5,949 matches
-
prin "înțelepciunea" unor camere superioare mai echilibrate; alții au susținut că dacă o cameră superioară ar fi diferită, în ceea ce privește componența, de camera inferioară, sistemul nu ar fi democratic, deoarece ar fi îngrădită voința populară. Controversa nu mai este totuși la fel de aprinsă, pe de o parte deoarece guvernele se pot sprijini pe partide pentru a controla legislativul, indiferent dacă acesta are o cameră sau două, și pe de altă parte deoarece camerele superioare și-au pierdut și ele multe dintre puteri; în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
m-a strigat pentru tratament. O injecție și mai multe pastile colorate. -Andronache...? I-am răspuns ironic, instinctual, fără vreun motiv anume și câtuși de puțin întemeiat. -Yes...?! S-a simțit ofensată, pe bună dreptate, și a urmat o ,,discuție’’ aprinsă. Desigur că nu am stat cu mâinile în sân și am replicat agresiv, iarăși fără vreo justificare anume. A avut o singură replică: ,,...n-am cu cine sta de vorbă...!’’ și a ieșit furioasă pe ușa ce se făcuse dintr-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și Ne vom face locuință la el» (In 14,23). Această prezență a lui Dumnezeu prin iubire este, firește, generatoare de iubire; iar rugăciunea nu este altceva decât această iubire în act, această iubire care arde ca o lampă veșnică aprinsă tainic în mintea și în inima omului. Aceasta este personalitatea și prețiozitatea creștinului; pentru că, în felul acesta, este înălțat la ordinea supranaturală a lui Dumnezeu, participă la viața lui Dumnezeu, poartă în interiorul său frumusețea profundă și puritatea sufletească a vieții
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la Întreprinderea Optica Română (I O R), cei de la secția Optică și Spectroscopie. Vară. Cald, foarte cald ! Eram cazați la un cămin al Universității București, în Piața „C. A. Rosetti”. Transpirați, obosiți, unii dintre noi erau și nervoși. O discuție aprinsă: Bohosievici - Forțu. Discuția urcă în intensitate și urmează o scurtă încăierare. Cei din jur încearcă să-i despartă. Nenea Remus vine cu o remarcă: „Mai lăsați-i, că se bat frumos”. Se termină lupta. După câteva minute, în spălător, cei
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
reprezentat „un gest de credință... o mângâiere sufletească față de trădările și schimbările la față care au avut loc tot azi”. În jurul orei 9, Antonescu sosi din nou la palat. „Discuția dintre cei doi s-a purtat cu glasuri ridicate și aprinse. În acest timp, Mihai aștepta neliniștit în anticamera de la parter, alături de aghiotanți. La ora unsprezece, Antonescu a coborât din biroul Regelui, roșu la față și încruntat, dar cu un aer hotărât. S-a oprit pentru o clipă lângă prințul moștenitor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
i-a repetat tatălui său cuvintele rostite de Antonescu și împreună au părăsit Palatul, îndreptându-se către Casa Nouă. Regele își dezbrăcă uniforma și își puse un costum de interior. Imediat a apărut și madame Lupescu... A început o discuție aprinsă. Regele Carol fuma nervos țigară după țigară... Conversația trecea de la momente de dispută la scurte perioade de tăcere. Mihai nu înțelegea mare lucru din ceea ce se spunea și ori de câte ori cerea explicații, răspunsurile primite erau improvizate. Așa că se așeză tăcut pe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mortului Miron. Când au intrat în curte și au văzut ușa casei larg deschisă, au înțeles că mai este lume, venită la priveghi. Dar... nemaipomenit. Din cămară tocmai moșul ieșea cu cociorva în mână. Pesemne le-au văzut cu lumânările aprinse și-a înțeles că s-a îngroșat gluma. Pachița își tot făcea cruce, iar Viorica Nemțoc își scuipa de zor în sân că s-a speriat atât de rău, nu-și dădea seama cum a înviat mortul. Ieșiți afară din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trimis! Nerușinații. N-au ce face și pun la cale fel de fel de năzdrăvănii. Rușinate, femeile, una câte una și-au croit drum spre poartă și-au ieșit în drum. Din zăpăceală, Pachița a lăsat lumânarea pe prispa casei, aprinsă cum era. Badea Ciotău Ion tocmai trecea pe la poartă și-a zărit lumânarea aprinsă. Repede s-a adresat femeilor: A încetat din viață bătrânul Miron, sărmanul? Ele n-au știut ce să răspundă ci doar au dat din cap. Omul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
năzdrăvănii. Rușinate, femeile, una câte una și-au croit drum spre poartă și-au ieșit în drum. Din zăpăceală, Pachița a lăsat lumânarea pe prispa casei, aprinsă cum era. Badea Ciotău Ion tocmai trecea pe la poartă și-a zărit lumânarea aprinsă. Repede s-a adresat femeilor: A încetat din viață bătrânul Miron, sărmanul? Ele n-au știut ce să răspundă ci doar au dat din cap. Omul, de bună credință, a luat lumânarea de pe prispă și-a intrat în odaie. N-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
miel etc.), dovedind prin această varietate bogăția sufletului său adăpat de la izvorul vieții-Hristos. Pregătirea credincioșilor pentru Sărbătoarea Praznicului Învierii Domnului se încheie cu privegherea de Sâmbătă noaptea spre Duminică. La miezul nopții, preotul Arcadie Repta din Costișa, înalță o lumânare aprinsă chemând sătenii să ia lumină. Urma corul care cânta "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și noi pe pământ, ne învrednicește cu inima curată să Te slăvim". Apoi se citea Evanghelia, după care venea vestirea cea plină
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cumetria. Nașa spăla copilul cu mir, îl îmbrăca și-l dă mamei zicând: "Pe lumea asta a dumneavoastră Și pe cealaltă a noastră, Mi l-ați dat păgân Și vi-l dau creștin. De la Dumnezeu amin". Se dă cu lumânarea aprinsă care se stinge apoi în tavanul camerei. La cumetrie se dă "pupăză" o năframă și o pâine (colac) pe care le ia moașa. Dacă se întâmplă ca, copilul să se îmbolnăvească, se practică "vândutul copilului" pe fereastră, schimbându-i numele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
hulubi de aluat, scăriță de pâine, o cofiță cu apă în care stă pomul, o cană mică. La intrarea în biserică mortul trebuie să treacă peste "puntea lui Lazăr". Tot timpul cât se prohodește mortul, toți în afară de rude primesc lumânări aprinse. Mortul este condus într-un dric sau o căruță cu doi cai a unui gospodar bun, având fiecare câte un ștergar, legat cu fundiță neagră. Ștergare se pun și la cele douăsprezece sau opt "prapuri", la cruce, la colivă și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
peste flăcările înalte, fără să le atingă. Este semn că tot anul vor birui greutățile și vor avea noroc în toate. La Sfintele Paști. La Costișa a rămas pe mai departe tradiția, ca după venirea de la Înviere cu lumânarea mare aprinsă (care se păstrează peste an), toți din familie să se spele cu apă neîncepută dintr-un vas curat, în care s-a pus un ou roșu și un ban (monedă). Aceasta, pentru a fi roșu la față și sănătos ca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
e casă, de noi și de animale. Dacă la unele case, fetele lăsau melițele afară, strigoi când veneau se băteau cu ele, lăsând urme. Pentru s-și cunoaște ursitul, fetele ieșeau în miez de noapte la fântână, cu o lumânare aprinsă. Acoperind-o cu un cearșaf și privind înăuntru, vedeau în apa limpedea fântânii pe alesul inimii lor. Dragobetele (24 februarie) este sărbătoarea îndrăgostiților și a iubirii. Spun bătrânii că pe meleagurile noastre bucovinene existau simboluri ce marcau ieșirea din iarnă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
alai de înmormântare). Înmormântarea (fictivă) se făcea după toată rânduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a lungul drumului, străbătut de convoiul cu Caloianul, copiii erau stropiți cu apă. După îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
culori alcătuiește de la sine o Simfonie armonioasă... încât rămân mută în fața acestei frumuseți dumnezeiești. Îmi vine greu să cred că tot ceea ce văd este real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlnești, de la verdele în degrade... până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârșire. Sunt peisaje de o frumusețe copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
acestei frumuseți dumnezeiești. Îmi vine greu să cred că tot ceea ce văd este real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlnești, de la verdele în degrade... până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârșire. Sunt peisaje de o frumusețe copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna. Ca să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
da drumul pe luciul apei. La coadă erau mai mult femei, acestea purtau îmbrăcămintea tradițională, kimonoul. Pe celălalt mal eram noi, turiștii, care urmăream impresionați acest ritual săvârșit cu pioșenie. Apele Sumidei curgeau lin, purtând cu ele zeci de lampioane aprinse. Asakusa 15. 08. 2009 Împreună cu grupul am mers în vizită la muzeul Edo, iar seara am servit masa la un restaurant select, unde meniul a fost unul special: kuruma ebicreveți; ikasepie; kisspește; kabocea & satsu maimo ( dovleac și cartof dulce); renkon
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
În cuie. Îl descoperise și pe tatăl lui, cu fruntea găurită de un piron. Rătăcise ca un nebun prin iadul Însângerat și urcase la curtea boierului. Nu mai rămăsese decât un morman de cenușă uriaș, În care mai pâlpâiau tăciuni aprinși. De o grindă spânzura stăpânul, protectorul lui, cel care-l dusese departe la Învățătură, plătind pentru el o pungă de bani de aur. Dedesubt mai ardeau slab flăcările care-i măcinaseră jumătatea de jos a corpului. Simeon nu putuse să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prinții noștri vor să scape de un dușman, așa ca să nu bată la ochi, fac așa cum s-a făcut cu Domnia Ta astăzi. Pun o slugă să ascundă În urechea calului pe care Încalecă cel cu pricina o bucată de iască aprinsă. Iasca arde mocnit, pe Îndelete, așa că animalul simte arsura numai după un timp. Atunci, ne bun de durere și arsură, face Întocmai ce a făcut calul Dom niei Tale și, de cele mai multe ori, Își trântește călărețul așa ca să nu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fata Îl privi uluită. Cine să fi vrut s-o omoare, tocmai pe ea? și cine era bărbatul acesta cu Îmbrăcăminte ponosită și chip de ascet, care nu numai că-i salvase viața, dar descifra Într-o bucățică de iască aprinsă o Încercare de crimă de neînțeles? Înțelegea că spaima calului nu fusese o simplă Întâmplare. Merlin era un animal prea cuminte ca să se sperie din senin. și ea Îl stăpânea atât de bine... Cine as cunsese bucățica de iască aprinsă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spre vale cu stăpânii. Câțiva, sub conducerea lui Hugo, Îl Înconjurară pe Simeon și o luară la deal, păzind cu strășnicie captivul ca nu cumva să fugă. Cei doi seniori se sfătuiră Îndelung Înainte de plecare. Mo nahul vorbi lung și aprins, dar cavalerul nu se lăsa ușor convins. De abia după ce goliră al treilea pocal, cedă, cu privirea Întunecată și ochii injectați. Simeon ar fi putut să jure că În discuția lor era vorba și despre el și fu convins că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ascensiunii lor se coalizaseră pentru a șterge ducatul din Breisgau de pe fața pământului. Intrigile politice se țineau lanț. Nu lipseau nici Încercările de asasinat. și nu trecea nici un an fără noi raiduri neașteptate, care lăsau În urmă sânge și tăciuni aprinși. Prinții Zähringer plăteau cu aceeași monedă. Erau adversari temuți, care nu cedau niciodată. Conflictul cu starețul Otto din Schaffhausen, unul dintre dușmanii lor cei mai Înverșunați, durase mulți ani În șir. Din cauza pizmei cu care Îl urmărea pe episcopul Gebhard
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de vii pe grătar, friptură de căprioară tocmai scoasă din cuptor și potârnichi cum numai la Urciorul de aur se puteau mânca: Învelite În foi de zmeură, care se coceau pe Îndelete Într-o groapă săpată anume, plină cu cărbuni aprinși... Această rețetă o aflase hangiul de la un călugăr din Sankt Gallen, și pentru ea plătise un ban de aur. E drept, făcuse un schimb bun, pentru că acest fel de mâncare dusese faima până hăt, departe. Nu uitase să adauge și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să fie o cursă! Ajunseră În câteva clipe. Luna răsărise dintr odată dintre norii Întunecați și chiciura de pe ramurile Înghețate și din iarbă strălucea destul ca să se poată vedea. Era un luminiș. În mijlocul lui mai sclipeau câteva resturi de tăciuni aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște de groază. Trântite În iarbă se vedeau cinci cadavre din care sângele se scursese abundent, Înroșind
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]