5,219 matches
-
din minte deveniseră cu atât mai audibile cu cât cele din afară slăbiseră; pe cât de audibile însă, pe-atât de idiosincratice. Foamea și setea vegheau eficace ca ei să nu se rătăcească de centru, așa încât, într-o anumită măsură, zidurile bizarei construcții prezentau totuși forma de convergență a nevoilor primare. Apărură și primele intuiții că piatra, în elanul ei, căuta mai mult să se piardă de sinele său ponderabil decât să se găsească; colții ei gestuali îi târau inexorabil pe lucrători
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nomazii răneau fără voie orgoliul edililor ce-o concepuseră: o grație umilită se lamenta reținut în răcoarea adâncă a zidăriei. În pauza de prânz de după ședință, Ian își împărtăși nedumerirea lui Bart, care-l însoțea în restaurantul de la parterul clădirii: − Bizară povestea cu dispariția materialelor. Nu înțeleg cum naiba ar fi putut fi sustrase fără ca nomazii să prindă de veste, căci trebuie să fi fost depozitate chiar în vecinătatea taberei lor. O asemenea lovitură cere câteva curse cu camionul pe drumul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acte omise. Logica ei principală era să-și disimuleze intrările în colimatorul inexorabilului sub aparența ieșirilor din el. Dar cum anume se zidi concret de viu arhitectul în această greu detectabilă incintă aderentă, fapt împlinit cu fapt împlinit? După primirea bizarei epistole, la ora 9:24 îi ceru secretarei să anuleze întâlnirea cu un client programat pentru sfârșitul dimineții. Firesc, a fost întrebat imediat dacă vrea să preia ceva din orarul încărcat al după-amiezii. Desigur, ar fi vrut să termine cât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
s-au produs de la 1989 Încoace au avut aceste accente identitare”. Pe blogul unei studente din aceeași Moldovă atemporală, la secțiunea „transprutia”, se scrie că acolo „se produc paradoxuri istorice și culturale În fiece clipă, se Întemeiază o istorie anormală, bizară, se duce o existență la limită; te oripilează anomaliile care constituie o prodigioasă materie primă socioculturală și care se desfac firesc și fără jenă la tot pasul”. Ei, tinerii basarabeni, au „sentimentul pierderii, al amenințării că ți se poate lua
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
până la șapte etaje de corpuri suprapuse, cam cât o casă cu două-trei etaje. Solidaritate, Încredere În ceilalți, uniune de corpuri și spirite. Dintr-o proastă inspirație, ne-am dus Într-o zi să vedem, din nou, construcția aceea imensă și bizară, Sagrada Família, a lui Gaudí. Lume multă, coadă, blitzuri, japonezi, amestecătură de prost gust, am fugit repede. Ce idee, după Monserrat! Când a fost la Iași, l-am dus pe colegul meu catalan, Pedro, la Bârnova, să vadă și lumea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să lase o „impresie de final” cât mai bună. Prin această prismă, și nu doar prin ea, când este vorba de imagine, dl Iliescu pare a fi perceput într-o poziție mai bună decât dl Năstase. Oricât ar părea de bizar, deseori percepția este mai puternică decât realitatea, în sensul că își impune „punctul de vedere”, fie că e vorba de o „cuantificare” negativă, fie că este vorba de una pozitivă. Pe la mijlocul anilor ’80, Mihai Botez nu înceta să-mi repete
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
selectivă. Simptomele descrise de dna Petre, cu „țâpuiturile” lor cu tot, s-au manifestat și înainte de alegerile din 1996. Ne amintim că și pe atunci, nu doar în 2000, te puteai întâlni cu persoane însemnate și onorabile, care cărau trofee bizare. De pildă, ca prim semn de război pe viață și pe moarte declarat de administrația Constantinescu nepotismului, proaspătul consilier principal al președintelui, Zoe Petre, pleca de acasă, în zori, cărând în sacoșă un fiu și se întorcea, „pâș-pâș”, de la Cotroceni
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
câștigătorii s-au dovedit o trupă de diletanți țâfnoși. În sânul Alianței Civice s-a încins lupta între „politici” și „civici” terminată într-o baltă de sânge fratricid în care murea imaginea societății civile ca alternativă la mizeria politicianismului. Premieri bizari au adus Palatul Victoria sub pragul ridicolului. Convenția a devenit sinonimă cu sportul înjunghierilor reciproce între guvernanți. Șefa departamentului de știri al televiziunii naționale venea în papuci la Cotroceni spre a afla de la dna Petre ce intră și ce nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
acest lucru. Avea o deosebită simpatie pentru bătrâna regină Victoria, deși nu o putea suferi pe fiica acesteia și avea o profundă aversiune pentru tot ce era englezesc. Le-a făcut curte savantului Beaconsfield 92 și înțeleptului Salisbury 93. Iar bizarul Gladstone, pentru care el nu a avut nici un fel de simpatie, nu a avut deloc motive să se plângă de el. Ultimatumul dat Serbiei a reprezentat încoronarea politicii congresului de la Berlin, a politicii de unde a rezultat anexarea Bosniei, precum și a
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
cărții Germania și următorul război, publicată în anul 1911, în care susținea necesitatea unei politici de agresiune a Germaniei, în care tratatele internaționale să fie complet ignorate și desconsiderate, iar războiul să fie privit drept o "slujbă divină". Extraordinar de bizare și de neobișnuite sunt afirmațiile autorului acestei cărți la adresa "cancelarului de fier" Otto von Bismarck, omul care a realizat unificarea Germaniei în jurul Prusiei "prin fier și sânge", prin niște războaie sângeroase declanșate împotriva Danemarcei (1864), a Austriei (1866) și a
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
cine are a face, dă impresia că nu poate pătrunde dincolo de anonimatul lor. Jocul poate așadar să înceapă. Paul de Cassagnac și doamnele mascate schimbă replici scabroase și aluzii fără perdea. Mergând și mai departe cu îndrăzneala, tânărul propune un bizar concurs de frumusețe. Ca toți "bon-viveurii din la Belle Époque, așezată sub semnul veșmintelor foșnitoare și al ciorapilor negri, jubilează când vede piciorul unei doamne, își pierde capul zărind o gleznă și cere îndurare când privirea îi alunecă pe o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
negoț pur și simplu, iar apoi îl expediaseră înapoi către dulcele pământ al Franței. Practicanta flirtului din America sau din Anglia, se poate citi ici și colo, este o veritabilă devoratoare de bărbați. Aceasta a făcut din flirt un "meșteșug bizar"52, o afacere necinstită, o capcană. Pentru că este protejată de lege, de "un cod juridic inflexibil care o apără de acuzația de galanterie, un cod care îi este mereu părtinitor, care îi amenință cu amenda sau cu închisoarea pe cei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-o dau uitării. Odată ajunsă acasă, mă trânteam în fotoliul de piele, toropită de o senzație de jinduire care aproape mă făcea să plâng". Această necunoaștere a corpului, a trăirilor și codurilor erotice provoacă un episod încă și mai bizar în viața tinerei. Aveam în jur de șaisprezece ani, povestește Simone de Beauvoir, când o mătușă ne-a dus pe sora mea și pe mine la cinematograful Pleyel, unde rula un film de călătorie. Toate locurile pe scaune erau ocupate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
despre propria senzualitate. Atunci când, după o vreme, Dominique îl întâlnește, la un garden-party pe strada Ulm, pe Jean-Toussaint Desanti, se simțea pregătită, cum nu se poate mai pregătită pentru marea dragoste. Dominique a știut cum să-l îmblânzească pe acest "bizar filozof corsican", cu nasul său de pasăre de pradă, care se declara revoluționar și comunist, "umbla cu un revolver la brâu" și se învârtea, se zvonea, printre "codoși adevărați, printre peștii corsicani". Așa cum îmblânzise pisica țâșnită pe neașteptate dindărătul unui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu Jean-Paul Sartre, sau la efervescența din Saint-Germain-des-Prés. Spre marea disperare a lui Nelson Algren, ea va refuza până în ultimul moment să-i devină soție și să locuiască împreună cu el la Chicago. Însă iubirea ei pentru "acest singuratic cu totul bizar, bețivanul acesta timid, bruta aceasta tandră"143 va fi cu atât mai intensă. Simone de Beauvoir îl consideră ca fiind adevăratul ei soț. Poartă mereu pe degetul mijlociu al mâinii drepte inelul de argint cu model pe care i-l
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
deoarece devenise după război "strană" și jurnalistă la L' Humanité de care s-a desprins ulterior, în 1956. Ea își amintește și acum de amestecul de totalitarism și de puritanism care domnea în cadrul Partidului Comunist Francez în anii '50, de bizarul amalgam născut din întâlnirea peste timp dintre, de data asta nu Iisus Hristos și Freud, ci dintre Iisus Hristos și Stalin. Degeaba spusese Marx că "religia este opiul norodului", căci nu devenise oare comunismul, sub Stalin, o altă ideologie, un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
printr-o seducție permanentă. Trebuia să-i ții celuilalt atenția trează, să te joci cu dorința sa, să-i provoci gelozia. Această tactică amoroasă nu mai ține de flirtul propriu-zis, de vreme ce partenerul era deja cucerit, dar se aseamănă în mod bizar cu acesta. Cu acest joc nesigur, despre care nu se știe niciodată cum se va sfârși, acest joc al dragostei și al întâmplării, al inocenței și al perversității. Să ne amintim de jocul amoros de-a șoarecele și pisica dintre
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de amor. Înăbușindu-și hohotele de râs, cele două liceene sar pe pat, fac să scârțâie arcurile, scot țipete scurte și se prefac a geme de plăcere... Virtuțile inițiatice ale flirtului Dacă s-ar fi petrecut în realitate, comedia aceasta bizară și șugubeață ar fi șocat mulți adulți. Însă putem fi siguri că aceștia ar fi aprobat fără rezerve statornicia virtuoasă și castitatea tenace a Sophiei. "Visați adesea la o mare iubire. Aveți dreptate. Dar învățați să așteptați. Iar în vreme ce așteptați
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se spune încă și astăzi despre o femeie care are mai mulți iubiți că este o femeie ușuratică, imorală sau inconștientă, în vreme ce un bărbat care are aventuri numeroase este privit ca un Don Juan? Istoria prezintă și ea câteva paradoxuri bizare: deși tabuul virginității fusese făcut țăndări, noțiunea de fidelitate a fost într-un anumit fel, revalorizată de eliberarea sexuală. După cum subliniază Sabine Melchior-Bonnet și Aude de Tocqueville în lucrarea lor Histoire de l'adultère, viața în doi se întemeiază acum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
trezește un sentiment ciudat de furie și de neputință, ca și cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la capătul zării. Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă turlele aurite ale templelor, bizarele statui de broaște țestoase și uriașul falus de piatră care străjuia cîndva ceea ce fusese domeniul sfînt al mănăstirilor budiste din imperiul lui Ogodai, în care cele lumești nu-și aveau locul. Ne pornisem pe o vreme geroasă, uscată și însorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fără speranță, fără viață, bătrîn ca pămîntul, insensibil, absurd. Mașina lasă dîre adînci pe care nisipul le acoperă pe neștiute, ștergînd urma trecerii noastre prin spațiul galben. Privesc niște semne ciudate, întipărite în dune ca-n ceară. Urme de pași. Bizare, necunoscute, fascinante prin insolitul lor, urcă și coboară dunele, desenînd un drum a cărui rațiune n-o pot urmări. Întreb. Mi se răspunde scurt: șacalii. Din străfundurile copilăriei mele, ale cărților de aventuri, de povestiri fantastice, explicația îmi strecoară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bunei cuviințe este tăcerea...Purtăm blugi strânși pe corp, un tricou foarte scurt, lăsînd abdomenul plat să mi se vadă, fără pic de celulită și adidași originali, lucru rar pentru vremea aceea. Dar poate era doar o chestiune de coincidență bizară, rezultată din obligația de a împărți un spațiu închis cu persoane pe care nu le cunoști, lucru destul de riscant pentru un viitor agent secret; s-ar fi putut să fii forțată și silită să dai informații, unde pleci, ce urmeaza
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
votare, adrese etc. Intuise imediat cu inteligență ei sclipitoare că partidul lui nu era decât un fel de aripă a SS, la adăpostul căreia se făcea intens spionaj , dar mai des era calea cea mai “elegantă” de a descinde în bizară lume politică ce se ivise după Revoluție. Unul dintre obiectivele propuse viza “a treia cale” și Lăură se grăbi să se documenteze în acest sens, dar ea continuă sa inteleaga tot ce era în mintea ei, pur și simplu pentru că
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
locului, ea gândea în termeni practici, poate nu prea conștientă de ceea ce avea să urmeze, dar un lucru îi era clar: arabul nu-i va scăpa, cu siguranță. Avea destulă experiență profesionalăƒ în a extrage ceea ce era esențial din ,,coincidentele" bizare, știa să extragă perfect esențialul din prolix și vedea clar că ,,dilemele" erau doar în ea însăși. Părea deja dispusă a-și accepta soarta, dar iarăși îi reveneau în minte vorbele lui: -Primii cinci sunt mai greu!... Nu elimina ideea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
le ridică limba și scrierea chineze, se află altele, și mai mari, legate de modul de viață, religia, mentalitățile seculare toate acestea foarte diferite de echivalentele lor europene și care alcătuiesc un Weltanchauung care, pentru un european, pare cel puțin bizar. Dar lumea se globalizează accelerat. Ea seamănă tot mai mult cu acel cerc infinit al cărui centru este pretutindeni, iar circumferința nicăieri. România devine și ea un asemenea centru, iar românii sunt obligați să știe cât mai multe despre cât
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]