Aida. Repetițiile atingeau punctul culminant
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sigur, neșovăitor spre rondul din capăt. Este mai mult de ora 22, însă mai sunt îndrăgostiți în parc. El caută cu privirea un loc ferit de priviri indiscrete, înconjurat de tufe. Parcul arăta puțin altfel decât astăzi. Spre bulevard avea aleea mai îngustă și un gard vopsit într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este ideal pentru îndrăgostiți. Format din coloane de piatră, dispuse în arc de cerc, cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu trandafiri urcători, se deschideau străzi pavate, cu tei pe margini. Casele rare, temeinice și mândre, aveau caturi și balcoane. Zidurile spoite cu var, în culori dulci, străluceau în soare și pomii din curțile umbroase erau tunși cu îngrijire. Pe aleile acoperite cu pietriș, alergau dini mari, cenușii, călcând pe picioarele lor lungi, ca ale berzelor. De la scările de ciment se deschideau peluze de iarbă crudă, semănată, și, sub tufișuri de oleandri, se ascundeau bănci verzi sau chioșcuri deschise. Ferestrele aveau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă potcoave, de nu pot să-nțeleg ecoul lui vulgar și divin? Sau se vor fi aprins plînsurile? Ori vânturi ce-ntețesc incendiul lacrimal al lumii? Când zăresc cerul, îmi vine să mă dizolv în el, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică umbră. Fusese vis visul lui cel atât de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată realitatea omenească? - Perdeaua de vis-a-vis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu-i trai, asta-i chin! Dar biata copilă - să fim drepți... ce știe ea că mă chinuiește... " 2286 ș-adesea, în nopțile-namorate ale Italiei or în diminețele pline de aromă, 64r o vedeai pin bolțile nalte de frunziș ale aleelor large pe acea melancolică Venere {EminescuOpVII 146} îmbrăcată bărbătește, și de sub marginele pălăriei nalte de catifea neagră se vedeau, vii și nebuni *, ochii ei cei rotunzi și mari, de un întunecat, un demonic albastru, cu acel zâmbet stereotip pe buzele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grădini. Într-adevăr că muntele pe care dormeam mi se păru una din acele grădini pandante ale Semiramidei, grădini a cărei treaptă de sus unită cu cerul răsfăța în lumina cea etern neturburată a soarelui un eden frumos, cu largi alee de palmiferi, cu cărări acoperite cu nisip alb, cu avulsuri de raze lungi și diamantice, cu stânci zdrobite de smirnă, pin săpăturile cărora ciorăiau și picurau curate ca cristalul, dar îngreuiat * de dulcețile și mirosul ambrei: nectarul cel adormitor al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-ntindea o grădină de pomi în floare, înconjurată de un grilagiu de fier cu vârfuri aurite... în bolta porții sună un clopot... I se deschise, portarul se plecă până la pământ înaintea lui... El trecu pe o cărare lungă în urma unei alei de castani, ajunse la scările nalte acoperite de un baldachin suspendat pe columne în forma lujerilor de crin, intră înăuntru... Sui repede scările acoperite c-un covor moale... intră într-o sală splendidă... a cărei tablouri pe pereți se zugrăveau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
folosește unealta potrivită! Ă O companie producătoare de motoare pentru avioane construiește un centru nou de studiu În valoare de 40 de milioane de dolari, transmițând astfel către angajați mesajul că evoluția și dezvoltarea lor este importantă. Centrul include o „alee a starurilor” cu fotografiile oamenilor-cheie ai lungii sale istorii. Transformarea eșecului În victorie 1. Căutați modalități de a exprima valorile companiei dumneavoastră prin folosirea eficientă a simbolurilor. Provocați-vă angajații să vină cu propriile simboluri (și cu semnificațiile din spatele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de cuprinderea anchetei și de problematica urmărită. Dacă este vorba de a sonda opiniile locuitorilor unui oraș cu privire, să zicem, la condițiile de locuit, atunci orașul poate fi divizat în zone cât mai mici, până la cvartalele delimitate de străzi, alei, cursuri de apă etc. În cadrul unităților seleactate se va întocmi o listă cu toate locuințele - dacă acestea nu sunt vizibile pe hartă- și se vor extrage aleatoriu atâtea câte s-au stabilit. De pildă, un oraș cu 100.000 de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
la țară, umple careta englezească de gavonoșe, șipuri, butelcuțe, capele, bonete, crinoline și festoane. Are pretenția să doarmă În odaie osebită și să primească, În libertate, pe cine vrea. „Sătănița din iad” vrea să aranjeze grădina după stilul nou: „Aici alee umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde amorul șade cu degetul la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]