5,989 matches
-
știu anume ce, și-anume când, căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut de-ți vine să pornești, de alții întrebând de-au fost aievea cele ce-au trecut. Ah! De-aș mai avea 70 de ani! “Odă bătrâneții” aș intitula cele care urmează culese din mass-media, fără a identifica autorul lor: „Florile sunt mai expresive decât mii de cuvinte”. Parafrazându-l pe Minulescu, „Pornit-am tineri ca albastrul imaculaților seninuri și mândri, poate, ca albastrul sângele regesc”, dar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
constrângere. Fiecare lege e o tiranie, iar fiecare utopie e seducătoare și toate bucuriile sau nefericirile vin numai din dragoste. Am avut libertatea de a visa, a spera, a înfăptui... Am plătit prețul său, sau am cules roadele acum la bătrânețe care nu este lipsită de prezența bolii și a degenerescenței. Și totuși măsura pentru tinerețe sau bătrânețe este mai puțin principiul fizic, decât cel spiritual. Din fericire bătrânețea este boala bărbaților proști și a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
numai din dragoste. Am avut libertatea de a visa, a spera, a înfăptui... Am plătit prețul său, sau am cules roadele acum la bătrânețe care nu este lipsită de prezența bolii și a degenerescenței. Și totuși măsura pentru tinerețe sau bătrânețe este mai puțin principiul fizic, decât cel spiritual. Din fericire bătrânețea este boala bărbaților proști și a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte și femeile frumoase, bătrânețea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a înfăptui... Am plătit prețul său, sau am cules roadele acum la bătrânețe care nu este lipsită de prezența bolii și a degenerescenței. Și totuși măsura pentru tinerețe sau bătrânețe este mai puțin principiul fizic, decât cel spiritual. Din fericire bătrânețea este boala bărbaților proști și a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte și femeile frumoase, bătrânețea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească. Mintea și frumusețea se schimbă cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lipsită de prezența bolii și a degenerescenței. Și totuși măsura pentru tinerețe sau bătrânețe este mai puțin principiul fizic, decât cel spiritual. Din fericire bătrânețea este boala bărbaților proști și a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte și femeile frumoase, bătrânețea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească. Mintea și frumusețea se schimbă cu timpul, însă nu piere. Este nevoie de multă înțelepciune ca să îmbătrânești fără urâțire, fără răutate și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să îmbătrânească. Mintea și frumusețea se schimbă cu timpul, însă nu piere. Este nevoie de multă înțelepciune ca să îmbătrânești fără urâțire, fără răutate și fără tristețe. Oamenii nu sunt de aceeași vârstă chiar când au același număr de ani! La bătrânețe se arată pe față caracterul și sufletul omului, așa cum se arată relieful unui deal abia iarna și nici atunci, când își pierd pădurile podoaba și el se dezgolește pe deplin. Sunt chipuri care la bătrânețe capătă ceva de sfânt sau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
același număr de ani! La bătrânețe se arată pe față caracterul și sufletul omului, așa cum se arată relieful unui deal abia iarna și nici atunci, când își pierd pădurile podoaba și el se dezgolește pe deplin. Sunt chipuri care la bătrânețe capătă ceva de sfânt sau de înțelept, altele de mucenic sau de bolnav și altele de animale sau de fiară... În tinerețe, și bărbații și femeile rele și-au putut ascunde caracterul pentru că tinerețea are oricând și în toate o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și femeile rele și-au putut ascunde caracterul pentru că tinerețea are oricând și în toate o frumusețe nemăsurată. Oamenii înțelepți și nobili devin bătrânii admirabili cu care este o plăcere să te întâlnești. Prostul, când îmbătrânește, devine urât. De aceea, bătrânețea ca și oglinda, reflectă ce a fost omul pe dinăuntru toată viața... chiar și atunci când masca tinereții putea să ascundă toată urâciunea din spatele ei. Cine a fost odată cu adevărat tânăr, acela nu poate deveni adevărat bătrân. După cum omul cu minte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la o anumită vârstă a... așteptării: Cu dor de sat Cu dor de sat, așa trăiesc Nu-mi pare rău că-nbătrânesc. Și așa eu sunt bătrână Mă țin de toate cu o mână, Și chiar de sunt și bolnăvioară Și bătrânețea mă omoară La satul meu gândesc mereu Și tare-mi este dor de el. Un sat cu multe dealuri și păduri, Să pleci de-acolo nu te-nduri, Să cauți melci, fragi și căpșuni Iar atunci când e căldură Intri-n
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
braț; Le duci acasă și faci foc, Copiii se strâng și fac joc În casă nu intră de loc, Se strâng totuși pe lângă foc Și se-ncălzesc și râd și cântă Că mâine-n sat este o nuntă. Acum, cu bătrânețea mea Din casă nu mai pot pleca; Stau numa-n pat, mă uit pe geam, Am și dureri, nu știu cum rabd, Tremur toată, nu pot să merg, Eu la pădure mă gândesc, Cum mă duceam când eram mică De nimic nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
părinților mei, să așez o lumânare la căpătâiul lor, să-i revăd în taină, să mă reculeg și să mă spovedesc lor în tăcere, cuminte, întreg, ca să pot începe o nouă zi cu speranțe, cu încredere, în ciuda faptului că și bătrânețile acestea înaintează, mi-adaugă noi beteșuguri, că timpul galopează, că simt cum se-nmulțesc noi dificultăți și adversități... Fiindcă, în fond, ce-i bătrânețea? Aceleași dorințe, cu mai puține disponibilități și posibilități... Bătrânul Stranski se opri. Tăcu câteva clipe. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cuminte, întreg, ca să pot începe o nouă zi cu speranțe, cu încredere, în ciuda faptului că și bătrânețile acestea înaintează, mi-adaugă noi beteșuguri, că timpul galopează, că simt cum se-nmulțesc noi dificultăți și adversități... Fiindcă, în fond, ce-i bătrânețea? Aceleași dorințe, cu mai puține disponibilități și posibilități... Bătrânul Stranski se opri. Tăcu câteva clipe. Și mă privi, ca și când ar fi vrut să-mi pătrundă în gând, să afle totul, ca într-o carte, să citească exact, rând cu rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o să-i iasă ca nou, cheltuind poate mai puțin decât ar da pe un camion ieșit din fabrică. Așa să ne-ajute. S-o târâm așa de azi pe mâine, până și-or da ei seama, până om muri de bătrânețe și noi și moșu’ și fii-su și dada Leontina. Până om muri de-atâta urât și mizerie, țin să-i amintesc. După cum ți-am spus, după cum scrie și la carte, că fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Constantin Țoiu cu Clipa de neuitat, Mihai Ungheanu cu Cetatea culturii, Eugen Urticaru cu Clarviziune și răspundere, Mircea Vaida cu Ctitor de țară, Nicolae Velea cu Biografia unui portret, Veress Zoltan ci Îndemn și răspuns, Petru Vintilă cu Tinerețe fără bătrânețe, Ion Vlad cu Celebrând viitorul, celebrând viața, Al. Voitin cu Ctitorind viitorul, Romulus Zaharia cu Glasul liber al muncii, Dan Zamfirescu cu Făuritorul identității mondiale a poporului și a culturii române, Violeta Zamfirescu cu Sublima condiție umană... * Mai apoi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dar poate că nu-i timpul pierdut. I-am spus până una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla. Laur Îmi mai spuse că pot să păstrez eu lucrurile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa către tine,ca o dezmierdare dulce de mamă , care, părea să spună cu infinită dragoste și mirare...!” Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să-i iei în brațe, și să-i dezmierzi... să-i dezmierzi, pe acei copii... mari, la vârsta senectuții. Preț... de un ceas, ne-am povestit mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în urmă pe dreapta și pe stânga orașe, sate... dealuri, văi, lăsam în urmă Moldova... Lăsam în urmă locul copilăriei, unde mi-am hrănit foamea de visuri... aici, ca la un izvor cristalin am băut apa vie a tinereții fără bătrânețe, fără de moarte.... aici rămâneau școlile care neau luminat... unde ne sânt înmormântați bunicii și străbunicii.. aici, rămâneau teii, trandafirii și salcâmii.. aici... Mă trezii brusc din visare și mă uitai pe geam în întuneric... Trenul, când alerga orbește în bezna
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca un tăvălug necruțător... spuse unul din colegi cu amărăciune în glas. Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca și noi, sunt bătrâni... niște relicve ale vieții..!, murmură cu tristețe în glas, un alt coleg, și, tot el continuă un șir de reflecții... ...Viața trece. Timpul și sufletul se cufundă ca un val... Anii se crestează
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din suflet. Printre noi a trecut amintirea anilor când abia așteptam Duminica, cu întârzieri în fața vitrinelor de cofetării jinduind la bomboneturile colorate din borcanele de sticlă, rotunde, străvezii, dar mai ales.. „turul” pe Lăpușneanu. Încercarea aducerii aminte, cu semne de bătrânețe și oboseală, ca o minune, din ochii proaspeți ai copilăriei.. Eh !.. S-au schimbat multe... multe s-au schimbat !.. murmură unul din colegi. Și noi ..!, Cum ar spune o vorbă veche: „tempora mutantur, et nos mutamur cum illis !” .. și, în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca un amant care a fost privat de bunul său cel mai de preț. Dar asta e o impresie trecătoare. O neașteptată neputință m-a constrâns să abandonez impulsurile obscene ale cărnii. Sunt bătrân, ăsta-i adevărul. Poate chiar temerile bătrâneții m-au convins să părăsesc desfătările Romei. Bătrânețea e o moarte treptată care încetinește bătăile inimii și înfrânge încet-încet dorința de a trăi. Nu voiam să arăt lumii aceleia, golite de orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bunul său cel mai de preț. Dar asta e o impresie trecătoare. O neașteptată neputință m-a constrâns să abandonez impulsurile obscene ale cărnii. Sunt bătrân, ăsta-i adevărul. Poate chiar temerile bătrâneții m-au convins să părăsesc desfătările Romei. Bătrânețea e o moarte treptată care încetinește bătăile inimii și înfrânge încet-încet dorința de a trăi. Nu voiam să arăt lumii aceleia, golite de orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit singurătatea unei păduri sacre în care să părăsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mori Există o clipă abruptă când fiece individ dorește fierbinte să fie iluminat asupra lucrurilor esențiale din existența sa. Tineri fiind, concepem moartea într-un fel cu totul abstract, ne-o imaginăm numai pentru alții. Doar acum, ajuns în pragul bătrâneții, obsesia morții a devenit pentru mine una autentică. Am venit la Tomis ca să învăț a muri. Nu știu cum am conceput acest vers. Probabil că face parte dintre preceptele lui Zalmoxis enunțate de Aia. Și totuși, trebuința asta a sfârșit prin a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lume. Mie mi se par asemănătoare unui bocet. Le ascult și mă simt atras de ele. Poate că e acesta un semnal că mi-a sosit timpul; poate mă găsesc chiar pe margine. Chiar acolo unde se află tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cum se spune în basmul povestit de ea. Păsăruica aceea poate că e un mesager. „E sufletul celui trimis la Zalmoxis”, îmi confirmă Aia, „care s-a întors să viziteze locurile dragi în care a trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
neliniștește și mă avertizează să nu mai adorm pe plajă, în timpul amurgului. În momentele acelea, nu pot să-i refuz promisiunea. Promisiune zadarnică și neputincioasă față de lenea letală care mă face, de fiecare dată, să lunec într-un somn agonic. Bătrânețe Câteodată, noaptea, nu reușesc să adorm deloc. Se-ntâmplă să rămân treaz din cauza unor junghiuri năprasnice care mi se strecoară în oase. Umblu turbat prin grădină fiindcă numai mișcarea continuă îmi ușurează starea aceasta. Aia speră să mă vindece cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
coline alungite, iar pântecul o prăpastie în care alunecam fără putință de scăpare. Mi se părea că sunt permanent înconjurat de componentele corpului feminin care pluteau în imaginația mea, învârtindu-se fără oprire - picioare, sâni, coapse, sex... Se pare că bătrânețea pune obsesiile trăite într-o altă lumină. În realitate, n-a fost vorba decât de un pretext ca să pot să schimb o stare pe care n-o mai toleram. Gâfâială Înlăuntrul meu am simțit permanent un gol imposibil de umplut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]