5,418 matches
-
mă-nfioară. Cînd văd ce prăpăd e afară, Cum vîjîie Crivățu-n ramuri Regret că n-am pus astă vară Și rîndul al treilea de geamuri. Gem plopii, la vînt țin isonul Iar creieru-ncepe să-mi arză Că n-am etanșat și balconul Și-ngheață butoiul cu varză. Nămeții-s cît gardul pe stradă, Pendula măsoară secunde, Iar mîine ieșim la zăpadă Și nu știu lopata pe unde-i. Aștept să dea-n clocot și ceaiul La gazul cu flacără fină Că-și
DECEMBRIE (?n epoca de aur) by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84342_a_85667]
-
când mor decapitați sau cu picioarele rupte în aer de la săritura de pe buza sticlei, acum cum mai bem? bem oprind cu limba tutunul din sticlă, băieții de la Capitol!!! strigăm toți pe geam spre hotelul care se vede și mai ales balconul unde ăștia au pus flori, ce chestie, și nu mai strică vinul... Miau ne dă cu forța să bem și ne strivește buzele, nu pune mâna! nu pune mâna! ochii se măresc, nu mai poate, lasă-l, vinul se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lor neîntreruptă, să ai un secret al tău pe care să-l știi doar tu și Dumnezeu, mult timp m-am gândit oare ce a vrut să-mi spună atunci bunica mea. Miau aruncă cu mere prin casă și de la balcon, desenează lămâile cu nas și gură și ochi, eu îi fac șoricei de ciocolată, ea ne modelează în plastilină și aruncă cu crema de la tort, mai ales pe fața mea, mă desenează cu carioca verde pe mâini, până aici ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mele care-i mai sus și care a luat-o din parc spre stânga, de ce nu-l suni pe colegul tău, ți-a fost dor de mine? Am cumpărăturile în mâini, apă, pui pentru câinele Ham, el mă așteaptă în fața balconului de la hotel cu rucsac în spinare, venise direct de la mare, culmea! au pus flori ăștia! De acolo, din balcon, prin ploaie vedeam chiar geamul garsonierei în care m-a lăsat Baby să stau, ți-aș mai plăti eu chiria, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
colegul tău, ți-a fost dor de mine? Am cumpărăturile în mâini, apă, pui pentru câinele Ham, el mă așteaptă în fața balconului de la hotel cu rucsac în spinare, venise direct de la mare, culmea! au pus flori ăștia! De acolo, din balcon, prin ploaie vedeam chiar geamul garsonierei în care m-a lăsat Baby să stau, ți-aș mai plăti eu chiria, dar nici eu nu mai am, stai liniștit, Baby, nu trebuie, mă descurc eu și te sărut mult, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
alb, prea gri petrol în jurul soarelui înlocuit de nori de pergament, galbeni, e straniu azi, să nu mori... și dacă?! am zis toți, călare pe pervazul ferestrei, și dacă?! Hei!!! Băieții de la Capitol!!! strigă Miau pe fereastră și eu vedeam balconul hotelului unde... ești un om frumos, și tu, mi-a fost dor de tine, m-ai chemat, spune el, și spre seară mă simt de parcă aș fi venit în delegație și nevasta nu știe, hai, vorbește cu ea la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
piatră, vid și materialitate, joc în care vede adevărata esență a teatrului, Genet va apela și la un alt procedeu, cel al imaginii reflectate în oglindă, făcând din el un soi de metaforă geamănă cu aceea a mormântului gol. În Balconul, oglinzile multiplicate devin echivalentul mormintelor multiplicate, iar „camera cu oglinzi” ia locul mai vechii camere „a aparițiilor”. Repetatele răsfrângeri ale imaginilor anulează, în cele din urmă, realitatea, instalând o „absență solemnă”, care transformă încăperea într-o anticameră a morții. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
echivalentul mormintelor multiplicate, iar „camera cu oglinzi” ia locul mai vechii camere „a aparițiilor”. Repetatele răsfrângeri ale imaginilor anulează, în cele din urmă, realitatea, instalând o „absență solemnă”, care transformă încăperea într-o anticameră a morții. În arhitectura spațiului Marelui Balcon, înlănțuirea și întretăierea reflexelor este și o înlănțuire, o răscruce a mormintelor. Fiecare contemplare în oglinzile din saloane înseamnă o intrare în moarte, iar în Camera doamnei Irma, situată în centrul edificiului, oglinda dublă din fundul scenei se deschide, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tocmai pentru a se identifica, pentru a se contopi cu reflexul, cu imaginea lor reflectată, și pentru a atinge acea zonă a celei mai depline libertăți, unde totul se cristalizează în „Absență” și în „Moarte”, personajele din primele tablouri ale Balconului - Episcopul, Judecătorul, Generalul - au nevoie de întreaga materialitate a teatrului. Căci numai datorită fastului teatral al ornamentelor costumului său Episcopul poate recuceri fortăreața de unde fusese alungat și unde își regăsește atributele esențiale ale funcției sale, a cărei exercitare îi împrumută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
viața de zi cu zi, spre un teritoriu pe care - așa cum cred deopotrivă Craig și Genet - doar moartea te poate ajuta să-l numești. Ca și oglinda-cutie („oglindă, imagine aurită, împodobită ca o cutie de trabucuri mexicane”, spune Episcopul din Balconul), costumul gândit de Genet transformă actorul în acea efigie îmbrăcată frumos și „ornată” cu grijă, care evocă inevitabil corpul fără viață, nemișcat, expus în hainele lui „de gală” înainte de a fi înmormântat. Actor înțepenit într-o ultimă și perfectă imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Zilei Domnului” - este pusă pe un manechin de răchită înainte de a fi îmbrăcată de Warda. Un manechin ce ar trebui să arate foarte frumos atunci când rămâne gol, precizează Genet. În tabloul al paisprezecelea, Warda, asemenea personajelor din primele tablouri ale Balconului, îi va vorbi oglinzii, iar acest discurs va coincide, ca și în Balconul, cu cel adresat costumului. Privindu-și „bietele jupoane de culoarea aurului”, ea va da glas dorinței de a le vedea „capabile să evoce, prin ele însele, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de Warda. Un manechin ce ar trebui să arate foarte frumos atunci când rămâne gol, precizează Genet. În tabloul al paisprezecelea, Warda, asemenea personajelor din primele tablouri ale Balconului, îi va vorbi oglinzii, iar acest discurs va coincide, ca și în Balconul, cu cel adresat costumului. Privindu-și „bietele jupoane de culoarea aurului”, ea va da glas dorinței de a le vedea „capabile să evoce, prin ele însele, imaginea unei târfe în plină glorie”, cu alte cuvinte, de a le vedea exprimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aurului”, ea va da glas dorinței de a le vedea „capabile să evoce, prin ele însele, imaginea unei târfe în plină glorie”, cu alte cuvinte, de a le vedea exprimând esența ființei sale, fixând-o într-o tipologie (Episcopul din Balconul crede și el în forța de tipizare a costumului). Acesta este însă și momentul când Warda aspiră la statutul de manechin: „De-asta am muncit pe brânci, ca să ajung, în noaptea în care trăiesc, un fel de manechin aurit”. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
că actorul își îndeplinește misiunea în imediata vecinătate a morții, Genet pare să încerce o depășire a vechii opoziții dintre aparență și apariție, opoziție în bună măsură fondatoare a istoriei imaginii în arta occidentală. Când, în tabloul al treilea din Balconul, Generalul își contemplă imaginea în oglindă, în acea „clipă apropiată de moarte”, Genet îl pune să rostească un scurt monolog în care aparența capătă valoare de apariție: „Războinic învățat cu haina militară și la luptă, și la paradă, iată-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu vor fi existat nicicând - odată cu căderea cortinei”. Firește, în artă, precizează Genet, credința în frumusețe înlocuiește credința religioasă, dar resortul esteticii scenei rămâne și aici convingerea că în miezul aparenței se va produce o apariție efectivă. Oare Carmen, în Balconul, nu recunoaște deschis că, dintre toate scenariile evadării în imaginar propuse celor ce frecventează „Casa de iluzii” a doamnei Irma, cel mai mult o atrage apariția de la Lourdes a Fecioarei Maria? Când jucase „scena” pentru contabil, unul dintre clienții „Casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dormi? Mă tem că viața mi-e în pericol. Ești sigură că întorci volanul în direcția bună? Cu un salt brusc, mașina ieși din locul unde fusese parcată și, derapând pe caldarâmul umed, intră într-un stâlp care susținea un balcon din fier forjat. Stâlpul căzu într-o parte și Plymouth-ul se izbi de clădire. — O, Doamne! țipă Ignatius de la spate. Acum ce-ai mai făcut? — Cheamă un preot. Nu cred că suntem răniți, mamă. Totuși, mi-ai distrus stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un scrâșnet de metal. Balconul începu să cadă în bucăți mari, care răsunau pe acoperișul mașinii cu pocnete seci, grele, ca de grenade. Automobilul, de parcă fusese bătut cu pietre, se opri din mișcare și o bucată de ornament din fier forjat făcu țăndări una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
semn să plece și am mers mai departe. Din păcate picioarele mele nu puteau ține pasul cu sufletul. Țesuturile de sub glezne se tânguiau cerându-mi odihnă și confort, așa că am lăsat căruciorul la marginea trotuarului și m-am așezat jos. Balcoanele vechilor case atârnau deasupra mea ca niște ramuri dintr-o alegorică pădure a răului. În mod simbolic, autobuzul pentru Desire trecu vuind pe lângă mine, gazele motorului său Diesel înăbușindu-mă aproape. Închizând pentru o clipă ochii ca să meditez și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îngropă capul În mâini. — Bine, zise Insch, cu un zâmbet generos, mulțumim că ne-ai ajutat cu interogatoriul, domnule Nicholson. Logan, fii băiat bun și du-l pe oaspetele nostru În celulă. Ceva cu fața spre sud, cu priveliște și balcon. Nicholson plânse tot drumul. 26 Raportul legist preliminar sosi imediat după ora șase. Nu era favorabil. Nimic nu-l lega pe Duncan Nicholson de David Reid, cu excepția faptului că fusese cel care-i găsise trupul. Și avea un alibi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de obscenități bolborosite. Peste drum reporterii stăteau în expectativă, fumând și jucând rummy pe capotele mașinilor. Buzz Meeks privea de pe aleea de trecere din fața birourilor conducerii de la Variety International Pictures, de la etajul al doilea, având o perspectivă ca dintr-un balcon. Își amintea cum spărsese capetele câtorva șefi de sindicat prin anii ’30. Dacă se uita bine la cele două tabere, Teamsters și AUFT, prevedea o viitoare încăierare, una care să rivalizeze cu al doilea meci de box dintre Joe Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Aur, da’ tot îmi mai trebuie unu’. Te interesează? Cinci sutare pentru o zi de lucru? Îi putea cheltui cu Audrey: pulovere de cașmir mulate - roșii, roz, verzi și albe, cu o măsură mai mică, să-i pună în valoare balcoanele. — Sigur, Mick. Strânsoarea lui Mickey se accentuă. — Am un magazinaș în Souhside. Pe felia comitatului. Puțină camătă, câteva pariuri... Cam juma’ de duzină de băieți. Audrey ține registrele și-mi zice că ăștia mă halesc de viu. — Băieții? — Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
reprezentând noua matcă a Dâmboviței. Dar carul e atât de înalt și voluminos, iar atelajul atât de numeros, încât, când ajunge în fața marelui otel de Bulevard și boii vor să cotească la stânga spre statua lui Mihai, vârful se acață de balconul otelului deasupra fostei librării Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas, actualmente în Lipscani. Un moment de emoție, o parte a carului se rupe, scândurile cad, dar boii cârmesc la stânga și trec. Apoi carul fabricii de efecte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]