4,680 matches
-
Marilles un batalion de tancuri. În jurul orei 16:00, germanii au obținut victoria și la Marilles. În timp ce ce infanterișitii reușeau să cucerească localitatea Orp, tanchiștii germanii cereau urgentarea aprovizionării cu proiectile de 37 și 75 mm a. În acea dimineață, Batalionul al 2-lea al Regimentului al 11-lea dragoni a suferit pierderi grele din cauza tirurilor de artilerie și a raidurilor aeriene. În acest timp, unități de motocicliști germani și mașini blindate au executat misiuni de recunoaștere pentru identificarea punctelor de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
blindatele franceze care, bine poziționate în regiunea împădurită din jurul comunei Perwez, au rezistat inițial atacului. După o serie de lupte grele ale tancurilor sprijinite de această dată de infnaterie, linia defensivă franceză a fost distrusă. Armata I franceză își redistribuise batalioanele de tancuri în spatele formațiunilor de infanterie. Subunitățile de tancuri franceze, desfășurate pe teren pe distanțe mari, fără sprijin corespunzător de al infanteriei și artileriei, au fost înfrânte în luptă de blindatele germane, care acționau concentrat, asigurând-și superioritatea numerică și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
gospodăriile țărănești era destul de comodă și nu mulți dintre aceștia erau dispuși să-și asume riscurile înrolării. Funcționând până în luna noiembrie, respectivele comisii au reușit totuși să trimită pe teritoriul românesc 374 de ofițeri și 8.261 de soldați (11 batalioane), în timp ce 22 de ofițeri și 1.460 de soldați au rămas în Rusia pentru servicii auxiliare de pază ale depozitelor Armatei Române. Recrutarea s-a sfârșit la 8 ianuarie 1918, fiind trimiși să lupte în rândul trupelor românești un total
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
direct Marelui Cartier General al Armatei Române. În componența acesteia a intrat și un al treilea regiment, numit "III „Avram Iancu”" - comandat de locotenent-colonelul David (cu baza la Deleni). Fiecare dintre cele 3 regimente a fost alcătuit din câte 3 batalioane de instrucție și din câte un batalion de marș. La 16/29 noiembrie 1917 s-au deschis la Kiev lucrările "Adunării naționalităților din Austro-Ungaria", dar locotenent-colonelul Pietraru, ca urmare a unui ordin venit de la Iași, a interzis voluntarilor încă aflați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
În componența acesteia a intrat și un al treilea regiment, numit "III „Avram Iancu”" - comandat de locotenent-colonelul David (cu baza la Deleni). Fiecare dintre cele 3 regimente a fost alcătuit din câte 3 batalioane de instrucție și din câte un batalion de marș. La 16/29 noiembrie 1917 s-au deschis la Kiev lucrările "Adunării naționalităților din Austro-Ungaria", dar locotenent-colonelul Pietraru, ca urmare a unui ordin venit de la Iași, a interzis voluntarilor încă aflați în Kiev să participe la acestea, motivul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
stătătoare de ardeleni și bucovineni). Toate cele 3 detașamente trimise din Rusia până în august au participat la luptele de pe frontul din Moldova, voluntarii acționând încă din prima zi a confruntării, mai ales în sectoarele Zăbrăuți și Fitionești. Soldații primelor două batalioane sosite, după instrucție au fost integrați în regimentele 2 Infanterie, 3 Infanterie Olt, 19 Infanterie Caracal, 26 Infanterie Rovine, și 5 Vânători și au participat la Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917, intrarea în foc făcându-se în luptele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
până la a doua mobilizare din anul 1919. Voluntarii "Corpului" de la Hârlău au primit, printre altele, misiunea de a păzi și de a menține în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari (câte unul din fiecare regiment de voluntari din jurul Hârlăului), alături de efective de grăniceri, constituind, în total, o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari (câte unul din fiecare regiment de voluntari din jurul Hârlăului), alături de efective de grăniceri, constituind, în total, o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați în 1918 următoarele forțe: 30.000 de japonezi comandați de generalul Oi (1 divizie rămasă în 1919), 8.000 de americani conduși de generalul Graves (2 batalioane rămase în 1919), 50.000 de cehoslovaci, 3.000 de italieni, 12.000 de polonezi (în jur de 10.000 rămași la Krasnoiarsk în 1919), 3.000 de sârbi (concentrați, în 1919, la Celiabinsk), 12.000 de chinezi și un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
titlul scris de mână și cu textul scris la mașină pe ambele fețe ale hârtiei și multiplicat la indigo sau prin litografiere). În toamna anului 1918 Armata Roșie a atacat pe frontul de pe Volga, într-un context în care un batalion românesc din Samara apăra flancul stâng al Diviziei 1 Cehoslovace și cel detașat în Kurgan păzea orașul condus de un comandament român și regiunea aferentă. La venirea iernii frontul s-a retras pe Urali, astfel că trupele române din Samara
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și instrucție. În cursul toamnei și iernii 1918, corpul de voluntari și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea: lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de aproximativ 2.500 de oameni, organizat în 2 batalioane active: „Horia” și „Mărășești”, 2 trenuri blindate cu același nume, 1 batalion de rezervă, o companie de pionieri, un escadron de lăncieri și o companie de . În compunerea corpului a mai fost menționat un serviciu de intendență și o Secție
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea: lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de aproximativ 2.500 de oameni, organizat în 2 batalioane active: „Horia” și „Mărășești”, 2 trenuri blindate cu același nume, 1 batalion de rezervă, o companie de pionieri, un escadron de lăncieri și o companie de . În compunerea corpului a mai fost menționat un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
nume, 1 batalion de rezervă, o companie de pionieri, un escadron de lăncieri și o companie de . În compunerea corpului a mai fost menționat un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I și II i-a fost alocată câte o companie de depozit. După apelul "Comitetului Național Român" din 15 august, cifra voluntarilor înrolați a ajuns la peste 5.000, organizați în 5 batalioane - unul în Kurgan și patru în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I și II i-a fost alocată câte o companie de depozit. După apelul "Comitetului Național Român" din 15 august, cifra voluntarilor înrolați a ajuns la peste 5.000, organizați în 5 batalioane - unul în Kurgan și patru în Petropavlovsk. Noilor voluntari - veniți în număr mare, nu li s-au putut asigura hrană, îmbrăcăminte, bani și adăpost, astfel că Nițescu a mers pentru a cere ajutor la Ekaterinburg unde se afla "Comitetul Național
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie s-au repatriat în grupuri mici, fie s-au reîntors ca prizonieri
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
manevră într-unul de uzură. Alături de oboseală, gerul siberian de peste - 40 de grade și lipsa echipamentului adecvat condițiilor existente au determinat retragerea garnizoanei românești din taiga, aceasta favorizând însă avansul a aproximativ 800 de partizani spre zona căii ferate. Cu ajutorul Batalionului de Asalt Cehoslovac un atac combinat a fost inițiat împotriva acestora, drept care localitatea a fost ocupată. Cu toate acestea, condițiile dificile de teren și climă au continuat să favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre acestea, cele conduse
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
spre est. La Nijneudinsk "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Ajunsă în gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a atacat dinspre nord-vest satul Traktovaia, de unde batalionul cehoslovac care asigura localitatea s-a retras. Ca efect, românii au fost atacați prin surprindere în gara Șeragul, angajând o luptă în urma căruia rușii au putut fi respinși înapoi dincolo de Traktovaia. A doua zi rușii au încercat din nou să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
reorganizată de mai multe ori, în anii 1916, 1917, 1918 și 1919. Regimentul a intrat în compunerea Diviziei 7 Infanterie și a participat la Ofensiva Armatei Române în Transilvania. Pentru aceasta, divizia a organizat două grupuri de acoperire:"„Ghimeș”" (9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie, pentru a acționa în văile râurilor Trotuș și Sulița) și "„Uz”" (4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, pentru a acționa în valea râului Uz). Regimentul a luptat pe pe valea
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
și a participat la Ofensiva Armatei Române în Transilvania. Pentru aceasta, divizia a organizat două grupuri de acoperire:"„Ghimeș”" (9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie, pentru a acționa în văile râurilor Trotuș și Sulița) și "„Uz”" (4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, pentru a acționa în valea râului Uz). Regimentul a luptat pe pe valea Uzului, apoi la Miercurea Ciuc, Vlăhița și Odorhei cu două batalioane. Batalionul I a participat în cadrul grupului de acoperire „Uz” la
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
acționa în văile râurilor Trotuș și Sulița) și "„Uz”" (4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, pentru a acționa în valea râului Uz). Regimentul a luptat pe pe valea Uzului, apoi la Miercurea Ciuc, Vlăhița și Odorhei cu două batalioane. Batalionul I a participat în cadrul grupului de acoperire „Uz” la acțiunile din defileul Oltului de la Tușnad. Între 27 august și 2 septembrie grupurile de acoperire au ajuns pe aliniamentul gara Ghimeș - pantele estice ale munților Nemira. iar între 3 și
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
în văile râurilor Trotuș și Sulița) și "„Uz”" (4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, pentru a acționa în valea râului Uz). Regimentul a luptat pe pe valea Uzului, apoi la Miercurea Ciuc, Vlăhița și Odorhei cu două batalioane. Batalionul I a participat în cadrul grupului de acoperire „Uz” la acțiunile din defileul Oltului de la Tușnad. Între 27 august și 2 septembrie grupurile de acoperire au ajuns pe aliniamentul gara Ghimeș - pantele estice ale munților Nemira. iar între 3 și 10
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]