5,281 matches
-
retras recenzia la Vladia lui Eugen Uricaru. „Mă voi mai gîndi dacă o să colaborez sau nu la gazetă”, am spus la plecare. În loc să-mi ofere o explicație asupra amînărilor, Toma Jămneală, redactorul-șef adjunct, a făcut gestul pipăirii unor bancnote, aluzie la cei „doi poli” ce-i primesc ca „onorariu”: mi-ar conveni să nu-i mai iau?! El nu pricepe că scriu pentru a-mi întreține reflexul de critic, nici că, uneori, suma încasată nu acoperă costul lucrării recenzate, cazul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o punte între texte cu maluri depărtate ori îl bat ca pe un nit la capătul unui fragment, drept concluzie. Are puterea fie să sugereze, fie să precizeze scurt ceea ce și eu am gîndit sau gîndesc. Rolul lui variază între aluzie și decret. Azi, potrivit cu starea mea e versul lui Charles Guérin din poemul dedicat lui Francis Jammes: „Où nous avons pleuré d’autres hommes riront”. * Timpul trece cu întristări. Una cu alta: o mare risipă. Trebuie să fac eforturi pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi căsătorit și ar fi avut copii.) Comandantul a închis dosarul și mi-a spus că pot să plec. M-o fi crezut? Nu m-o fi crezut? în lunile următoare „cazul” a părut închis, nimeni n-a mai făcut aluzie la el, nimeni nu m-a mai cercetat. O întîmplare neobișnuită avea să-mi arate că, totuși, rămăsesem în continuare un suspect. în vara lui 1957 am mers la trageri, la Capul Midia. A fost o experiență extremă pentru cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vulgar, sub care să-ți acoperi îndeletnicirea de polemist dirijat (undeva mă atinge și pe mine), e o treabă neserioasă. Actualmente, el forțează succesul de public (sînt destui nepricepuți care-l aplaudă) cu texte ambigue, pline de lucruri heteroclite, de aluzii indecente și de expresii întoarse pe dos. Pe de altă parte, moralizările lui din Satiră duhurilor mele, volumul din care citește în ultima vreme la șezători, sînt, ca să folosesc o vorbă de-a lui Baudelaire, „o scrimă vid”, iar pluralul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
băieții» așteaptă cu mîna întinsă și cu gura căscată. Negreșit, o face pentru parale. Însă efectul negativ al unor atari apariții e întrucîtva diminuat de textele sale parodice din numerele de Anul Nou (altă marfă cerută), în care se răsfață aluziile persiflante ori caricatura”. „Nu, dom’ Costică - îmi taie vorba Sp. -, degeaba cauți dumneata să-i găsești o latură morală, n-o are: e ahtiat după bani și gata! Pentru bani e în stare de orice compromis!” Tac, pentru că-mi dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vine să-l probozesc pe inventatorul rețetei și să-l întreb dacă nu cumva i-a avut în vedere pe cîini, nu pe oameni! *O nouă grosolănie (a cîta?) de-a lui G.: „Mai terminați cu făcutul borșului pe-acasă!” Aluzia era la Mitocaru. Acesta a comis imprudența să spună cuiva că, în lipsa nevesti-sii, plecată la un tratament, și-a pregătit singur mîncarea. După ședință, mîhnit, el m-a întrebat: „Ce voia: să nu fac, sau să mă însor cu altcineva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că marele Pericle, înainte de a vorbi în public, se ruga zeilor să nu spună decît ceea ce trebuie. De la o vreme - am adăugat -, mă rog și eu, din ce în ce mai intens, Dumnezeului meu, să nu spun decît ceea ce trebuie. Văzînd că unii așteaptă aluzii, insinuări, plesneli la adresa unor „factori locali” sau de mai sus, am continuat într-un fel care să-i tempereze: ...să spun ceea ce trebuie pentru a-l satisface pe cel care îmi comandă să vorbesc, dar și publicul. O sărbătoare, „decada
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o văd în bună parte și într-o greșită interpretare a gustului public” (despre care autorul crede că e mediocru și facil). Acum, odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu aluzii vizibile doar la microscop, mai curînd umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip. Și un ennui copleșitor, paralizant. Era ca luna la periheliu: fascinantă, dar în același timp greu de privit. „Nu mai lucrez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am încercat de fi ecare dată să mi le motivez. Într-o zi, de pildă, i-am replicat lui B., care mă sabota subtil, „Ești mai talentat decît mine, nu contest, dar eu sînt mai inteligent decît tine! Pricep orice aluzie și orice manevră!...” După asta, cîteva zile am despicat în patru fiecare vorbă, reflectînd la raportul dintre talent și inteligență. Cum să uit momentul? Ulterior, el a urcat în ierarhia literară și politică, iar eu am stagnat ori am dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
miniaturi”, să-și pigulească textul, să șteargă trei din patru cuvinte scrise, să asude la a douăsprezecea variantă? Cîți mai disperă că n-au găsit „cuvîntul ce exprimă adevărul”? *Șezătoarea literară de aseară mi-a dovedit, o dată în plus, că aluziile alimentare au astăzi, la o parte a publicului, un succes aproape egal cu al celor sexuale. Dovada mi-a oferit-o un „text” de Calistrat Costin debordînd de vulgaritate, dar foarte gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pare că-i rău... La vîrsta dumnealui...” *Împlinind 60 de ani, Al. Grigorescu a dat o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și gusta aluziile celor ce spuneau bancuri despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din zilele normale nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dar îmi dau seama că, trăind atîția ani împreună, e imposibil să nu fi luat ceva și de la tine. Însă n-am de gînd să repet experiențele tale. Pentru că nu toți trebuie să fie deprinși cu mizeria, ca unii care (aluzie la povestirile mele despre sărăcia din copilărie) au trăit pe vremuri la țară”. Încerc să parez cu cîte un zîmbet aceste „focuri încrucișate”, dar nu reușesc de fiecare dată. Atunci mă simt encombré, „sătul”, trist ca o monadă. * Rămas „acasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au urmat cu șefii de la partid, studenții au amenințat cu repetarea acțiunii, dacă motivele pentru care au declanșato vor persista. N-au pierdut ocazia de a și exprima solidaritatea cu lucrătorii de la Nicolina: „Muncitori, sîntem cu voi!”, au strigat ei, aluzie la lock-out-ul de trei zile al acestora, adăugînd: „S-a umplut paharul!” Mistificînd grosolan, „Scînteia tineretului” ar fi scris (eu încă n-am citit) că, la Iași, a avut loc o manifestație studențească pentru pace! Iar ca deruta să fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vidra noastră nu e fericită. Are probleme cu Răzvan al ei. Acesta - ține să precizeze - „fizic are ceva din personaj, dar n-are caracter”. „Domnu’ uită că e tată de familie și se consacră exclusiv - la Brăila - «artei»!” Tac, sînt aluzii pe care încerc să las impresia că nu le pricep, deși acopăr lucruri știute de tot tîrgul. Tăcerea mea îi permite să-și urmeze gîndul: „Eu chiar și cînd prăjesc cartofi, pot avea «nebunia existențială»”. „Dar el?”, întreb pentru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a arătat curios marele actor, care, ca orice demnitar, se aștepta, probabil, la un omagiu. „Bruce Lee!”, i-a răspuns băcăuanul, dînd drumul, el, primul, unui hohot de rîs. „Mai sînt și alții: Kung Fu, Gloria Henry...”, a adăugat, făcînd aluzie la faptul că, mai mult decît spectacolele, principala sursă de venituri extrabugetare o constituie video casetele și jocurile mecanice. * Am revăzut, după aproape zece ani, Love Story. Azi se poate înțelege și explica mai bine succesul pe care l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lipsește, de pildă, mottoul, dat de autor în grecește, din Heraclit (Fragmente, 93): „O conducătorule, prezicerea nu este de la Delfi, nici nu se spune, nici nu se ascunde, ci se dezvăluie”. Desigur, intervenția cenzurii, căci „O conducătorule...” sună ca o „aluzie”! Unele omisiuni sînt marcate cu croșete, altele nu. Iată, jumătate din însemnarea care începe cu fraza „Educarea omului nu trebuie să stea sub zodia vremelniciei celei mai vremelnice, ci să aibă în vedere ființa umană sub zodia unor durate peste
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fapt, În Prefața la lucrarea despre casele și locurile memoriale din Fălticeni, arătam că pentru a da viață așezării, vom vorbi și despre oamenii care au Însuflețit prin prezența și munca lor aceste case, făcând deci implicit istorie literară. 6 Aluzie la boala doamnei Gabriela, care putea produce oricând surprize neplăcute. 510 neglijată, care mă supără din ce În ce mai rău. Avem și intenția ca de la mare să facem o escapadă spre nordul Moldovei, dar numai În cazul În care niște prieteni care au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
putut să o dați acestui lucru, după părerea ei trebuind să rămân cu Dvs. la Fălticeni, chiar dacă Îi lăsam să plece singuri mai departe. Cred Însă că Dvs. ați intuit situația și de aceea vă rog să nu faceți nici o aluzie la această destănuire. știu că va trece mult timp pentru ca ea să-mi ierte acest lucru, pentru care nu am nici o vină. O știu cât suferă pentru amintirile mamei, pentru tot ce este legat de trecut și ce amploare dă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la (...) „Galeria oamenilor de făcut portretul lui Vasile Ciurea. Era bine primită, ca oaspete ales, și Maria Mihăescu, pictoriță de talent, În egală măsură și sculptoriță. 138 E vorba de Ion Roman, profesorul din București, prietenul lui E. Lovinescu. 139 Aluzie la faptul că m-am zbătut pe lângă forurile culturale județene, pentru a se reface mormântul lui I. Dragoslav din Cimitirul Oprișeni, căzut În paragină, după ce fusese frumos amenajat În 1928, la moartea scriitorului, sub Îndrumarea lui Virgil Tempeanu. Din fericire
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cu stimă și respect, Fostul Țarevici (o jumătate de noapte)346 Liviu Rusu 344 Liviu Rusu, muzeograf la Casa Pogor din Iași. E și un foarte bun fotograf. 345 Elena șutac, muzeografă la Muzeul Județean Suceava, azi directoare adjunctă. 346 Aluzie la o șuetă de-o seară, În restaurantul din fosta casă Ghițescu la Fălticeni, după ce umblasem toată ziua pe urmele lui Creangă, subsemnatul În funcție de ghid. Era de față și Ion Arhip, directorul Complexului muzeistic Iași. După ce ne-am aghezmuit binișor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care se Înrudea: scriitorul Alexandru Cazaban, rudă cu Cazabanii, era frate cu mama sculptorului Ion Irimescu. Iscusitul condeier a fost oaspete frecvent al orașului, unde venea să-și vadă sora, sau pe vărul său, inginerul Ludovic Cazaban (tatăl artistului). 449 Aluzie la volumul de schițe O femeie și o picătură de Întuneric, publicat de Teodor Tatos În perioada interbelică. 884 * „Informatorul”, martie 1933 Dintr-un condei, un șir Întreg de drame, Înmuguriri de zarzavat, de seră, Când spiritul e socotit În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tristă de văduvă. Eu, unul, spun drept: nu sunt de loc Încântat de transformarea „Dumbrăvii Minunate” În „Dumbravă hotel și restaurant”. Își pierde cu totul poezia și devine - practică. Mă bucur, că Îmbunătățești relațiile cu d. Havriș. Socotește-l 548 Aluzie la prof. Vasile Ciurea, socotit atotștiutor În ce privește viața culturală a Fălticenilor și de fapt singura sursă disponibilă, pe loc, pentru autorii Monografiei Liceului „Nicu Gane”, editată cu prilejul Centenarului. 549 Cristina Gherasimescu, cântăreață de operă, cu studii În Italia. A
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la toamnă, la deschiderea cursurilor. Am fost invitat de pe acum de organizatori, scriindu-mi că voi fi „vioara Întâia” la această sărbătorire, deși am fost doar elevul liceului (Președinte al „Junimii” și director al revistei cu același nume Însă). 583 Aluzie la un profesor care nu putea influența deloc serbarea sau neserbarea Semicentenarului Liceului Nr. 2. 584 Foarte probabil, aluzie la același profesor. Deh, unul iorghist, altul liberal. 949 De bună seamă că te voi ține În curent, dragă domnule Dimitriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la această sărbătorire, deși am fost doar elevul liceului (Președinte al „Junimii” și director al revistei cu același nume Însă). 583 Aluzie la un profesor care nu putea influența deloc serbarea sau neserbarea Semicentenarului Liceului Nr. 2. 584 Foarte probabil, aluzie la același profesor. Deh, unul iorghist, altul liberal. 949 De bună seamă că te voi ține În curent, dragă domnule Dimitriu, cu desfășurarea serbării. Cu acest prilej apare, În editura Liceului „N. Bălcescu” și un volum: Oameni de cultură și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să ordonez personalitățile citate, pe categorii de preocupări: pictori, sculptori, muzicieni, folcloriști, poeți, prozatori etc., ceea ce n-am acceptat. Doream ca totul să aibă caracterul unei plimbări prin fabulosul oraș moldav, fără a mai reveni pe străzi o dată evocate. 690 Aluzie la o eventuală publicare la Editura „Dacia” din Cluj-Napoca. 691 De fapt manuscris dactilografiat. 1020 multe fapte, gânduri și emoții de elită spirituală. Am unele rezerve pentru unele personalități, care au aparținut unor clase sociale suprapuse; nu știu ce-ar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]