5,033 matches
-
câteva ore. Antonius îi făcu semn medicului. — Grăbește-te. Se uită apoi spre Cornelius. — Voi fi acolo. De asta am venit. Cornelius se grăbi să iasă. În clipa următoare, în aerul sufocant al infirmeriei se răspândi mirosul greu al cărnii arse. Fierbințeala zilei se potolea. La apus se adunaseră nori mari, cu marginile purpurii, printre care razele soarelui cădeau oblic, luminând castrul Legiunii a treisprezecea. Comandanții, tribunii și centurionii începură să se adune în piața din fața Pretoriului. Pe chipurile lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și să fie primii care cuceresc... Trecu în fruntea oamenilor săi. Se apropiară de oraș, care se ridica strălucitor în soare. Legiunile lui Antonius Primus înaintau cu mașinile de război și cu vignae, care, fiind construite în grabă, fură repede arse. Din înaltul zidurilor, vitelienii aruncau pietre și săgeți. Ambele armate luptau ca romanii, dar flavienii erau mai îndârjiți; continuau să înainteze, pășind peste cadavre și ridicându-se pe umerii tovarășilor lor, îi apucau pe dușmani de mâini și le luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Bari, 1989 Wellesley K., The long Year A.D. 69, London, 1975 Wells C.M., L’Impero Romano, trad. it., Bologna, 1995 Cine este Gordon Russell GORDON RUSSELL este un nume colectiv pentru: Dario Battaglia, expert în arheologie experimentală, fondator al Institutului Ars Dimicandi, care se ocupă cu reconstituirea empirică a tuturor disciplinelor din lumea circului și din cea atletică și militară a Antichității greco-romane. A reconstituit și experimentat tehnicile pugilatului etrusc, ale atleticii grele, gladiaturii și armatei romane. A colaborat, printre altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans de gheață și foc au crucificat un noroc. * * * Cum să integrezi partea într-un întreg? Fără să-i distrugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și mai multe În spital. Cum nu mi s-a-ntîmplat niciodată un asemenea lucru, deși mi-am cumpărat automobil la mîna a doua cu parbrizul, claxonul și radiatorul gata sparte, fără sondă Lambda, antenă care nu se ridica, baterie uzată, bujii arse, motor care se oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mitralieră, am trage fără să gîndim. Sediul României libere și al partidului P.N.Ț-c.d., Universitatea și Institutul de Arhitectură Ion Mincu sînt făcute țăndări. Computere sparte cu toporul, planșe rupte-n bucăți, truse strivite pe podea, cioburi, cărți arse, Fahrenheit 451. Ateneul scapă. LÎngă galeriile Orizont, o altă femeie terifiată, stîlcită În bătaie. Ora 14:30. Pe Magheru trec continuu basculante cu mineri care cîntă și-și agită voios bastoanele. LÎngă Leonida, un camion frînează brusc, patru, cinci ortaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîna și a aruncat-o În fluviu. Situat În estuarul fluviului Escaut, Anvers este metropola Vestului, orașul diamantelor, Întemeiat În secolul VI, marele port. LÎngă port, o stradă lungă, ozonată, cu un aer pur și case mici, ca de zahăr ars, unde stau În vitrină profesionistele amorului maritim. Privesc, una e grasă și cănită, sortită definitiv marinarilor africani, a doua Își expune labele picioarelor, a treia pare blondă, fragilă, de o frumusețe electric luminoasă, dar nu se vede, perdeluțele sînt trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
compartiment clasa I, cu două surori de caritate și cu Harold, plecam spre Calcutta, unde am fost internat direct în spitalul de medicină tropicală. ...M-am deșteptat într-o dimineață și am privit surprins încăperea aceea aibă ― mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe doamna care citea confortabil într-un jeț aproape de fereastră. Câteva minute am ascultat șuierul ventilatorului, încercînd să aflu cine îmi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi știam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba arsă, prăfuită, și îngenunchease lângă rănit, ascultîndu-i încordat răsuflarea grea, precipitată. - Mă întreb cum de mai trăiește, vorbi târziu. De-abia își mai trage sufletul. Întinse brațul, apucă una din ranițe și începu să caute. Rănitul îl urmări cu privirea, tresărind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu semăna totuși cu Michigan. Așa cum mergeam, toate locurile părau să fie legate Între ele de drumuri - În Michigan, dacă ești Într-o zonă, n-ai nici o legătură cu oricare alta. Nici mlaștini nu erau pe aici, și nici păduri arse. Arătau ca și cum ar fi fost ale cuiva, Însă erau frumoase, iar fagii și arțarii erau răsuciți; și mai erau mulți stejari pitici cu frunzele frumos colorate, iar În tufișuri erau o grămadă de oțetari de un roșu aprins. PĂrea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
astăzi? Cei care i-au dat acest nume au fost urmașii lui Toader Luca, Costache Luca și cu nevasta lui “Coana Tinca”. Hangița era o femee aprigă, dar bună gospodină. Ea punea dinaintea fiecărui mușteriu, pe un talger de lut ars, trei sarmale făcute gospodărește! Acestea erau “din partea casei”, cum merge vorba. Și uite așa, încet-încet, de la “Hanul Cotiugaragiilor”, cum era cunoscut într-o vreme, a ajuns să fie căutat de mulți mușterii, printre care și personalități ale timpului... Printre aceștia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
așezat pe marginea șanțului. N-o stat însă nici preț de o minută și s-o ridicat cu același oftat adânc. „Hai colea la fântână și scoate niște apă, că tare mi-i sete” - a reușit să spună, cu gura arsă ca de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-i ia locul în ultimul capitol, unde, în numele dreptei credințe, le-a promis că va rade aproape întreaga populație a planetei! Cei din vechime, care au sesizat uriașa ipocrizie a consubstanțialității, au fost arși de vii cu tot cu scrierile lor. Arse au mai fost și alte sute de mii de pergamente și persoane, iar mai tîrziu chiar au întemeiat o instituție care să se ocupe cu asta. Complementar, au făcut și un lagăr, Skythopolis, unde au ucis și torturat alte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
a face cu oportunismul de dreapta și conchid: le urăsc pe amîndouă. Vreau să-i demonstrez lui Șichy (sper să pot) că opera e mai puternică decît legea care a interzis-o; că focul e mai puțin puternic decît cartea arsă, prefăcută-n scrum. Miss Deemple mi-a spus: "Vă iese mai bine să negați decît să lăudați". Tu n-ai trăit comunismul, Șichy, ar fi trebuit să-i răspund. Eram cu ochii pe modele. Tocmai de-asta mă indispune așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a suportat-o (cu complicații) anul trecut. Am crezut că-mi moare cîinele. Și-i mai greu, are dreptate Magda U., să-ți moară cîinele decît un prieten. Să mă întorc la debutul meu? După răsturnarea din '89, se exersează Ars oblivionalis. Numai că Umberto Eco inventase într-o joacă "arta uitării". La noi, falsificarea biografiilor numai joacă nu este, ci "inginerie" lucrativă. Ne întrecem în a argumenta cine-a fost mai slab după '44, deși pe mulți nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Toată viețuca te-a obsedat cum te văd ceilalți". "De ce oare? Pentru că "te vezi mai bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi cum te vede. O fi mirosind pictura lui a pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obsedat cum te văd ceilalți". "De ce oare? Pentru că "te vezi mai bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi cum te vede. O fi mirosind pictura lui a pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea stingă. Partea inimii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta!" Magda U. dă peste noi. Înregistrează afișul ars și apelează la nenea Iancu. "Lasă, Bătrîne, nu fi trist. Ai uitat ce spunea Caragiale? În țara asta, dac-ai scris o piesă de teatru, nu poți să bei o bere liniștit". Haideți la un pilsuleț. Propun berăria din Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Țiclagul, 2. după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorîseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. 3. David și oamenii lui au ajuns în cetate, și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luate prinse. 4. Atunci David și poporul care era cu el au ridicat glasul, și au plîns pînă n-au mai putut plînge. 5. Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Înapoi În ziua următoare și Întreg personalul o lua de la capăt cu toate. Când Emily m-a auzit spunându-i lui James că am decis În cele din urmă să mă duc cu el la petrecere, a sărit imediat ca arsă. — Ăă, știi că nu te poți duce nicăieri Înainte să se termine Cartea, nu? Am Înțepenit. O clipă am avut impresia că James are de gând să dea cu ea de pământ. — Mda, trebuie să recunosc că e treaba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din mândrie, tat tvam asi Singur, dar altfel nu poți fi până-n moarte... 1.10.1960 Se clatină coloana ce mă susține drept, acum mai mult ca oricând (De ce firea nu m-aruncă-n noaptea din care m-am rupt?) Cenușa gândului ars cade mereu undeva, dincolo de materie Și oameni cramponați de ea nu vor sări În același loc. Oricât secundele Îmi fărâmițează timpul meu incert și alb Odată lacătele-nchise spărgându-se vor elibera ideile negre Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să pun mult suflet, pentru că merită. Vreau să le dau peste nas idioților care și-au bătut joc de mine, vreau să mă răzbun! 14 mai 1963 Scriu acum despre excursia pe munte cu Martin. Acolo, la cabana Piatra Arsă, ne-am Întâlnit cu un grup de prieteni de-ai mei, toți iubitori ai muntelui. Am dormit la comun, eu rămânând Între el și prietenul său. Ce senzație Înfiorătoare! Pe Mircea l-am iubit cândva, pe Martin cred că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ovreilor, care exploatează prea neomenos pe bieții țărani de prin satele moldovenești. ― Nu-i nici o pagubă dacă se vor pierde câțiva perciuni! zise Titu râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au înmulțit! Secretarul sări ars: ― Bravo, puiule! Aci am vrut să te aduc! Asta e mentalitatea care duce țara de râpă, huliganismul ăsta, care vede în ovrei cauza tuturor relelor... Eu aș admite totuși chiar barbaria contra ovreilor, dacă mi-ai garanta că prin ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se limpezea, cu atât deasupra răsăritului se îngrămădeau trâmbele negre de fum, care se încolăceau și se frângeau ca niște brațe arse înălțate spre Dumnezeu. Țăranii se sculară împreună cu soarele, ca și altă dată. Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vârtejurile de fum, ridicau nările să simtă mirosul, fără mirare și fără bucurie, ca în fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]