5,098 matches
-
de sticlă. O brățară discretă, dar să fie totuși o brățară. O bijuterie indiană, nu una adusă de Acasă. Femeile poartă pălării. La fel și bărbații. Chiar și atunci când este înnorat. Chiar și (glumesc unii) în interior. Soția colonelului de artilerie a văzut un astfel de caz. Soția reprezentantului politic din Bharatpur jură că a văzut un grup dintre aceștia (aceștia însemnând membrii ai Clubului Poștei și Telegrafului) jucând bridge cu pălăriile pe cap. În interior. Seara. Soarele apusese și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmează să fie absorbit de acest crater și în orice moment toatp fața i-ar putea aluneca în el. Gittens, care a făcut războiul la biroul său de la Oxford, capătă un aer camaraderesc. — Unde ați servit? îl întreabă. — În Franța. Artileria grea. Gregg pătrunde în dreptul flăcării de la lampa cu gaz și Jonathan îi vede ochii; sunt ai unui om calculat, care știe să bată la o anumită distanță, să stabilească raza de acțiune, obișnuit să calibreze cu precizie mâinile și gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar bețivii stau pe treptele din lemn ale noii sălii de judecată. O linie de telegraf merge de-a lungul drumului principal care se întinde afară din oraș spre nord. Pe lângă ea, o echipă de drumari urmărește cum este mutată artileria de-a lungul lui, catârii încordându-se în hamuri, iar roțile antetrenului aruncă un nor de praf roșiatic. Cămila sa îi aruncă o privire lipsită de bunăvoință și mergând pe lângă ea este atent să se ferească de picioarele ei. Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În glasul căpitanului tremura o sfială atât de neascunsă, că locotenentul, fără să vrea, se simți cuprins iar de rușinea de adineaori și, încurcat, zise cu o vioiciune silită: ― Vasăzică sunteți mutat în divizia noastră? ― Da... la al cincizecilea de artilerie de câmp... ― A, chiar în regimentul nostru! strigă Bologa deodată, cu bucurie neprefăcută. Atunci bine-ați venit! Fața căpitanului se însenină, parcă în sinceritatea locotenentului s-ar fi dezvăluit un om nou. Privirile lor se încrucișară într-o licărire de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
războiul i-ar fi scăpat dintr-o primejdie grozavă sau le-ar fi făgăduit o fericire cerească. În atmosfera aceasta, ultimele rămășițe de șovăire se topiră ca niște stropi de ceară. Se simțea mândru și fericit în uniforma cochetă de artilerie și saluta țeapăn pe toți militarii ce-i întîlnea, adânc convins că și astfel își împlinește datoria către țară. Două luni a urmat școala de artilerie, apoi a fost trimis pe front. Pe urmă l-au numit ofițer, a fost
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca niște stropi de ceară. Se simțea mândru și fericit în uniforma cochetă de artilerie și saluta țeapăn pe toți militarii ce-i întîlnea, adânc convins că și astfel își împlinește datoria către țară. Două luni a urmat școala de artilerie, apoi a fost trimis pe front. Pe urmă l-au numit ofițer, a fost rănit o dată ușor și a doua oară greu, încît a stat două luni în spital și o lună în concediu acasă, a fost decorat de trei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aici! 4 Popota diviziei era într-o fostă cârciumă, alături de casa în care locuia generalul Karg. În sala mare dinspre uliță, cu ferestrele oblonite, ca să nu pătrundă lumina afară, mâncau ofițerii de la cartierul diviziei, precum și cei de la comandamentul brigăzii de artilerie, care se afla în sat. În fund, într-o odăiță, era popota trecătorilor, adică a celor ce mergeau spre front sau se întorceau de acolo și trebuiau să zăbovească un răstimp pe la numeroasele servicii ale diviziei. Fiindcă întîrziase, Bologa nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
clopot năprasnic fierbea în întunericul brăzdat de dâre luminoase. "Ce-i asta? se gândi Bologa uitîndu-se la ceas și văzând că e de-abia patru. Atacul?... Vasăzică, totuși... Atunci..." Apostol își dădu seama că tunurile rusești s-au năpustit asupra artileriei, care începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. " Acum ce să mai fac?" își zise dânsul, cu receptorul telefonului în mână, ascultând duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Atunci..." Apostol își dădu seama că tunurile rusești s-au năpustit asupra artileriei, care începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. " Acum ce să mai fac?" își zise dânsul, cu receptorul telefonului în mână, ascultând duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în spital ajunsese aici. În primul moment Apostol s-a bucurat și, pentru că tocmai i se dăduse voie să vorbească puțin, își povestiră pățaniile. Varga îi explică amănunțit cum s-a desfășurat atacul rușilor, cum au pătruns până aproape de liniile artileriei și cum au fost alungați înapoi printr-un contraatac fulgerător. Totuși, în lupta aceasta, două regimente de infanterie au fost aproape complet nimicite, și chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales în cursul contraatacului, când a primit și el
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acuma de huzarii descălecați, deoarece umblă zvonul că românii se pregătesc să ne atace... În sfârșit, ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația... Firește, schița e numai pentru orientare, căci pe tine aici nu te interesează decât artileria noastră... Ca să scape de el mai curând, Bologa îi dădu mâna cu un surâs neizbutit. ― Ești foarte palid și slăbit, camarade, zise locotenentul, luîndu-și rămas bun. Eu cred că nici nu ești încă vindecat pe deplin, cel puțin după înfățișare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pe aici Bologa întîlnise mai des militari, unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de mârțoage prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie să fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, lătăreață, acoperită cu pădure rară ca perii în barba unui spin. Drumul se ramifică de aici ca un evantai. Bologa aruncă mai întîi o privire în urmă. Pârâul nu se mai vedea, iar măgurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spunea și ne asigura, firește cu părere de rău, că dintr-o grămadă de carne tăvălită prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, îndată după respingerea atacului, e imposibil să se mai ticluiască un locotenent de artilerie, chiar de și-ar aduna știința toți medicii din lume, și că numai mila lui Dumnezeu mai e în stare să te facă iar om ca oamenii... Pe urmă, când am aflat că ești pe cale de vindecare, tot Meyer a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Văzu pe aghiotant în fața multiplului telefonic, și pe Varga, alături, îndoit de șale, plecat puțin înainte, trăgând cu urechea. Apoi auzi strigătele aghiotantului și ascultă cu luare-aminte. ― O patrulă de ofițeri... comandată de ofițer, firește... a prins un locotenent de artilerie care încerca să dezerteze la inamic... Cum? Cum îl cheamă? Locotenent Varga, comandantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum îl cheamă pe prizonier, Varga? ― Bologa Apostol, șopti Varga. ― Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artilerie... Nu știu... Da, da, firește
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a prins un locotenent de artilerie care încerca să dezerteze la inamic... Cum? Cum îl cheamă? Locotenent Varga, comandantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum îl cheamă pe prizonier, Varga? ― Bologa Apostol, șopti Varga. ― Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artilerie... Nu știu... Da, da, firește... Acum ce să facem cu el, cu prizonierul, firește... Ce întrebare!... Bine, sigur că trebuie să vi-l trimitem, dar vreau să știu acuma, ce facem acuma?... Ce? Să-l expediem chiar acuma?... Noaptea?... A
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
capul, cumplit de greu, i se prăbuși pe piept... 2 La ora șase și jumătate, Apostol Bologa, escortat de patru soldați, sub conducerea unui sublocotenent, fu pornit la drum, spre cartierul diviziei. ― Dacă am găsi vreo căruță undeva, poate la artilerie, bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitîndu-se înapoi, după ce ieșiră din zona regimentului. Barem am merge mai repede și nici nu ne-am osteni! Chiar în dreptul adăpostului lui Klapka întîlniră câteva căruțe gata de plecare și sublocotenentul începu îndată să se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
terminată: un singur supraviețuitor, Newt. Ceilalți au murit sau îi așteaptă o soartă mai grea decât moartea. Înapoiază-te pe Pământ și strânge o armată întreagă pentru viitoarea expediție și nu doar un pluton. Cu aparate atmosferice pentru atac aerian. Artilerie grea. Cere-le să radă locul ăsta, dacă trebuie, dar pe tine să te scutească! Acest raționament nu avea decât un neajuns. A pleca acum însemna să-i abandoneze pe Vasquez, Hudson, Hicks și pe ceilalți în infernul de la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de propriile poziții (plecând la atac cam ca la Grivița, cu un ștâc de un metru la arma de doi și strigând: «Uraaaa!»), de cum s-au asigurat că Nemții nu-și schimbaseră obiceiul de ieri, că și de data asta artileria lor Începuse a trage imediat În spatele nostru, ca să ne izoleze, i-au Împușcat pe comisari și au ridicat mâinile. Și așa, cu mâinile-n sus - În viața mea n-am ținut mâinile ridicate mai cu plăcere - i-am așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el fără nici un alt comentariu. Am trăit cu adevărat o pagină din romanul " Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război". Ardoarea îmbrățișărilor a fost totală. Patima sărutărilor copleșitoare, deși de undeva, dinspre Nord-Est, se auzea deja șuieratul obuzelor de artilerie. Ultimele cuvinte ce mi le-a spus, înainte de a încăleca, un fel de testament tandru al iubirii noastre, a fost : Dacă va fi băiat aș vrea să poarte numele meu, iar dacă va fi fată să poarte în ea dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rudă cu prozatorul George Bălăiță? Întreb, gândindu-mă la numele Mamei dumneavoastră (născută Bălăiță). C.C.: Nu te-ai inspirat rău, așa a și fost, așa și este... M-a născut mama în Bacău, în anii războiului, tata militar apăra la artilerie cerul târgului, apoi ca la război am fost detașați la Ploiești unde, într-un bombardament, bătrânul era să-și afle sfârșitul. Pe mine mă ducea din adăpost în adăpost, ceva parcă parcă mi-a rămas în memorie, nu multe, prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
chemăm și vă înțelegeți din două vorbe... O să-l cinstești cu țuică, domnule... Un pahar, două, trei, cât ai dumneata bunătate... și afacerea s-a încheiat! îți spui eu! pe onoarea mea! Eu, domnule, am fost caporal în oaste, la artilerie!... Mă cheamă Sandu Popescu! Și mă privi tăcând deodată, cu bărbia în piept, parcă voia să-mi vadă mai bine mirarea. Apoi zâmbi și-și mângâie cu un singur deget, arătătorul de la dreapta, mustățile scurte, negre, care erau trase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca și făcută!... Atunci, când vii pe la noi? — Chiar mâne... Numai vezi de-mi pregătește ceva mâncare bună... Cum? Aoleu! Pun pe nevastă, domnule, și taie o găină... Am și vacă, domnule! Pe onoarea mea! Eu am fost caporal la artilerie! Îți pregătesc o mâncare grozavă... Vra să zică treaba e ca și făcută... Ce mâncare îți place dumitale? Și mă privi iar zâmbind, cu bărbia în piept. Apoi tresări, cu un deget înainte: Stai! o friptură bună, și totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aspru, dureros. Prin ochii verzi, care mă priveau, trecu o lucire. Crâșmarul îmi făcu cu ochiul și tuși. Puse apoi mâna pe pușca lui Sandu și mi-o întinse: — Dumneata, boierule, ai foc central! Eu cunosc! am fost caporal în artilerie... Neica Marin are de celelalte, vechi... Dar pușcă bună, știi cum bate? Dacă n-ar fi fost bună, n-ar fi ținut până acum! zise iar moale, deodată liniștit, vânătorul, îndopându-și pipa cu tutun. Așa-i, are dreptate! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stare să-mi spuie, ori se prefăcea că nu înțelege. Și mă lua cu vorba-i pripită înainte, îmi zâmbea prietinește, își întindea degetul, trăgându-și în piept bărbia, se jura pe onoare și striga că a fost caporal în artilerie. Era o vulpe șireată domnul Sandu Popescu, de nu mai avea margine. Țuicile pe nesimțite le strecura spre pușcaș: boierul plătește! și tutunul, ori lipsea, ori nu lipsea din chimir, un pac nu strica: boierul plătește! Și zâmbea cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în treburile mele?” Doar Claudia a reușit - ea știe cum - să-l mai... domesticească. ALARMĂ LA POMPIERI A fost o vreme, nu prea depărtată istoricește, când îndeletni- cirea de pompier era una ce ținea de meșteșugul armelor. Așa cum Infanteria, sau Artileria, ori Cavaleria erau considerate Arme, adică specialități. La fel Marina, Aviația, Tancurile, Transmisiunile, Vână- torii de munte, Pontonierii. Asemenea Pompierii. Pregătire militară ca pentru orice soldat, dar și pregătire de specialitate, care să per- mită intervenția cu succes în cazuri
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]