8,411 matches
-
Umbrărești, dar prin care trebuie să înțelegem că se referă la acei care au slujit la biserica Costăchească și Conăchească de la Siliștea. -Preotul Costea apare într-un document din 1687 (ASB, Docum. ist. CLVI/90); -În 1769 face însemnarea pe Apostolul de la biserica din Umbrărești, „carte ce au fost roabă la tătari împreună cu alte cărți”, „popa Ioan, slujitoriu acestei sfinte biserici”, Siliștea, desigur; -Catagrafia din 1774 înscrie pe „popa Sandul și pe popa Ion Pleșcan”; în 1809, pe preotul Vasilachi Sandul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
neavând cuverta (sic); Iromologiul pe note de Macarie, 1843, București” (scris grăbit de unde și inadvertențele în descrierea cărților, I.S.). De interes științific este să notăm aici câteva cărți de pe la alte biserici cu mare vechime, cum ar fi la Nicorești: „un Apostol bun din 1643” și „o Cazanie din București 1668”. La fel, biserica din cătuna Sârbi, cu „patronu Sfinții Voievozi” notează Evanghelie din 1642, Minei din 1652, Apostol din 1694, Octoih din 1692 și alte câteva după 1700. Iată care erau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cărți de pe la alte biserici cu mare vechime, cum ar fi la Nicorești: „un Apostol bun din 1643” și „o Cazanie din București 1668”. La fel, biserica din cătuna Sârbi, cu „patronu Sfinții Voievozi” notează Evanghelie din 1642, Minei din 1652, Apostol din 1694, Octoih din 1692 și alte câteva după 1700. Iată care erau numele preoților și parohiile în care slujeau, așa cum sunt notați într-o situație din 1865 (este vorba de parohiile umbrăreștene): Gheorghe Sobieschi, Umbrărești; Adormirea Precistii, Siliștea; Ilie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să fie aduși în atenție, ca oameni de valoare, care au funcționat mai mult sau mai puțin ca învățători. Nu cred că e corect să figureze unul lângă altul și cadrul didactic adevărat, conștient de menirea și rolul său de apostol, cu nu puțini care, mai ales după primul și al doilea război, foloseau acest serviciu cu scopul de a-și asigura un venit, nesocotind dacă prin contribuția proprie își justifică remunerația primită. Și, din păcate, nu au fost puțini aceștia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Târgoveața recunoaște superioritatea fecioriei - atât de lăudată, căutată și glorificată într un Ev Mediu mistic și nebulos, dar o justifică doar ca pe o alegere personală și nu o virtute obligatorie: „Cunosc și eu la fel ca toți ce scrie/ Apostolul când zice de fetie:/ Că pentru asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
307 Susanne Sara Thomas, art. cit., pp. 260-261. (trad. n.) 102 Târgoveața nu folosește o strategie dialectică, ci una retorică. Interpretează eronat, chiar tendențios, tot ceea ce i se pare că aduce acuze naturii feminine. Citatul paulin „C-așa au scris Apostolul în carte/ Dând și porunci la soți: să ne iubească!/ Așa mai zic voroavă nțelepțească!”308 vrea să evidențieze faptul că fiecare bărbat trebuie să-și iubească soția, precum Hristos a iubit Biserica, iar Hristos fiind capul Bisericii, concluzia este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Târgoveața nu acceptă că soții au îndatoriri unii față de alții (I Corinteni 7, 3-4), ea vede doar în bărbat un permanent furnizor de bunuri și de plăceri, căruia îi refuză orice supunere trupescă până nu își vede recunoscută autoritatea. Deși Apostolul Pavel a subliniat ideea că soțul nu are putere asupra propriului trup, totuși a adăugat că femeile trebuie să fie obediente (Ephesians 5: 22), elemente pe care personajul chaucerian le ignoră voit.309 Ceea ce o caracterizează în această pledoarie în favoarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le deține. Întruchipează, prin prezența ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor evenimente ale narațiunii, căsătoria celor doi este mai mult decât o acțiune diplomatică, una misionar-creștină, la care își dau girul și prelații vremii. Femeia se metamorfozează în simplu instrument al voinței
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Târgoveața recunoaște superioritatea fecioriei - atât de lăudată, căutată și glorificată într un Ev Mediu mistic și nebulos, dar o justifică doar ca pe o alegere personală și nu o virtute obligatorie: „Cunosc și eu la fel ca toți ce scrie/ Apostolul când zice de fetie:/ Că pentru asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
307 Susanne Sara Thomas, art. cit., pp. 260-261. (trad. n.) 102 Târgoveața nu folosește o strategie dialectică, ci una retorică. Interpretează eronat, chiar tendențios, tot ceea ce i se pare că aduce acuze naturii feminine. Citatul paulin „C-așa au scris Apostolul în carte/ Dând și porunci la soți: să ne iubească!/ Așa mai zic voroavă nțelepțească!”308 vrea să evidențieze faptul că fiecare bărbat trebuie să-și iubească soția, precum Hristos a iubit Biserica, iar Hristos fiind capul Bisericii, concluzia este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Târgoveața nu acceptă că soții au îndatoriri unii față de alții (I Corinteni 7, 3-4), ea vede doar în bărbat un permanent furnizor de bunuri și de plăceri, căruia îi refuză orice supunere trupescă până nu își vede recunoscută autoritatea. Deși Apostolul Pavel a subliniat ideea că soțul nu are putere asupra propriului trup, totuși a adăugat că femeile trebuie să fie obediente (Ephesians 5: 22), elemente pe care personajul chaucerian le ignoră voit.309 Ceea ce o caracterizează în această pledoarie în favoarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le deține. Întruchipează, prin prezența ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor evenimente ale narațiunii, căsătoria celor doi este mai mult decât o acțiune diplomatică, una misionar-creștină, la care își dau girul și prelații vremii. Femeia se metamorfozează în simplu instrument al voinței
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la cele sfinte. Catrina Moromete se spovedește des, participă la predică. Soțul ei Ilie o ironizează din pricina asta. De pe vremea lui Creangă, aproape un secol, nimic nu pare să se fi schimbat. În Ardeal, doamna Bologa îl crește pe micul Apostol în credință și acesta are chiar o viziune mistică. Tatăl său, memorandist, nu e de acord cu o educație excesiv religioasă care slăbește și efeminează caracterul. În lumea rurală preotul apare mai curând ca un personaj negativ, inclusiv în snoavele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
23 de numere, în loc de 37 cât trebuiau să apară.” 228 După retragerea lui Tutoveanu de la conducerea „revistei” „tot greul ei l-a dus Emil Gârleanu”, pe atunci, cum spunea Iorga. Un ofițer sfios ca o domnișoară și însuflețit ca un apostol, dar retras din armată și plecat la București, Gârleanu, după cum subliniază G. Ursu: „a încercat să continue acolo cu apariția revistei, împreună cu tovarășii săi, dar n-a reușit să scoată decât trei numere.” În „Scrisul Nostru” nr. 1 din 1929
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să trăiască, îi dorim viață. E condusă de scriitorul Virgil Caraivan, cunoscut prin dragostea pe care a dovedit‐o literaturii populare. Vestim pentru cei ce mai au tragere de inimă, cuprinsul ultimului număr: „ Zapisul lui Huhulea clucer în pricina cu Apostol 308 pentru o parte de loc din Tăcmănești, județul Vaslui, din 1620, mai 2. Zapisul lui Grama vel Jignicer, prin car e face schimb de pământ cu Popa Ion și cu Pârvul, cu toții din satul Carlomănești, județul Tutova, din 1642
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
folosite poșta și internetul. Din martie, 2006, Școala nr. 4 care poartă astăzi numele cărturarului Tudor Pamfile este dotată cu calculatoare de ultimă generație, racordate la internet, urmare a aplicării Programului Național SIVECO. Școala, ca și Bârladul, poartă mereu cinstire apostolilor învățământului local: I.C.Antonovici, Const. Pârvu, Ștefan Toporaș, Vasile Rotaru, Eufrosina Cernea, Zoe Ionescu Ion Tarază, Benedict Goldsfard ș.a. * (Tutoveanu), Cezara Toporaș, Ianula Maloman, Ioan Tuchilă, 401 Prutul Prutul, revistă de cultură, fondată de Costin Clit, apare la Huși, odată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, III, 1-4, în col. cit., p. 316, 317. footnote>. Ceva cu totul deosebit și de-a dreptul nemaiîntâlnit s-a petrecut în Edesa Mesopotamiei. În orașul acesta - ne istorisește Casiodor - se afla biserica apostolului Toma, nu mai puțin vestită decât împodobită. În ea, pentru respectul ce i se arăta, se Țineau deseori întruniri. Voind să o vadă împăratul, și știind că acolo se întrunesc toți cei care îi sunt odioși, se spune că l-
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
II-lea, traducere de Simona Goicu, în Altarul Banatului, Anul XI (L), Nr. 4-6, 2000, p. 6, 8 sq. footnote>. În acest sens, demn de menționat este episodul de pe drumul Damascului, când lui Saul, prigonitorul creștinilor de atunci - Sfântul Pavel, apostolul neamurilor de mai târziu -, i se arată Mântuitorul și nu-l interoghează în felul în care ne-am fi așteptat cu toții: „Saule, Saule, de ce prigonești creștinii?”, ci „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”, în înțelesul că dacă cineva prigonește creștinii, suferă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Pileata Biblia pentru că "toată Biblia, toată Evanghelia sunt parcă decupate în bucăți și apoi aranjate astfel încât se obține un tablou grandios al banchetului unde beau, mănâncă și se veselesc toate personajele istoriei sfinte, de la Adam și Eva până la Hristos și apostolii săi"182. Printr-un grad de maximă apropiere de înlănțuirea faptică excepțională se trece, astfel, de pe terenul biblic pe cel al percepției umane. Ideea i-a condus pe unii cercetători la ipoteza că se încerca, de fapt, prin parodia sacra
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unele dintre acestea nu au existat în realitate. În plus, codexurile manuscrise medievale conțin o cantitate enormă de rugăciuni și imnuri parodice latine și mixte. Dacă în Franța secolului al XIII-lea circulau așa-numitele épîtres farcies, în care epistolele apostolilor (citite în timpul liturghiei) sunt modificate doar prin introducerea timidă a unor cuvinte în franceză, păstrând o atitudine de prosternare în fața divinității 185, în Franța secolului al XIV-lea apar parodii ce includ și satira la adresa repaosului etern al divinității și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și iudaism a fost de fapt o confruntare între creștinism și fariseism. Predicarea Apostolului Paul viza îndeosebi comunitățile iudaice din diasporă, întrucât erau cunoscătoare ale profețiilor Vechiului Testament, mentalitatea fiind aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din diasporă, vorbitor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iudaism a fost de fapt o confruntare între creștinism și fariseism. Predicarea Apostolului Paul viza îndeosebi comunitățile iudaice din diasporă, întrucât erau cunoscătoare ale profețiilor Vechiului Testament, mentalitatea fiind aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din diasporă, vorbitor de limbă greacă, cetățean roman prin naștere, fariseu prin educație, iudeu prin religie etc. Opera de evanghelizare a fost îndeplinită, în cea mai mare parte, de către creștini obscuri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care au avut încă din perioada apostolică cea mai mare densitate creștină din Imperiu, datorată probabil activității lui Paul, motivate de prezența locală a numeroase grupuri de evrei. Considerațiilor misionare practice li se adăugau și cele de ordin religios, cerute Apostolilor chiar de către Cristos: Mergeți mai degrabă către oile rătăcite ale casei lui Israel (Mt 10, 6), căreia Apostolul îi subscrie spunând că Evanghelia este Puterea lui Dumnezeu pentru toți cei care cred, mai întâi a evreului și apoi a grecului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Paul, motivate de prezența locală a numeroase grupuri de evrei. Considerațiilor misionare practice li se adăugau și cele de ordin religios, cerute Apostolilor chiar de către Cristos: Mergeți mai degrabă către oile rătăcite ale casei lui Israel (Mt 10, 6), căreia Apostolul îi subscrie spunând că Evanghelia este Puterea lui Dumnezeu pentru toți cei care cred, mai întâi a evreului și apoi a grecului (Rom 1, 16). Misiunea creștină, în contextul religios și cultural al vremii a avut două dimensiuni caracteristice: multinațională
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să poarte împotriva revendicării acestui titlu de vindecător, atribuit lui Asclepius, o bătălie dificilă și îndelungă a căror începuturi se pot vedea în scrierile sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, din Noul Testament, perpetuându-se până în secolul IV. Dacă reușim să ne imaginăm complexitatea acestei situații religioase din lumea elenistă de la începutul erei creștine și, în același timp, să realizăm dimensiunea misionară pe care trebuie să o capete
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]