6,661 matches
-
nesfârșit. Un singur lucru spun: nu eram oameni, eram animale. Nu ne gândeam decât la hrană. Vă Închipuiți dumneavoastră că dimineața ne dădeau o cafea - ei, cafea, nu cafea din asta, o licoare neagră - și ne trimiteau la lucru. La amiază ne dădeau o farfurie de supă, În care pluteau niște coji de cartofi, deoarece cartofii Îi făceau pentru paznici, iar nouă ne dădeau cojile, și ceva legume uscate. Și o pâine neagră, mică de tot, nici un sfert de kilogram nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întâmplase, ca șefii noștri direcți, adică deținuții cu funcții, să contramandeze ordinele comandaturii SS. Nu după mult timp am auzit bubuituri de pușcă sau mitraliere. Nu știam de ce se trage - cu atât mai puțin, n-am bănuit cine trage. Către amiază am observat că din turnurile de pază Încep să dispară santinelele dotate cu mitraliere. S-au auzit În continuare Împușcături și ne-am dat seama că o serie de deținuți, postați În diferite locuri strategice, au arme și luptă pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu discipolii săi, și le urmărea discuția privind criteriile de diferență dintre ei pentru a aprecia care era cel mai bun. Primul spunea că practicase meditația timp de cincisprezece ani, celălalt că fusese milos încă de când lăsase casa părintească. La amiază se opriră sub un măr ca să se odihnească. Crengile pomului atingeau pământul. Maestrul le arătă pomul, plin de fructe și faptul că ramurile sale se îndoaie până să atingă pământul. Adevăratul înțelept este acela care este smerit, le-a spus
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mintea noastră această realitate cu ajutorul categoriilor înțelegerii. Asta nu înseamnă că realitatea, ca ceva ce este independent de noi, nu există. Ea este, dar pentru noi va fi numai după ce trece prin mintea noastă, a fiecăruia. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi1187. Cu siguranță noi percepem diferit obiectele, fie ele ființe, plante sau pietre. Aceste diferențe țin de organul, de organele de simț. Ele diferă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este mântuită. Nu va fi ridicat dar se va scufunda. El ce visează să urce, în pământ va lua mărimea unui corp Când soarele va fi mai puțin vast, iarna mai puțin demnă, vântul mai puțin grăbit, pâinea mai ușoară, amiaza mai puțin sigură, mai puțin cunoscută casa. El se întoarse spre figura lui umilă 1266. Toți, nu numai misticii sau cei ințiați, suntem supuși unor iluzii senzoriale, asemenea iluzii fiind inerente pentru percepția obiectivă a lumii materiale și pentru procesele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este subconștientul nostru înseamnă că limităm căutarea numai la amintirile ce au fost înregistrate de către memoria obiectivă, și nu a arhivei secrete. Aceasta este sursa cu care... ... poetul crează și recrează mereu lumea scriind pe raze de soare iar pe la amiază se plimbă fără de griji, cu mâinile la spate, pe o cale ferată cerească și nu e deranjat de trenul doldora de îngeri ce vine în urmă cu o viteză mai mare decât a sunetului clopotelor de la catedrală 1314. Poetul, scriitorul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Bruxelles, Desclee, 1968. 1087 Mahatma Gandhi 1088 George Bacovia, Poema finală, Plumb, Litera, 2009. 1089 Aristotel, Rethorica, cartea a III-a, Leiden, Brill, 1978. 1090 Paul Balahur, Țărm de aur, Anotimpul corăbiilor, Editura Junimea, Iași, 1974. 1091 George Bacovia, După amiază caldă, Plumb, Litera, 2009. 1092 César Vallejo, "Păgână", în Heralzii negri, Editura Univers, București, 1979. 1093 Lucian Blaga, Poetul, Mirabila sămânță, Prut international 1995. 1094 Heinrich Auerbach, Figura, Neue Dantenstudien 5, 1944. 1095 Liviu Pendefunda, Dogmă sau Libertatea Gândirii, Editura
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi citit chiar de ea la Radio, a fost modificat de redactori. Forma în care dorea ea să-l prezinte pe Anton Holban, era mult mai caldă. 76 Profesor de limba română, din Suceava. 77 A lui Anton Holban. 58 amiază până seara la 9,30 mi-a povestit o mulțime de date biografice (a fost de casă în familia Lovinescu !). Pe o ploaie torențială, am plecat cu troleibuzul la gară, unde aveam un tren spre Sibiu, la ora 22,30
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
susținut de elevi. În aceeași zi au avut loc întâlniri între foștii profesori și elevi; s-au povestit amintiri scumpe. O atmosferă de caldă amiciție, umbrită doar de absența morților, pentru care s-a păstrat un moment de reculegere. La amiază s-a dezvelit bustului lui Nicu Gane (opera lui Ion Irimescu) și o placă comemorativă pe fațada liceului, pe care a apărut iarăși vechea inscripție: Liceul „Nicu Gane”. Seara s-a petrecut frumos, în sala de gimnastică și la un
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Horia Lovinescu, spre a fi sărbătorit cu ocazia împlinirii a 25 ani de activitate teatrală. Au fost momente impresionate: întâlnire cu profesorii și elevii în amfiteatrul liceului, unde i s-au pus întrebări dramaturgului, legate de creația sa. În după amiaza aceleiași zile a avut loc o întâlnire cu cititorii maturi la „Galeria oamenilor de seamă”, unde foarte amabil, Horia Lovinescu a răspuns la numeroasele întrebări ce i s au pus. Am făcut și câteva fotografii, care vor rămâne o plăcută
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
scrii f.f. rar. Se știe că pentru ficat trebuie multă odihnă, el fiind organul care fabrică celulele roșii. Am reținut că acestea nu-ți lipsesc, dar ele pot frâna proliferarea celor albe... etc. 467 La noi e primăvară, duminică, la amiază, sub un soare călduț, mam plimbat cu câinele la Șosea. Seara am fost la teatru: „O lună la țară” de Turgheniev. Delicat, plicticos, anacronic, primăvăratec. Fiindcă veni vorba, primăvara în 16 mai e ziua mea de naștere, iar Sf. Magdalena
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
energici, care pus umărul la treabă pentru a face această comunitate Îngrădită să funcționeze. America Latină ar fi centrul distracțiilor din oraș, cartierul cluburilor, unde ziua de lucru nu Începe mai devreme de ora zece seara și toată lumea doarme până spre amiază. Este cu siguranță un loc În care să ieși În timpul liber, dar, pe lângă cluburi, nu vezi deschizându-se afaceri noi, cu excepția străzii pe care locuiesc chilienii. Proprietarii din acest cartier nu-și reinvestesc aproape niciodată profitul aici, ci Îl păstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
apropiat de mine, pe străzile din Cairo sau În orașele din Golf, după 11 septembrie, și mi-au adresat aceleași cuvinte ca cele rostite de un tânăr Într-o zi de vineri, la ieșirea din moscheea Al-Azhar, după rugăciunea de amiază: „Tu ești Friedman, nu-i așa?“. Am Încuviințat din cap. „Să scrii tot la fel și În continuare“, mi-a spus tânărul. Se referea la articolele mele despre importanța acordării unei libertăți mai mari de gândire, de expresie și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Conform planului stabilit trebuia să ne întâlnim cu alte Frății de Cruce într-o poieniță din Crâng. Ca să nu atragem atenția cuiva, purtam, peste cămașa verde îmbrăcată întâia oară, cămașa albă de străjer și mantaua de elev. Pe la două după amiază eram adunați 100-120 elevi în vârstă de 14-18 ani de la toate școlile secundare (licee) din oraș. Ședeam grupuri-grupuri lângă tufișurile de gherghine și măceș. Când a sosit Șeful de Grup, Gică Tase, însoțit de două ajutoare, ne-am aliniat pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noștri, era destinată unei jertfe nebănuită de nimeni, dar la care Dumnezeu, în rânduiala Lui sfântă, ne chema să ne pregătim din timp, peste ani. Prima suferință și prima... biruință În internat am revenit spre seară. Lipsa de la masa de amiază fusese sesizată de colegi și de elevul de serviciu pe internat. În ordinea claselor, tocmai se intra la masa de seară. Sosind în curtea internatului, ne-am înscris din mers în coloana clasei noastre. Privirile multora erau asupra noastră. Elevul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și avea un ușor strabism. La carte era mediocru. Ca să-și facă simțită autoritatea s-a apropiat de masa la care mă aflam și, privindu-mă pieziș, m-a întrebat cu voce gravă: De ce-ai lipsit la masa de amiază? Unde ai fost? Am vrut să răspund că am luat masa la o rudă în oraș, dar mi-am dat seama că mint și am tăcut, privindu-l în ochi. Dobitocule!, a zis și mi-a pălmuit obrazul așa de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
după ajustări, proprietatea mea, așa că frații nu prea aveau de ce să fie geloși. Încă nu plecasem la școală în prima săptămână a lui Septembrie. De obicei cei câțiva elevi și eleve din satul nostru ne întâlneam în prima Duminică, după amiază, cu cei din comuna Adâncata (la 4 kilometri de Ciorani), la o mică petrecere (un ceai dansant sau serată) pentru a ne lua rămas bun de la vacanță. Era mai mult o bucurie în familie; părinții celui sau celei la care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
confuzie și neîncredere în autoritatea guvernului legionar. La acestea se adăugau noile îngrijorări care tulburau sensibilitatea și curățenia noastră sufletească. În 21 Ianuarie un coleg de clasă ce dorea să intre în mănunchiul de prieteni, Dragomir Constantin, a plecat după amiaza în oraș după niște cumpărături. S a întors pe la 17-17,30 cu sufletul la gură. Măi Maxime, trupe militare cu arme, mitraliere, tunuri și mașini s-au instalat pe bulevard, pe străzile care duc spre centru, chiar lângă școala noastră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apei. Tineta era deșertată pe coridor într-un hârdău mai mare care, când se umplea, era dus afară și răsturnat într-o gură de canal. Celularul era îmbâcsit de miros pestilențial. Deși se deschideau ferestrele luminatoarelor ore în șir, până la amiază respirai aerul împuțit și infectat. Metoda o introdusese căpitanul magistrat Aurel Munteanu, comandantul militar al Penitenciarului principal Aiud. Antonescu militarizase toate instituțiile, pe lângă directorii civili pusese conducători militari, de obicei magistrați, care să știe să acopere, să eludeze sau chiar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prinosul dragostei lor. „În temniță am fost și ați venit la Mine”. Administrația a împărțit daruri fiecărui deținut, în asistența delegaților din partea celor ce au dăruit. Am mulțumit lui Dumnezeu și acestora, rugându-ne pentru noi și pentru ei. După amiaza s-au distribuit pachetele de acasă. Și eu primisem coletul. Am adus în celulă o târnă (coș) cu bunătăți: carne, cozonac, slănină, pâine, ouă, brânză, prăjituri, murături, sarmale și altele trimise de părinți și frați din dragoste; o pătură cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
coloanei de „învingători”. Ofițerul care comanda escorta a dat raportul comandantului sovietic prin tălmaciul român, dar i-a spus că deținuții sunt de drept comun. Dacă sovieticul ar fi știut cine suntem, Munteanu ar fi putut să-i mulțumească. Spre amiază am ajuns la Teiuș. Era o zi caldă de Septembrie. Populația se ascunsese. În rândurile noastre setea făcea victime; cei mai slabi și bolnavi cădeau pe drum. Gardienii abia au acceptat ca aceștia să fie urcați în căruță. Celor care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de hârtie pentru împachetat, primită în chip subversiv de la bucătarul de drept comun împreună cu un creion. I-am recitat întâi părintelui Serghie, lui Anghel Papacioc și lui Valeriu Gafencu și ei m-au rugat să-i recit întregului grup. După amiază am făcut-o, cu timiditate însă. Atunci domnul Trifan a făcut o proorocire despre Stalin et comp: Vor face tot felul de concesii, aparent favorabile apusenilor, vor prelungi tot felul de conferințe și vor hotărî amânări succesive, stabilind în timp
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mâncarea ne-au atras atenția. Privirea îi era tristă. Când folosea polonicul, părea un gest sacru, ca mișcarea cultică pe care o face preotul în altar. Am hotărât să stăm de vorbă cu el. Într o zi, după masa de amiază, pe când se pregătea să ducă ciuberele la bucătărie, Anghel l-a chemat în celula noastră. A privit bănuitor și privirile lor s au întâlnit într-o îmbrățișare mută. A promis că va veni. După aproape o oră a sosit; Anghel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ale mânăstirii, cu doi frați călugări grăjdari la Râmnicu Vâlcea, să fac cumpărături pentru Postul Crăciunului: prune uscate, mere, zarzavaturi, cartofi, varză și altele. Deși trecuse frontul în Ardeal, lumea era timorată și puține prăvălii erau deschise. Era vineri spre amiază; la o prăvălie negustorul aștepta în ușă. Dau bună ziua. Negustorul mă poftește curtenitor în prăvălie. Înăuntru, o mulțime de saci și butoaie pline cu mărfuri: măsline, prune, cartofi, smochine. Întreb de prețuri și rog să mi se pună cantitățile de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în pușcărie! Vă fericesc că vă puteți ruga în tihnă și că sfințiți zidurile cu suferința voastră. Afară stăpânește acum satana. Aproape două săptămâni ne-am rugat împreună. Într-o zi am așteptat nedumeriți sosirea părintelui la rugăciune. Târziu după amiază a venit într-un suflet, cu lacrimi de bucurie pe obraz și ne-a îmbrățișat: Fraților, s-a milostivit Dumnezeu de mine! Apăruse un decret care amnistia pedeapsa celor cu crime neintenționate; a fost chemat și dânsul la grefă și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]