9,188 matches
-
lumii și alte povestiri de domeniul fanteziei! Printre altele...” Cum vă spuneam prieteni credincioși, Dumnezeu a suportat o luptă teribilă cu Diavolul și era la un pas să fie izgonit din Rai...!! Până la urmă a biruit, iar Diavolul a fost alungat și nu mai trebue să ne Îngrijoreze răutățile lui...! Iar prin mine Dumnezeu vă spune să aveți Încredere În poruncile sale și...avorturile fiind interzise În poruncile date, să vă Înmulțiți câtă frunză și iarbă - și să convertiți și restul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ești de sincer. Hai spune, ce sumă de bani ți-a cerut el În numele meu...??” „Îmi puneți o penibilă Întrebare. Desigur, am avut o discuție cu acest Mingoti Însă, nu am crezut nimic din balivernele lui...! În consecință, l’am alungat...!” „Te rog...” - se linguși anchetatorul. „Îmi pare rău...!” „Te admir, totuși...!” „Mă puteți obliga...?” „Nu, desigur nu...! Te Înțeleg, dar tu, de ce mă ignori...? Îți propun o altă alternativă. Scriu suma pe o coală de hârtie, Întorc coala cu dosul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o mică tărie...? În dimineața asta nu am nici un chef de lucru, simpt nevoiea unei rapide deconectări: am inima Închisă și parcă-mi vine să plâng tot timpul...! Intuiția mea Îmi avertizează pericolul unei mari primejdii,de aceea, doresc să alung gândurile negre Încercând relaxarea, În compania celor mai cu suflet oameni ce i-am Întâlnit vreo dată. Aveți altă propunere...?” “Bine ai grăit române...!” - suspină Gică Popescu ce nu mai băuse de multă vreme un șpriț ca lumea...!” “Ți-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare, Întinsă, lățoasă, compozită. Era rău mirositoare, deosebit de râncedă, sulfuroasă. Amfiteatrul era plin. Nu era loc decât În picioare. Făcea Feffer vreuna din escrocheriile lui? Avea de gând să bage În buzunar banii de intrare? Sammler Își stăpâni și-și alungă suspiciunile, atribuindu-le surprinderii și agitației. Căci era surprins, Înspăimântat. Dar se adună. Încercă să Înceapă cu umor amintind de conferențiarul care se adresase unor alcoolici incurabili sub impresia ca sunt Societatea Browning. Dar nu se auzi nici un râset și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să stea cu căștile la urechi și să citească benzi desenate în timpul orelor. Și dacă nici măcar nu încerca să-i învețe ceva, atunci care mai era sensul? Connolly fusese singurul ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai știa de ce se mai chinuia cu această slujbă. Într-o după-amiază, la vreo trei săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat peste el și peste alți băieți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la Primrose Hill se bucura cu adevărat de spectacol, dar am stat toți acolo un ceas întreg și glacial, meșterind îndatoritori răsuflări tăiate și alte simptome de pură încântare. Cu toții, mai puțin Polly, care a prins momentul să-și mai alunge angoasa fumând țigară de la țigară și făcând găuri în noroi cu cizmele. La sfârșitul comediei s-a făcut o îmbulzeală groaznică, pentru că mulțimea s-a năpustit spre ieșirile din parc. Richard s-a panicat și a încercat să ne țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
exagerat indiscreția din apartamentul lui. De fapt, nu spusesem așa de mult. Și ce spusesem putea foarte bine să nu fie crezut. — Bangs nu e un curajos, îi spuneam Shebei iar și iar. Bangs n-ar fi în stare să alunge o gâscă. La care Sheba răspundea mereu cu o precipitare patetică: Oh, crezi, Barbara? Chiar crezi asta? Cincisprezece În sâmbăta de dinaintea începerii noului semestru, m-am întors de la spălătorie și am găsit beculețul roșu de la robot licărind. Asta însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea. Bărbatul s-a întors la râu cu inima frântă, iar râul l-a întâmpinat cu tristețe. Și inima lui Lorelei era frântă. Se spune că bărbatul e încă acolo, un licăriș argintiu plutind pe sub ochiurile de apă, o fantomă alungată printre copaci. Râul i-a lăsat însă vocea ca să vă poată spune: aveți grijă pe cine și ce iubiți. legendă spusă în tabără de ghizii de pe râul Salmon, după câteva pahare 1. RÂUL FĂRĂ ÎNTOARCERE Sigur că, în visul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
femeii. Nu, a răspuns el cotropit, dintr-o dată, de amintiri. Și-a adus aminte de toate nopțile în care nu dormise, de durerea care fusese infernală, dar niciodată îndeajuns de epuizantă încât să-l facă să leșine, încât s-o alunge pe Jina din creierul lui. Nu. Nu te-aș fi părăsit niciodată. Pearl m-a găsit. Mi-a zis ... am crezut că te-ai înecat. Zach și-a dat seama că Jina nu-l credea. Femeia a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu speranță și dorință de iertare spre templul conturat în ființa mea mi-a vorbit un înger la două străzi de inima mea suav glas puternic și blând deschide calea aripile lui împart lumina ca o ploaie fină fiecare fulg alungă neputința învăț să cânt psalmi de mulțumire las să curgă prin mine glasul îngerilor aprind flacăra. e vie... Adam si ...Eve erai atât de bine conturat în gândurile mele încurcat prin mrejele visului ce-mi străbăteau identitatea până am înțeles
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lăsat să-ți sărut ochii. Convocare Caută în corpul meu linia orizontală de sub care dimineață după dimineață se aprinde soarele bucuros că reîncepe călătoria prin lume eu am găsit în tine linia înclinată pe unde va ajunge la cer să alunge norii cu razele lui ascuțite apoi să deseneze multe stele luminoase în care vom citi până în zori noapte după noapte. Am aflat de la un înger Rătăceam prin omăt împreună cu strada luminați de stâlpi înghețați și felinare chioare în minte își
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
navetiști. Însănătoșirea îngerilor (a opta coloană) La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Brahms. Îngerii, căutându-și pașii de odinioară Se-mpiedică în aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din miezul problemei? Acesta este orașul...(coloana a șaptea) Dintr-odată mulțimea s-a potolit. Strigătele lor se auzeau până în Cetatea îngerilor aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nemăsurat să-ți scriu... să-ți scriu pe-o frunză arămie sau pe o răsuflare de vânt cât de toamnă îmi este mie că rostirea mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul să-ți scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit noi amândoi să le uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să știe că va fi victima unor nevoi perverse, că toți aveau să o penetreze în același timp și prin toate părțile? Devenise o târfă și ajunsese să creadă și ea că nu mai era loc de întors. Părinții o alungaseră de acasă și trăia prin cămine de nefamiliști. Pentru cazare și o lingură de mâncare plătea cu sexul, iar în zilele în care nu putea face mare lucru, spăla și călca pentru toți. Cum mai putea ea să iubească băieții
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
suferind, dar eu nu puteam fi ca alții. Durerea celor din preajmă, mă afecta în mod direct și m-am trezit lângă ea. Știu că deranjez, i-am spus, totuși vreau să mă primești lângă tine. Pleacă Gonzales! De ce mă alungi? Vrei să-ți iei revanșa? o întrebam imitând un glas de copil răsfățat care amintea de Creața și care știam ce mult o enerva... Nu mă mai vrei...? Hai, ia-mă! îi spuneam teatral descheindu-mi cămașa și dezvelindu mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fie bine în relația voastră. Oftă scurt, lăsând liniștea să urle înfundat în locul ei. Nu știam ce să-i spun, nici măcar nu eram în stare să o pricep în acele momente. Norocul tot de la ea a venit, când mi-a alungat gândurile cu o rugăminte... Mi-e frig... Nu vrei să mă cuprinzi în brațele tale? S-a întors pe o parte fără să mai aștepte răspuns și s-a cuibărit lipindu-se de mine. Am pus cu grijă o mână
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
exist de ce să nu-mi fac simțită prezența într-un mod cât mai plăcut celor din jur? Viața merge înainte... nu începe odată cu noi și mai ales nu se sfârșește odată cu noi. Înțelegeam hotărârea Sfântului când a trebuit să mă alunge în lume. Poți să te rogi oriunde ai fi. Dumnezeu e pretutindeni. Să știi că e mult mai greu să fii bun credincios în mijlocul oamenilor, decât în pustie, alături de mine. Ție ți-a fost lăsat să treci prin mai multe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
repare, spuse soția mea rîzÎnd. Se așeză și ea În fotoliul din colț, picior peste picior. Genunchii ce i se zăreau de sub fusta scurtă arătau chiar mai bine decît mi se păruse ultima dată. Prinzîndu-mi privirea Își lovi genunchii de parcă alunga niște țînțari. Spuse pe nerăsuflate, cu o voce catifelată: — Se poartă din ce În ce mai scurt. Ce bine! CÎnd prețul materialului scade, ai prilejul să scumpești manopera. Indiferent de modă, că se poartă lung sau scurt, tot trebuie să-ți faci lucruri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în acel ceas trebuie să-ți lași toată ființa, celulă cu celulă, în voia acelei iubiri unicat. Straniu. Eu îl iubeam pe Gorbi și oamenii aceia pe care îi simțeam în palma strânsă a vecinului meu din dreapta îl respingeau, îl alungau pe față. Nu știu ce simțea Liviu, nu l-am întrebat niciodată. Mi-era și greu. Palma strânsă a vecinului din stânga nu o trăiam diferită de a mea, nici măcar nu băgam de seamă că e a altuia. Poate atunci s-au abolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seama că de cel puțin un sfert de ceas ajunsese, inexplicabil, unica mea atenție. Mă gândii, dar nu mă găsii capabil de o asemenea stratagemă, dimpotrivă, mă convingeam de ideea că aveam să fiu ridicol și asta începu să-mi alunge concentrarea de până în acel moment și mă trezii privind din nou pe fereastră alunecarea imensei câmpii. În dimineața aceea de vară totul confirma, în ciuda cotropitoarei secete, vitalitatea naturii, încât, viața - îmi spuneam - merită să fie trăită și retrăită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să mă părăsească - asta înseamnă, gândeam, că e însăși natura care ne ține, în partea nevăzută a firii noastre, așa cum ne naște. Mă gândeam, uneori, la moarte. Neștiutor și orgolios, ca un european care n-a străbătut niciodată jungla ecuatorială, alungam acest ultim gând, ca o imposibilitate, ori de câte ori îmi venea în minte: „Ești tânăr, îmi spuneam, acum totul e simplu. În primul rând, moartea nu există pentru tine, ea privește numai pe cei bătrâni, o realitate în afara realității tale, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau pe care i-aș fi vrut-o în acele momente. După-amiază, când totul se împrăștie, mă dusei la Lung acasă. Poarta era deschisă, el rămăsese în capul treptelor prispei, soția coborâse și, când îmi ajunse în față, mă îmbrățișă alungând orice altă introducere, râdea, avea lacrimi în ochi: bucuria unei ființe sincere; broboada i se mișcă pe frunte, că păru pentru moment un personaj caraghios de comedie. Mai presus de toate, părea stăpâna acelei primăveri, ieșită din miezul și iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmă chiar din partea primarului însuși. Unii obiectară că întâi trebuia servită masa, care acum era așezată în deschiderea a patru odăi și apoi să înceapă dansul, nu cum s-a procedat, în camera a cincea, salonul, dar opiniile acestora fură alungate de protestele perechilor tinere. Categoriile „sociale” ale celor invitați erau amestecate - țărani, gospodine, slujbași de diverse categorii -, dar le unea comportamentul politicos, o anume bunăvoință generală, vestimentația de oraș, toți bărbații în costume negre, drumul sau iluzia unei alte mentalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]