5,261 matches
-
aveau de spus, 23. ea le-a răspuns: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Spuneți omului care v-a trimis la mine: 24. "Așa vorbește Domnul: "Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. 25. Pentru că M-au părăsit și au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mîinilor lor, mînia Mea s-a vărsat asupra acestui loc, și nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
unui monolit purtând o inscripție din epoca lui Alexandru cel Mare și care ar fi sunat astfel: "Buzele albastre, fața rătăcită, ochii înfundați, stomacul căzut, mădularele zgârcite și parcă învîrtoșate în foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a lui Vasco da Gama pe coasta Malabarului, au cercetat Peninsula Indiană, par să confirme prezența statornică a holerei prin aceste
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu vă mirați așa! A fost doar o glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
naiba cu toți! Neputința este cea care te scoate din minți, adeseori. Pe mine, mama m-a iubit cel mai mult! Am apărut Într-un moment nepotrivit. Acum o Înțeleg atât de bine. Nefericita! A avut grijă să-mi pună blestemele chiar În scutece! În inocența mea, le-am purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nepotrivit. Acum o Înțeleg atât de bine. Nefericita! A avut grijă să-mi pună blestemele chiar În scutece! În inocența mea, le-am purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața mea o sperietoare ! Să vă ferescă Dumnezeu de “Blestemul Saturnian”! Drumul cărții (scrisoare imaginară) Dragă prietene, mă bucur să fi fost prezent la scoaterea În lume
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața mea o sperietoare ! Să vă ferescă Dumnezeu de “Blestemul Saturnian”! Drumul cărții (scrisoare imaginară) Dragă prietene, mă bucur să fi fost prezent la scoaterea În lume a proaspătului volum “Două lacrimi de cer”. Încă din prima clipă a luat contact cu viața. A Învățat primii pași cu teamă și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10. Din aceeași gură ies și binecuvîntarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11. Oare din aceeași vînă a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12. Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora în pantă spre râu și ulmii de pe mal. Pentru el casa era un lucru pe care-l stăpânești, iar lucrurile pe care le stăpânești stau sub blestemul schimbării. Cele care nu-ți aparțin rămân neschimbate și tocmai acelea îl primeau acum cu bunăvoință. Peisajul nu era al lui, nu era căminul nimănui - era pur și simplu locul unde erai acasă. Acum nu-i mai rămânea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în stână, ce urăsc ei cel mai mult e justiția română. Unii au avut soții și-au luat fete-n jupoane cu agresive silicoane, pline de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini de blesteme și păcate. Au limba ca lamele taie brici, îi fac prezenți; dacă și-ar găsi clienți și-ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă ar putea, ca
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-ar putea să mai scape?!. Zăpada-n văzduh se face din ploi ce vin înapoi peste noi numai ape. Iarna târzie nu pleacă devreme, stă la pândă ca o osândă, cumpără vieți și nu vrea să vândă decât oftaturi, lacrimi, blesteme. Are voință autonomă tot hăul vieții este al ei, ca munții de înalt, și munții sunt grei, răsturnați peste lume ca o fantomă. Și totuși, nu este sfârșitul! Sub zăpezi înfloresc ghiocei dragostea face minuni în acei care-o măsoară
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un semn veninos; moliile rod și-n os, mai ales când sunt ale urii. Invidia-i fată bătrână mereu la pândă, încât pe ndelete ne strânge de gât cu propria noastră mână. Răul hălăduie și nu-i ajunge cu câte blesteme se ncarcă; vine un timp când răbdarea înțarcă și, ca un țap, remușcarea împunge. Pocăința, credința de mai apoi, cheamă noile ploi să spele ale slăbiciunilor noastre rele ce-au răvășit frumusețea din noi. Se poate reface orice tezaur când
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că eram înaltă. Uram chestia asta într-atât, încât la doisprezece ani, când sora mea Claire îmi spusese, cu o voce pe jumătate încântată, pe jumătate îngrozită, că „Mama o să-ți vorbească despre Blestem“, crezusem că făcea aluzie la faptul că mama voia să discutăm despre înălțimea mea. Deși, în mod straniu, abia la două luni după ce mi-a ținut discursul „Introducere în Problema Ciclului“ îcare includea subdiscursul „Tampoanele sunt lucrarea Satanei“), mama m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
calificare militară ar face un nucleu înarmat imbatabil care cu prima ocazie ar termina fizic, indiferent de consecințe, pe cheliosul din fruntea statului care i- a umilit impardonabil. Dar militarii aceștia în fuste în loc să moară încercând să scape țara de blestemul chiormanlâului, ar prefera să facă de râs armata română și să-și dea foc precum niște civili oarecare. Se pare că nici un marș de protest al militarilor nu ar prea avea mari sorți de izbândă fiindcă jigodia cotrocenistă este protejată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fiecare 50 de ani, uită tot, dărâmă tot, și o iau ca tâmpiții, iar de la zero. Asta nu am spus-o eu ci Mircea Eliade care avea o voce mult mai puternică decât a mea. El a spus că blestemul poporului român este ca la fiecare 50 de ani să o ia de la început. Vă rog acum, faceți un pic de liniște, ca să auzim ce spunea pe scenă Constantin Tănase prin 1930 și ceva... Și cu asta ce-am făcut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
suflată la ureche chiar și lui Sarkozy, sau să punem noi de pază „șoșoi” la frontiera vestică? Cine știe cum ar fi mai bine, dar cert este că nația asta parazită, este și probabil va rămâne pentru multă vreme, cel mai mare blestem asupra adevăratului popor român... Învăț zborul pe mătură! Uraaa, fraților, cumnaților și necumnaților, prieteni și dușmani, toți cei care ați scăpat oarecum teferi de marele prăpăd băsescienist venit peste noi, mai ceva ca holera în 2010, pot să vă anunț
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
e ucigătoare. Nu, te rog! Nu mă contrazice și, mai ales, nu zâmbi pe sub mustață. Știu foarte bine ce spun. E un secret acolo, o taină, ceva ce noi nici nu suntem în stare să ne închipuim. Unii vorbesc despre blestemul aurului dar eu nu cred. Aur este peste tot în jurul nostru. Munții ăștia sunt plini de aur și nimeni și nimic nu se împotrivește să-l scoatem. Doar acolo se întâmplă una ca asta. Fugi de aici! Ți-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
direct în vedere să nu se mai ducă deloc acolo iar dacă totuși o face să nu fie singur. Insistase însă să nu-l ia pe Pohoață, iar Ileana îi spusese și ea că nici Vasilică nu era din partea locului. Blestemul se referea numai la străini, neafectându-i și pe localnici. Doamne, ce încâlceală! mormăi Cristi în gând. Îl contraria treaba asta cu străinii. Totdeauna aceștia nu au fost văzuți cu ochi buni. Peste tot, localnicii îi acuză de toate relele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el nu-l spiona nimeni. De ce ar fi fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri dicitatea raționamentului său. Nu era vorba de nici un blestem al Muntelui Rău, nici un zeu, antic ori modern nu se uita la muritorii ce ajungeau acolo. Era doar o superstiție care îi apăsa pe localnici, nimic mai mult. În ceea ce-l privea pe Cristi, acel al șaselea simț al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
funcționa fără greș. Într-adevăr, pe urmele lor se afla cineva. Nu era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat, parcă așa îi spusese Ileana. La fel ca și ea, moșneagul umbla nestingherit pe Muntele Rău, fără a se teme de blestemul ce plutea asupra locurilor acelea. Asta dacă exista cu adevărat un blestem și nu cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat, parcă așa îi spusese Ileana. La fel ca și ea, moșneagul umbla nestingherit pe Muntele Rău, fără a se teme de blestemul ce plutea asupra locurilor acelea. Asta dacă exista cu adevărat un blestem și nu cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda faptului că era încă în putere, părea destul de puțin probabil. Mâinile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care-i expli cația: știu pentru că așa se întâmplă dintotdeauna. Locul acesta este unul cu totul special, aici aurul se găsește din belșug. Ai putea crede că asta-i o binecuvântare pentru noi dar nu-i de loc așa. Un blestem este așezat asupra noastră din vremuri pe care nu și le mai amintește nimeni. Putem scoate aurul de oriunde ne dorește inima, numai de la Scaunul Dracului nu. Să nu crezi cumva că acolo se află un scaun pe care șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
convins că se află aur, mult aur. Îi împuiaseră capul doi mineri în vârstă pe care îi angajase încă de la începutul aventurii lor miniere. Îi vorbiseră de un munte unde nimeni nu îndrăznise să sape niciodată. Era apărat de un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi mineri că se află comoara. Rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o traistă mare. Moșneagul se sprijinea într-un toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în toate mințile. Nimeni însă nu voia să aibă de a face cu el, toți se fereau de dânsul. Cu toate acestea, bătrânul avea o influență extraordinară asupra muncitorilor și nu numai a lor. Teama pe care le-o inspirau blestemele cu care îi amenința era teribilă și de neexplicat. Fă ceva! continuă Vlad să gesticuleze energic. Nu vezi că individul ăsta ne pune în pericol afacerea? Foarte interesant, era pentru prima dată când Mihailovici vorbea de extragerea aurului ca despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]