8,708 matches
-
dat un rost mai mult sau mai puțin luminos în măsura în care operele lor vădesc apropieri de învățătura Logosului întrupat. Astfel, Clement Alexandrinul, care face întâia încercare savantă de asimilare a elementelor culturii păgâne în creștinism, declară că filosofia greacă joacă pentru antichitate rolul Vechiului Testament de călăuză către Hristos. Fericitul Augustin, care a explicat ipotetic afinitățile creștine ale lui Platon prin influența mozaismului și care descifrează din doctrina metafizică a marelui filosof grec însăși ideea Treimii, pe care o găsește însă articulată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
găsește justificarea în doctrina despre revelația naturală. Și dacă am stăruit oarecum asupra acestei idei, e pentru că ea ne dă totdeodată justificarea și sensul împrumuturilor, pe care cultura creștină le-a asimilat din cultura păgână. Prezența înțelepților și a poeților antichității în pictura noastră sacră, lămurită prin învățătura despre revelația naturală, definește atitudinea ortodoxiei țâță de cultura veche, dar totdeodată și față de orice lumină naturală a minții omenești, manifestată în arte, în filosofie și în științe, oriunde și oricând. Ar fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
istorică pentru a o putea defini, vom spune că spiritul modern e dimpotrivă. Prin descoperirea noilor continente, hotarele lumii vechi se sparg dintr-o dată și vasta întindere a orizontului solicită spiritul în afară. Progresele științifice sfărâmă imaginea cosmică moștenită din antichitate și dau perspectiva unei lumi infinite. Invenția tiparului pune în circulație ideile pe o scară tot mai întinsă. Celelalte invenții, rând pe rând, captează forțele necunoscute până atunci ale naturii și le pun la îndemâna omului. S-a schimbat orizontul fizic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transmite nici măcar o inteligență mijlocie. Geniul e ireductibil la un factor comun. Pentru cei vechi el nu constituia o problemă de dezlegat. Enigma geniului și-o explicau printr-un adaos de putere supranaturală în omul ales, printr-o inspirație divină. Antichitatea considera pe artiști profeți ai zeilor. în fața gândirii moderne, geniul apare descoronat de vechiul prestigiu divin. El a devenit problemă de cercetat și soluționat. În cel mai rău caz, el e considerat ca o anomalie de natură patologică, fie fiziologică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dar nu există nici un popor care să participe la universalitatea culturală decât pe calea de comunicație spirituală, comună tuturor neamurilor, care e Biblia. Semnificativ e faptul că Guyau nu recomandă artiștilor francezi printre mijloacele de înnoire a inspirației refugiul în antichitate și exploatarea mitologiei clasice. Într-adevăr, cultura franceză a tăcut în această privință un abuz de proporții monstruoase. Începând cu veacul XVI, de la Ronsard și până azi, izvoarele principale de inspirație ale acestei culturi le oferă antichitatea. În artă, francezii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inspirației refugiul în antichitate și exploatarea mitologiei clasice. Într-adevăr, cultura franceză a tăcut în această privință un abuz de proporții monstruoase. Începând cu veacul XVI, de la Ronsard și până azi, izvoarele principale de inspirație ale acestei culturi le oferă antichitatea. În artă, francezii sunt un popor lipsit de inventivitate proprie, de fantezie creatoare. Literatura lor de o claritate fără adâncime, de o grație fără sublim și de o proporție devenită monotonă, e o rafinată strălucire formală, exercitată pe un fond
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
halucinația perversă, a lui Montherlant stadionul, a lui Schure și Maurice Magre misterele orgiace, a lui Pierre Louys și a celor mai mulți e desfrâul și descompunerea morală, parfumată cu roze de Siria. Printre cauzele acestui neopăgânism fabricat la Paris pe socoteala antichității, Charly Clerc socotește mai întâi „vechiul obicei literar care persistă”, adică tradiția literară a Franței, „certe habitude alexandrine de quelques-uns, l’art du demi pastiche, ou du pastiche pns au serieux; cet atavisme, artificiel diront quelques-uns, non sans raison parfois
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Toată redeșteptarea inspirației antice, zice Clerc, e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în cortegiile dionisiace ale bacantelor, în subteranele misterelor eleusine și în orgiile Citerei, Lesbosului și Corintului. De altfel, chiar în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a înfățișat-o nobil în romane; și nici chiar față de sfinții din Mitropolie, fiindcă are versuri suave închinate Dumnezeului lor, lui Iisus. Oda Către Cleobul e, cum ar zice Charly Clerc, o pastișă, dar o pastișă după pastișele pariziene ale antichității. în ea sunt îngrămădite toate artificiile goale ale acestui factice gen literar, imens prin întinderea lui în cultura franceză; și totodată sunt îngrămădite aici toate cauzele pe care le numără Clerc și care stau la temelia celei mai false, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gen literar, imens prin întinderea lui în cultura franceză; și totodată sunt îngrămădite aici toate cauzele pe care le numără Clerc și care stau la temelia celei mai false, dar și mai primejdioase inspirații moderne: mania detracată a păgânismului antic Antichitatea ca izvor de inspirație e gândită de germani altfel decât de francezi. Într-un capitol solid și instructiv, „Poesie și Mitologie”, din cartea sa despre Filosofie și poesie, d. Tudor Vianu actualizează marea problemă dezbătută de romanticii germani, a mitologiei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunosc rețeta creării unei noi mitologii, tot astfel n-au descoperit-o nici romanticii. Fascinați încă de mitologia greacă, pe care n-o recomandau totuși spre imitație, ei își plasau gândirea într-o situație absurdă și fără ieșire. Analogia cu antichitatea putea să-i ducă la două soluții: ori la „mitologia creștină” cum ziceau ei, ori la mitologia națională. „Mitologia creștină” avea însă, după Schelling, un sens invers decât cea greacă și deci nu era socotită compatibilă cu arta. În această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE SUBLIM Revenim în acest capitol la contemplația estetică în legătură cu cea religioasă înrudirea artei cu religia s-a putut vedea din desfășurarea capitolelor precedente; și tot astfel, că această înrudire nu înseamnă o identitate. Identitatea dintre artă și religie ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sublimul, adăugând cuvintelor o vigoare și o putere nebiruită, copleșește sufletul oricărui ascultător”. Extazul e limita supremă la care te ridică vraja estetică și dat fiind acest caracter al sublimului, se înțelege de ce el a chemat atenția cercetătorilor încă din antichitate și de ce ne interesează îndeosebi în raport cu extazul religios. Arthur Schopenhauer, pentru care răul existenței ar sta în voința oarbă a individuației, atribuie artei și în special muzicii puteri care mântuie de această voință. Sublimul, pe care îl deosebește de frumos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile tainice, înspăimântătoare, ale Logosului, care e însăși rațiunea de a fi a lumii. De aceea, precum am văzut. Biserica ortodoxă zugrăvește geniile antichității pe zidurile exterioare ale altarelor, fără ca prin aceasta să le confunde cu sfinți. Pentru ea, revelațiile fragmentare ale geniului antic sunt semne ale lucrării tainice și neîntrerupte a lui Dumnezeu în lume. Conștienți de capodoperele pe care le creează geniile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Platon și școala sa o deduc în ce privește practica iubirii. Mitul ceresc al androginului e parcă născocit nu atât pentru a lămuri sensul tragic al iubirii dintre sexe, cât pentru a justifica incalificabilul cult al efebului! Categoria androginului, intuită mitologic în antichitate își capătă candoarea sublimă abia în creștinism. în concepția creștină, ființele cerești, în care inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aplicație 1.1. Atât în plan românesc, cât și în plan internațional, investigarea textemelor ca unități ale "discursului repetat" - cuprinzând, adică, fenomene precum expresiile idiomatice, proverbele, "citatele celebre" ș.a. - are o vechime considerabilă, ale cărei origini pot fi urmărite până în Antichitate. Cu toate acestea, termenul de textem ca atare este o creație metalingvistică relativ recentă, care s-a impus în cercetarea filologică internațională începând cu deceniul al șaptelea, prin analogie cu mai cunoscutele concepte fonem, morfem, semantem etc. De atunci încoace
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la începutul capitolului de față, interesul lingvisticii moderne pentru studierea textemelor e sinonim cu apariția frazeologiei ca disciplină. Cu toate acestea, una dintre cele trei mari categorii tradiționale de texteme (expresiile idiomatice, proverbele și "citatele celebre") a făcut încă din Antichitate obiectul unei discipline specializate: paremiologia. Din acest motiv, integrarea acestei categorii în câmpul frazeologiei a constituit un proces îndelungat și anevoios, marcat de numeroase rezerve și excluderi reciproce. De exemplu, lingvistica sovietică a impus încă din anii '40 opoziția dintre
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unui poem nu poate fi decât un alt poem"149. În opinia criticului american, modalitățile prin care poeții reușesc să-și afirme propria individualitate în raport cu "anxietatea influenței" acoperă șase "raporturi revizioniste", pe care Bloom le denumește cu termeni împrumutați din Antichitatea iudaică, greacă și latină: clinamen, tessera, kenosis, demonizarea, askesis și apophrades 150. Cele șase "raporturi" indică o mișcare progresivă ale cărei extreme sunt clinamen - o simplă "corectare" a precursorului - și apophrades, care ne lasă impresia, "printr-un straniu efect, nu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și-a luat nasul la purtare", așa cum își închipuie mulți vorbitori cu o cultură aproximativă), ci doar că "un fapt aparent neînsemnat poate avea consecințe incalculabile". "Nasul Cleopatrei" nu sugerează aroganța, ci frumusețea eroinei, deoarece lungimea nasului era considerată în Antichitatea greco-latină un atribut al frumuseții și tocmai acest nas i-a făcut pe doi conducători ai Romei (Cezar și Marc Antoniu) să se îndrăgostească de regina Egiptului și să acționeze în spiritul pasiunii lor. 4.3. Textemele diatropice sunt unități
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a unei instanțe naturale sau divine, și un model creștin, care o condamnă ca pe o manifestare de proveniență demonică și/sau animalică. Dacă ultimul model își are originea în creștinismul neotestamentar (chiar dacă a fost prefigurat de anumite credințe ale Antichității), primul model, mult mai difuz, pare să se fi conturat în tradiția greco-iudaică (prin expresii precum "mânia divină" sau "furiile eroice"), perpetuându-se, cu anumite intermitențe, până în prezent. Raportată la aceste modele antagonice, e evident că limba română atribuie FURIEI
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
420 Origen, Scrieri alese, p. 32. 421 Deși Cenușăreasa și-a câștigat celebritatea mondială mai ales datorită basmelor scrise de Giambattista Basile, Charles Perrault, respectiv Jacob și Wilhelm Grimm, versiuni folclorice și culte ale acestei povești se întâlnesc încă din Antichitate, atât în spațiul cultural greco-roman, cât și în cel iudaic (v. Graham Anderson, Fairytale in the Ancient World, Routledge, Londra/New York, 2000, pp. 24-42). 422 În ultimă instanță, o atare "disonanță" rămâne o proprietate constitutivă a dialogului in general. V.
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
4. Despre suflet și începuturile umanismului / 71 1.4.5. Problema adevărului și dezvoltarea științelor naturii / 77 1. 5. Renașterea între pulsional și rațional / 83 1.5.1. Sinteza imaginarului în perioada Renașterii / 83 1.5.2. Renașterea și redescoperirea antichității / 85 1.5.3. Metafora și componenta pulsională a imaginarului Renașterii / 88 1.5.4. Giordano Bruno și sinteza metaforică a Renașterii / 94 1.5.5. Noua raționalitate a Renașterii / 97 Capitolul 2. Cenzura imaginarului în secolul al XVII-lea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dimpotrivă există perioade istorice în care ele conlucrează în realizarea unei cenzuri de ansamblu a imaginarului. Există perioade în istorie în care se propagă cenzuri limitate, dar și momente propice pentru o cenzură universală. Astfel de momente sunt: trecerea de la antichitate la evul mediu, sau momentul de început al modernității. Dincolo de toate aceste forme de cenzură există și mecanisme de protecție specifice imaginarului: 1. Cel mai des întâlnit este mecanismul de ocultare a imaginilor și prin acesta se formează imaginarul pulsional
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Bruno. Este specific imaginarului ca acele componente de tip rațional să se dezvolte într-un cadru organizat și de obicei limitat atât prin numărul celor ce participă la realizarea lui, cât și din punct de vedere spațial. Imaginarul rațional al antichității s-a dezvoltat în Grecia Antică, între zidurile orașelor-stat, cel medieval între zidurile mănăstirii și ulterior al universității, iar cel modern între zidurile universităților și a laboratoarelor. Odată cu expansiunea spațială și socială se dezvoltă componentele pulsionale ale imaginarului datorită diversității
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
1. Interpretarea operei aristotelice și trecerea de la imaginarul rațional la cel pulsional Întotdeauna când s-a vorbit despre Renaștere s-a realizat legătura dintre evoluția acesteia și modul în care a fost reconstituită opera filosofilor din Grecia Antică. Ruptura dintre Antichitate și Evul Mediu nu s-a realizat în mod brusc și radical. Au fost trepte ale cenzurii și redescoperirii, fiecare dintre acestea având rolul său în construcția imaginii despre lume. Cenzura radicală a fost realizată mitologiei greco-romană începând cu mileniul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]