4,944 matches
-
Amabilitatea ei nu era decât teamă și interes. Tot în acel an au venit și doi ingineri agronomi, soț și soție, care au ocupat apartamentul în care locuisem o vreme. Într-o dimineață, pe ușa biroului a intrat o ciudățenie blondă și pițigăiată. Când am văzut-o, am izbucnit toți în râs. Eram într-o scurtă ședință cu salariații din primărie. Ne-a spus că este noua ingineră agronomă. S-a instalat tot în bloc, într-un apartament cu două camere
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
viteză uluitoare. Era în anul de glorie comunistă 1988, toamna. În ușa primăriei, m-a întâmpinat în acea zi secretarul. Avea un zâmbet reținut, abia perceptibil, care ascundea ceva din îngâmfarea înnăscută ce i se citea mereu pe figura colțuroasă, blondă, roșcată, de om spân. Ce mai faceți, tovarășa secretară? Nu-mi spunea niciodată tovarășa primar. De fiecare dată când mă privea, în colțul buzelor subțiri îi încolțea un zâmbet ironic ce părea a spune „Dacă nu eram eu băiat bun
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bloc, destul de rar, vecinele mă priveau ciudat și chicoteau în urma mea. După un timp, am aflat că Ghiță își petrecea noaptea cu vecina Merluța, când nu venea la țară sau când plecam la pregătire ori la examene. Aceasta era înaltă, blondă, ștearsă: 155 femeie simplă. Bărbatul ei era zidar și era bețiv. Înainte de a pleca la muncă în străinătate, acesta venea seară de seară beat, voma și apoi urina în fața ușii, după care intra în apartament. Ea ieșea și spăla cimentul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sacoșă?” Cafea, țigări Kent, săpunuri Fa, ojă, șampoane, deodorant, mirodenii pentru cârnați, arome pentru cozonaci, ciocolată și bomboane învelite în staniol de diferite culori care îți luau ochii. La puțin timp, a intrat pe ușă neamțul. Era un bărbat înalt, blond, destul de urât. Părea ciolănos și vorbea tare, într-o română stâlcită, amestecând limba româna cu limba germană. În mână avea un bax de bere Tuborg la cutie și unul de Cola. Fruntea și ceafa mi se umeziseră brusc. Pe spate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
MAE nu se mai ocupă de cultură", iar cei care se ocupă investesc fondurile în operațiuni de promovare pe la Paris și aiurea a cărților unor amici, ultimele găselnițe fiind trimiterea unor formații muzicale "de culoare" pentru a ne reprezenta pe la blonzii scandinavi și spectacole de ceardaș la Pavilionul României de la Târgul Mondial de Turism organizat recent in China. "De gustibus et coloribus non disputandum", vorba bătrânilor filozofi scolastici! Am avut succes în întreprinderile mele cultural-științifice, generalii dându-și seama că "joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost acest minor amănunt, nu aș fi avut niciodată nici un dubiu că povestirea face parte din propriul meu univers. Totul era, într-adevăr, veridic, ba chiar foarte probabil. Ion, un student sărac, puțintel tuberculos și foarte îndrăgostit de o eroină blondă, era tipic pentru stilul de viață dintre cele două războaie. Ion își descoperă într-o noapte iubita cuibărită la pieptul unui domn prosper, un deputat, într-un local, adăpostit de tufe de liliac alb. Ion, care bineînțeles nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu tristețe, cu ce dispoziție vrei, poți să-ți închipui despre acești anonimi ce poveste îți vine în minte, poți crede ce vrei despre această minune blondă de acum un secol care te privește provocator, poți să-l cântărești cât de critic vrei pe acest grăsan înțolit la patru ace, cu mustăți ca două tirbușoane agresive. Acolo, în fostul atelier de preparat cetățenii conlocuitori în genți diplomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toată ziua scăldată în soare. Era încăperea pe care și-o alesese cea mai mică dintre surorile tatei, care picta. Nouă, copiilor, ruda aceasta ne dăruise două marionete zugrăvite pe bucăți de carton: un Pinocchio și o Alba ca Zăpada, blondă și cu ochi albaștri. Dacă le trăgeai de sfori, bâțâiau din mâini și din picioare. Gravi, atât bunicul cât și bunica se bucurau la vederea noastră; după întâmpinare își vedeau însă de treburi, pe noi lăsându-ne să facem ce
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Margaretelor" încă mai producea un mare efect în ținuta de ceremonie: la gît cu trei rînduri de perle mari și valoroase (regele îi oferea unul nou la fiecare aniversare a căsătoriei lor...), pe cap cu diademe sclipitoare peste părul rămas blond (abia în ultimii ani ne-am dat seama că această culoare încă din tinerețe era artificială; în urma unei boli infecțioase la ceafă a trebuit, la ordinul Facultății, să nu mai folosească vopselele periculoase și să revină la culoarea naturală, șaten
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
literare, transferat de la Orizont, revista din Timișoara, când N. Breban a devenit director. După ce Breban a fost mazilit, iar în locul său a fost adus marele rezistent al literaturii române N.M., Sorin Titel era tot în redacție. Mic și din ce în ce mai gras, blond și tot mai chel, Sorin Titel nu i-a plăcut probabil criticului impresionist. Dacă nu i-a plăcut, nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mod arheologic, storcînd 50 de milioane de dolari din chelia unei relicve. Fotbalistul Beckham, acela care se presupune că s-ar ascunde în spatele megastarului chilug de acum, a încetat demult să existe. A fost odată ca niciodată un mijlocaș dreapta blond care centra încîntător și dădea goluri din lovituri libere. Tipul trăia la Manchester și trecea drept omul numărul unu al Angliei. în locul său figurează acum, cu aceleași acte de identitate, o paiață de plimbat prin bîlciuri și de arătat mulțimii
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
un 0-3 scurt cu cehii și se părea că soccerul e singurul domeniu în care visul american are nu numai început, ci și sfîrșit. Dallas vs Miami, finala NBA, adună în tribune staruri de Hollywood, plus Enrique Iglesias, plus pletele blonde ale Annei Kurnikova. Cît timp lumea americană încă nu se întoarce cu susul în jos, nu veți vedea nici măcar un om de serviciu de la cel mai amărît teatru al Broadway-ului luînd drumul Germaniei pentru a încuraja trupa lui Arena. Cine
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de transpirație. Pe marginea terenului lusitan, Rednic se amuză. „Ce faci, dom’ director, gata?“ „A fost doar o încălzire, trebuie să mă antrenez mai bine“, zice Radu. Ce să mai înțelegi? Conform pozei, Radu arată ca în ’94. Aceeași coamă blondă răvășită, aceeași alură de adolescent, deși în buletin se află la borna 37. Nici n-ar fi așa mult. În fond, Dorinel e cu doi ani mai sărit decît el și s a băgat la joc, dorindu-și revenirea în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
jocu-i grațios. Ceea ce încîntă urechea în Vara la țară este exactitatea acordurilor, exuberanța strofelor: Locuința mea de vară E la țară: Acolo eu voi să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare, De parfum și de amor... Spicul blond cu paie de-aur, Scump tezaur Pentru mari și pentru mici, Undulează-n mii de valuri Între maluri De sulfină și d-aglici!... Însăși umbrele obscure Din pădure, Învelite-n giulgiul lor, Sar pe sumbra bălărie Într-o mie De-nvîrtiri într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
asta. Iser, care a ilustrat poemele, a înțeles foarte bine latura lui de estetism teribil. Într-un templu turcesc, ard în sfeșnice vechi de aramă trei lumânări de ceară, iahturile albe, roșii și negre ancorează simetric, după culori, în portul blond din nord debarcă marinari bruni din sud, un rege plînge-n cavou lăsând să-i pice lacrimi sonore pe bazalt, părerile de rău trec în domul sufletului în odăjii de arhiereu, un matelot cântă solemn "ca-ntr-o cetate spaniolă când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înece în văzduh. În volumul întîi metaforele sunt dozate cu sobrietate și apar aproape numai ca sublinieri ale vitalității. Zahărul de gheață se prezintă ca "cețoasele diamante înșirate pe sfoară", din cantalupul tăiat "ca dintr-o besactea orientală" curg "șiraguri blonde și roșcate", zmeul ținut de doi țărani e "arestat", sfoara lui "curge spre cer", iar cerul toarce înăbușit, trenul la orizont e "un punct negru, dușmănos ca o gaură de revolver încărcat", clanța ușii trântite descarcă un foc de pușcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ei dintr-o mândrie de fată modernă, dar se vede că, femeie ca oricare alta, nu pricepe concepțiile libere ale camaradului seducător. Anișoara Odeanu scrie și versuri, delicate, întemeiate pe un feeric caligrafic: În care drum din Nord trece omul blond Cu plete arzând în amurgul de scrum al nopții polare, Ce urși morocănoși, adormiți sub zăpadă, S-au ridicat la cântecul lui în două picioare? ALȚI SCRIITORI TINERI Romanele și nuvelele lui Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printre copiii ce ieșeau pe poarta grădiniței. Mi-e dor să merg pe aleea școlii, visând să ajung și eu în clasa întâi. Mi-e dor de înfățișarea mea și de privirea nevinovată de atunci: un copil micuț, cu părul blond. Mi-e dor de amicii mei cu care mă jucam până târziu în nisip, sau făceam mâncarea noastră specifică și extrem de ciudată, cu ingrediente deosebite cum ar fi: pământul, apa, frunzele etc. Pare prostesc, uneori, dar parcă tot ce e
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
tulbur somnul de veci cu astfel de fapte nsemnificative. Glasul ei mi-a șoptit: Nu vreau să sufere din cauza mea. Și l-am lăsat în pace. DESPRE TATA Un om mic de statură cu ochii verzi, cu barba și mustața blonde, aproape roșii ca arama, cu părul pe cap negru, și gros ca sârma, atât de gros și de des, că tata nu putea să poarte frizură, ci-l purta scurt, creștea în sus. Avea o putere fizică împresionantă. Niciodată n-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o vinit două fete la mine, una blondă și una brunetă. Măi”, zic către nevastă-mea, „ăsta nu e bun... Și că mă lua blonda. Că mă lua bruneta. Să Împărțea pe mine care o să mă ieie... Și mă ie... blonda”. Și am plivit, și numa’ atâta am apucat, de am servit masa, și am ieșit Înapoi În grădină, c-o fost plouată și ieșea ușor. Țâc - văd! Eu n-am știut că mi-e casa Înconjurată. Și văd că vine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
str. Lipscani nr. 2. 222. Cafeneaua Ströbel și birtul cu bucătărie vieneză, situate în spatele Hanului Zlătari. La Hotel de France 223 era în subsol o cafenea cu biliard. Liceenii și studenții o frecventau mult atrași fiind de către cele două frumoase blonde, fiicele antreprenorului. În seara în care am fost adus pentru întâia oară în acest local, am fost îngrozit. De cum am scoborât treptele acestei taverne, văd o mare aglomerațiune de oameni în jurul unuia care sta întins pe scânduri cu fața în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Intrarea Primăriei, unde era biroul electoral, era barată de amândouă părțile prin cordoane de pompieri cu căștile pe cap și cu puștile în mână. Comanda o avea un foarte simpatic și cunoscut ofițer, căpitanul Mărculescu. Bărbat frumos, înalt, purtând mustața blondă în chip de cuceritor. În capul manifestației, suntem noi studenții: Nenoveanu, Scorțeanu, Alexandru Serghiescu, Constantinescu, Ion Rădulescu de la Pitești etc. Suntem la zece pași de trupă; înaintăm și începem să strigăm: — Vrem alegeri libere! Afară bătăușii! În piață, în fața halei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare preț, pe capră un vizitiu în livrea scânteietoare de argintărie, viitoarea societară a Teatrului Național străbătea în fiecare zi Podul Mogoșoaiei (de la 1878 Calea Victoriei) spre a se duce să se arate la Șosea. Pe tot parcursul planturoasa ei frumusețe blondă stârnește exclamații de admirație. Teatrul de vară, cel mai căutat - unicul teatru de vară - este grădina Union-Suisse. Popicăria unei Societăți elvețiene este instalată într-o căsuță scundă, având și-o oarecare grădină în față, pe locul ocupat astăzi, în strada
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unii și-mi spun ce mizerii întîmpină. Mă fac că n-aud sau mă arăt obosită. «Lăsați-mă în pace, am și eu necazurile mele». De unde să știu că nu-s provocatori? Da, sînt prudentă!...” Mă uit la ea: păr blond sîrmos, față trandafirie, ochi mici, gură mică, bărbie ascuțită, împinsă spre înainte... Femeie aseptică. Da, i-adevărat: n-a putut avea alt protector decît prudența!... Numai o minte echilibrată ne conferă, în toate situațiile, demnitate. Exaltații, pateticii, impetuoșii cad, inevitabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un bun conducător de panică, calitate pe care G. i-o exploatează la maximum. *Ceașca mea i s-a părut „extraordinară”. „Iată aici - mi-a arătat - o «măiastră» cum n-am mai văzut niciodată”. Nu lipseau, bineînțeles, nici „bruneta” și „blonda” care „vă cunosc de mult și se gîndesc la dumneavoastră” etc. Însă „ghicitoarea” (Violeta Lungu, directoarea unui liceu din Roman, eseistă și pictoriță talentată) m-a surprins cu adevărat atunci cînd mi-a spus că mă dușmănește „un individ gras
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]