4,682 matches
-
literatura română, iar pe de altă parte, dezideratul autenticității, pe care tot mai mulți scriitori tineri (de amintit aici cercul trăiriștilor din jurul lui Mircea Eliade) îl opun formulelor clasicizante ale vremii. Rezultatul a fost adoptarea unor astfel de poziții de avangardă și un semn de emancipare spirituală, de explorare și experimentare a unor noi atitudini față de literatură, un mod legitim de lărgire a conștiinței estetice. Chiar și în varianta d. se poate susține teza caracterului preponderent afirmativ al avangardismului românesc, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
românesc, pentru care proiectul principal era de a transforma poezia într-un act existențial, de a o redefini ca o poezie trăită. Repere bibliografice: Michel Sanouillet, Dada à Paris, Paris, 1965; Călinescu, Principii, 17-22; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Marino, Dicționar, I, 110-111; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Marino, Dicționar, I, 110-111; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires du XX-e siècle, II, Budapesta, 1984; Mincu, Eseu, passim; Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires du XX-e siècle, II, Budapesta, 1984; Mincu, Eseu, passim; Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Les Avant-gardes littéraires du XX-e siècle, II, Budapesta, 1984; Mincu, Eseu, passim; Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, passim; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, passim; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003; François Buot, Tristan Tzara. Omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, passim; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003; François Buot, Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, tr. Alexandru și Magdalena Boiangiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, passim; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003; François Buot, Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, tr. Alexandru și Magdalena Boiangiu, București, 2003. C.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Literatura română și stilul Jugend, SXX, 1997, 1-3; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 149-157; E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, îngr. Gabriela Omăt, București, 1998, 557-559, 661-662; H. Bonciu, DCS, 96-97; Ovid. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, București, 2001, 172-178, 200-201; Const. M. Popa, Figuri și intervale, R, 2000, 11; Popa, Ist. lit., I, 261-262; Lovinescu, Sburătorul, V, 70, 76, 83, 95, 435-436, 445, 446, 447, 455-456, 470-472; Dicț. analitic, III, 322-324. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
represiunilor de masă și a terorii" (Hrușciov în Jacobs: 1979, 164-172). Mai mult, atitudinea irațională prin care fostul secretar general urmărea slăbirea propriului partid și desconsiderarea totală a conducerii colective au umbrit și chiar periclitat succesele "revoluționare" ale Uniunii Sovietice, "avangarda" socialismului internațional. Acest fapt a devenit vizibil în special în timpul celui de al Doilea Război Mondial, când, susținea Hrușciov", Stalin, deși adulat ca un "geniu militar", a fost incapabil să ia deciziile necesare contracarării cu succes a mașinăriei de război
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acasă sigură,/ o simplă distincție între cuvinte și fapte". Ultima strofă constituie practic esența poemului, și anume onestitatea înșelată a muncitorilor care nu cer altceva decât un catharsis al partidului, o reasumare, autentică de această dată, a rolului său de avangardă. "Facem cereri pe acest pământ,/ pentru cei care nu au aruncat zaruri,/ pentru care un milion au pierit în bătălie:/ pentru un adevăr clar,/ pentru pâinea libertății,/ pentru rațiune arzândă,/ pentru rațiune arzândă./ Cerem aceste lucruri în fiecare zi./ Le
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să reprezinte garantul și traducătorul în practică a dezideratului unei societăți și, în final, a unei lumi eliberate din chingile conflictelor economice, sociale și politice. În cazul în care proletariatul, prin reprezentantul, organizatorul și conducătorul său, partidul comunist aflat în avangarda luptei revoluționare, este înlăturat de la guvernare și înlocuit cu un regim "reacționar", orientat înspre agravarea, nu eliminarea conflictelor sociale, nu se mai poate vorbi de revoluție, ci de "contrarevoluție". Exact acest fenomen s-a petrecut în Ungaria, conchidea Dej. Profitând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în sensul că activitatea lui este expresia conștientă și liberă a acestui mers necesar și inconștient. În aceasta constă întreaga lui însemnătate, întreaga lui forță" (Plehanov: 1961, 269). În cadrul regimurilor leniniste, așa cum am văzut, eroismul este proiectat asupra partidului de avangardă, rămânând, ca în cazul marxismului, impersonal, dar achiziționând o dimensiune organizațională. În cadrul leninismului romantic, ca și în cazul leninismului asianizat, eroismul este reproiectat, în sens romantic, dinspre partid spre lider. Sigur, retorica marxistă este în continuare utilizată, dar ea devine
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la socialism este posibilă numai dacă clasa muncitoare și aliații ei folosesc puterea politică reală, pe care au cucerit-o, în scopul lichidării dominației economico-sociale a exploatatorilor capitaliști și de altă natură. • Victoria socialismului este posibilă dacă clasa muncitoare și avangarda ei comuniștii, vor ști să însuflețească, să unească strâns masele de oameni ai muncii în lupta pentru construirea noii societăți, pentru restructurarea pe principii socialiste a economiei naționale și a tuturor relațiilor sociale. • Socialismul se poate afirma numai în cazul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comuniste înspre Occident. Temerile care s-au adeverit în cele din urmă au fost cele ale statelor socialiste. Pus în postură defensivă din punct de vedere politic, leninismul sistemic nu mai poseda forța revoluționară necesară pentru a se afla în avangarda luptei împotriva imperialismului. Sigur, și conjunctura internațională era profund diferită de cea din deceniile precedente și, foarte important, dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiei mediatice a permis subminarea în profunzime a propagandei leniniste, forțând regimurile de această natură fie să se "îmburghezească
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Român. Și acest lucru trebuie înțeles de toți tovarășii! (Dezvoltarea și perfecționarea învățământului: 1972, 317; vezi și Activitatea ideologică...: 1972, 89). În general, "clasa muncitoare" era imaginată ca fiind alcătuită din comuniști devotați, cu un profil politic și moral corespunzător. Avangardă a "construirii socialismului" în RSR, "clasa muncitoare" ar fi fost posesoarea unui "ideal social" care "prin trăsăturile sale specifice și prin valorile sale, exercită o influență considerabilă asupra numeroaselor aspecte ale activității și conștiinței umane". Așa cum am menționat în capitolul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prosperitatea țării lor, pentru dezvoltarea ei economică și culturală, care nu se realizează pe seama altor popoare, în detrimentul sau prin negarea intereselor altora, nu poate fi prezentată ca expresie a naționalismului. Dimpotrivă, numai în acest fel comuniștii își îndeplinesc rolul de avangardă și forță conducătoare a propriului popor, contribuie la statornicirea unor relații de respect și încredere între toate popoarele temelia unei reale solidarități cu mișcările revoluționare din toate țările (Națiunea socialistă: 1972, 179-180). Sau, pe un ton care se dorea a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a spiritului civic activ care iese din această schemă. Îi sperie "necunoscutul", ceea ce înseamnă lipsă de experiență, o insuficientă cultură politică. Partidul stimulează dezvoltarea democrației socialiste, creează condiții și îndeamnă la înfăptuirea ei. Dar democrația nu poate fi numai opera avangardei, la ea nu poate participa numai avangarda. Aspirațiile clasei muncitoare, ale majorității oamenilor trebuie să fie însoțite de participarea lor în masă la toate sistemele și verigile democrației, la toate procesele de conducere a treburilor poporului (Jaruzelski: 1987, 158). Pe măsură ce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
această schemă. Îi sperie "necunoscutul", ceea ce înseamnă lipsă de experiență, o insuficientă cultură politică. Partidul stimulează dezvoltarea democrației socialiste, creează condiții și îndeamnă la înfăptuirea ei. Dar democrația nu poate fi numai opera avangardei, la ea nu poate participa numai avangarda. Aspirațiile clasei muncitoare, ale majorității oamenilor trebuie să fie însoțite de participarea lor în masă la toate sistemele și verigile democrației, la toate procesele de conducere a treburilor poporului (Jaruzelski: 1987, 158). Pe măsură ce eforturile autorităților de a readuce populația sub
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
deoarece, din orice unghi ar fi privit realitățile politice, economice, sociale și culturale existente, acestea nu încercau decât să le amelioreze, utilizând programe diferite în acest scop, nu să le schimbe radical, violent și numai "de sus", prin intermediul partidului de avangardă care punea la treabă forțele istoriei, inerent regimurilor leniniste. Din acest punct de vedere, leninismul ca mișcare ideologică s-a născut "de jos", în cadrul grupurilor care alcătuiau intelighenția rusă din a doua jumătate a secolului XIX. Însă avem de-a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
A.N., rolul P.M.R. în cadrul statului era clar formulat în art. 86: „Cetățenii cei mai activi și mai conștienți din rândurile clasei muncitoare și din rândurile celorlalte pături de oameni ai muncii se unesc în Partidul Muncitoresc Român, detașamentul de avangardă al oamenilor muncii în lupta pentru întărirea și dezvoltarea regimului de democrație populară și pentru construirea societății socialiste. Partidul Muncitoresc Român este forța conducătoare atât a organizațiilor celor ce muncesc, cât și a organelor și instituțiilor de stat. În jurul lui
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
preciza că „cetățenii cei mai înaintați și mai conștienți din rândurile muncitorilor, țăranilor, intelectualilor și ale celorlalte categorii de oameni ai muncii se unesc în Partidul Comunist Român, cea mai înaltă formă de organizare a clasei muncitoare, detașamentul ei de avangardă”. Rolul partidului era precizat prin același articol: „exprimă și slujește cu fidelitate năzuințele și interesele vitale ale poporului, îndeplinește rolul conducător în toate domeniile construcției socialiste, îndrumă activitatea organizațiilor de masă și obștești, precum și a organelor de stat”. Așadar, cu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pe creatorul român la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee, unde programul de cercetare includea producția Richard al III-lea de Shakespeare în cadrul Professional Training Programm. Comentariile din presă scot în evidență calitățile acestei reprezentații. Herbert Blau, cunoscut reformator al teatrului american de avangardă, (care a montat pentru prima dată Așteptându-l pe Godot la închisoarea Alcatraz din San Francisco, spectacol după care artiștii au avut un incitant dialog cu deținuții despre așteptare), vizionând spectacolul Richard al III-lea, apreciază "transferul de inteligență implicată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dar nu senzaționale sau perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg, această dramă a lui Caragiale se numără printre primele din ceea ce avea să fie creația scenică de avangardă. Fixarea intensă a demoniei interioare, subînțelesurile abisale din om se află cu anticipație în Năpasta. În tot cazul, pe la 1890, nici teatrul francez, cu toată noutatea lui Maeterlinck și a lui Claudel, nici cel englez, cu toată vâlva lui Bernard
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]