4,786 matches
-
a propus elevul pentru a primi calitatea de membru al Academiei, pentru a-l înlocui pe Odobescu care s-a sinucis, dar propunerea sa nu a fost susținută. Tot în 1899, Nicolae Iorga a contribuit pentru prima dată la ziarul bucureștean de limbă franceză "L’Indépendance Roumaine", publicând articole polemice despre activitatea colegilor săi și provocând în consecință un lung scandal. Țintele articolelor erau adesea savanți mai bătrâni care, fiind susținători sau activiști ai Partidului Național Liberal, se opuneau "Junimii" și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
cu Austro-Ungaria care ocupa Transilvania și Bucovina. Totuși, popularitatea lui Iorga era în creștere, fiind reales ca deputat la alegerile din același an. Iorga și noua sa familie s-a mutat de mai multe ori, închiriind o casă în cartierul bucureștean Gara de Nord (Buzești). După ce și-a manifestat dorința de a deveni profesor al Universității din Iași, dar nu a reușit, a decis, în 1908, să se mute din centrele urbane la o vilă din orașul Vălenii de Munte (situat în zona
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
relațiile dintre Republica Veneția și Balcani, și din nou despre cultura "Settecento". S-a concentrat asupra albanezilor și Arbëreshëlor — Iorga a descoperit cel mai vechi document istoric scris în albaneză, "Formula e pagëzimit" (1462). În 1916, a fundat jurnalul academic bucureștean "Revista Istorică", un echivalent românesc al "Historische Zeitschrift" și al "The English Historical Review". Implicarea lui Nicolae Iorga în dispute politice și cauza iredentistă au devenit caracteristice în viața sa în timpul Primului Război Mondial. În 1915, în timp ce România era încă neutră, a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
în emisiunea "Sfaturi pe întuneric" (publicată și ca broșură). A mai terminat câteva volume: "Dovezi despre conștiința originii românilor", eseul polemic "Lupta mea contra prostiei", și primele două volume din "Istoria românilor". Nicolae Iorga a fost onorat de inaugurarea Muzeului Bucureștean de Istorie a Lumii de către Carol al II-lea, dat în grija ISSEE-ului. Amenințările cu moartea primite de la Garda de Fier l-au făcut să se retragă de la Universitate. S-a retras în Vălenii de Munte, dar a rămas
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
locașuri de cult deasupra solului și nici să aibă clopote la ele. Din această cauză, creștinii vor fi nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ. Asemenea locașuri de închinare au existat și la Giurgiu, căci în Cartografia bisericilor bucureștene pe anul 1810, publicată în revista „Biserica Ortodoxă Română”, se amintește și de „preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vlădica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 august 25.” (Biserica Ortodoxă Română, anul XXXI, nr.
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
lui 1889 este numit într-o comisie însărcinată cu reorganizarea "Monitorului oficial" și a "Imprimeriei statului", împreună cu A. Cantacuzin, G. Manolaki-Costachi Epureanu, Vintilă C. A. Rosetti și Constantin Erbiceanu. La 23 decembrie începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viața bucureșteană". "Literatorul" reapare din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
polemică "Zacherlina în continuare". În octombrie 1919 a scris "Sonetul puterii", în care își expune crezul său politic. În martie 1920 este pensionat din slujba pe care o deținuse cu largi intermitențe la Comisia Monumentelor Istorice, dar în urma protestului scriitorilor bucureșteni publicat în "Presa Capitalei" la 18 martie, ministerul revine asupra deciziei. Alexandru Macedonski moare la 24 noiembrie 1920, ora 3 după amiază, cerând "roze", iar fiul său Nikita negăsind trandafiri, îi aduce să inhaleze parfum de trandafiri. Scena morții a
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
au inceput să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum" devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Împreună cu aspectele religioase, în România, sărbătoarea Paștilor simbolizează renașterea și înnoirea vieții de zi cu zi. Curățarea casei
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani și, ulterior, bucurându-se chiar de îndrumarea baritonului Petre Ștefănescu-Goangă. Primește de la aceștia invitația de a deveni solist de operă. Acesta refuză, spre a face o carieră solidă de diseur, la marile restaurante, grădini și baruri bucureștene. În 1926 semnează primul contract cu casa de discuri Columbia Records, înregistrând o serie de șase melodii imprimate pe trei discuri. Rămâne fidel acestei case de discuri, reînnoindu-și anual contractele de colaborare și înregistrând de-a lungul carierei sale
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
de colaborare și înregistrând de-a lungul carierei sale aproape 60 de discuri. Aparițiile discografice îi aduc numai beneficii, având câștiguri de ordinul milioanelor ținute la Marmorosch Banck. Între anii 1930-1940 are o intensă activitate de diseur, devenind vedeta restaurantelor bucureștene unde avea angajamente: „Vișoiu”, „Carpați”, „Parcul Trandafirilor”, „Unic”, „Bufetul” (de la Șosea), „Coșna” (de lângă Piața Buzești), „Mărășești”, „Cireșica”, „La cotitură”, „Slepincar”, „Roata lumii”, „Marița Borțoasa” (peste drum de Atelierele C.F.R. Grivița) și, nu în ultimul rând, „Berbec”, de lângă Cișmigiu. Aici toți
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
a fost construită în anul 1869 în stil pompeian, era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului. Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.” Thoedor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol Wallenstein. În perioada 1850
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]
-
de la Veneția (1924). Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București. Încă de la primele sale lucrări a apărut foarte clar desprinderea de formulele academizante - destul de respectate de colegii din institutele de artă bucureștene - orientarea decisă spre o creație, în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă, aducând originalitate și distincție în sculptura românească. Aluziile la patrimoniul bizantin sau al Renașterii ("Gigantul", 1905; "Christ încoronat cu spini", 1907) se produc în desfășurarea unui discurs
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
Între anii 1878 și 1881 a colaborat la "Timpul", alături de Eminescu, Ronetti-Roman și Slavici. La 1 februarie 1880 revista Convorbiri literare a publicat comedia într-un act "Conu Leonida față cu reacțiunea". Tot în 1878 a început să frecventeze ședințele bucureștene ale "Junimii", la Titu Maiorescu și să citească din scrierile sale. La Iași, a citit "" într-una din ședințele de la "Junimea". În 1879 a publicat în Convorbiri literare piesa "O noapte furtunoasă". De Paște, în 1879, se afla la Viena
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
unele dintre " Momentele" sale, încredințate publicului mai ales în cotidianul "Universul" (27 septembrie 1899). În seria conferințelor științifice și culturale (care aveau loc, de regulă, joia și duminica seara), Caragiale era programat cu "„lecturi literare”", la 9 ianuarie 1900, presa bucureșteană înregistrând cu entuziasm evenimentul: Dintre intervențiile sale a răzbătut ceva din farmecul deosebit al acestui geniu al cuvântului (scris și vorbit): Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București. Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice, ocupându-se de problema
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
la 1 octombrie 1888, cu comedia "", o localizare făcută de Paul Gusty, în care interpreții au obținut succese remarcabile. Nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și "„sabotat”" de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie. De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
literar de la Sibiu . „Actul de naștere“ al grupării, manifestul "Ardealul estetic - o scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“", „un protest împotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucureștean "Viața" (nr. 743). Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine manifestul; în numărul (757) din 27 mai 1943, aceeași gazetă bucureșteană publică "Răspunsul d-lui Eugen Lovinescu la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu“". Din ianuarie 1945, gruparea literară de la Sibiu
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
un protest împotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucureștean "Viața" (nr. 743). Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine manifestul; în numărul (757) din 27 mai 1943, aceeași gazetă bucureșteană publică "Răspunsul d-lui Eugen Lovinescu la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu“". Din ianuarie 1945, gruparea literară de la Sibiu are și un organ de presă, "Revista Cercului Literar", în primul număr fiind publicat și articolul-program, "Perspectivă", din care spicuim: «"Manifestul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
secolul XVII. În biserica Mănăstirii Miclăușeni, din Iași, se afla moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaștele sale se mai află și la Mănăstirea Rașca, la Catedrala episcopală din Galați, precum și la bisericile bucureștene „Sfântul Dumitru“ (Poșta), "Sfinții Arhangheli“ (Oțelari), "Sfântul Stelian“ și Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril - Stavropoleos. De asemenea o părticică din moaștele Sf.Haralambie se afla la biserica "Nașterea Maicii Domnului" - Mărgeanului din București. Sfântul sfințit mucenic Haralambie este cunoscut
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
deci nu a putut alinia o echipă cu care să se înscrie în Liga 1 în sezonul 2016-2017. Aceasta a dus la desființarea clubului. În acea toamnă, fostul director de marketing, Horia Manoliu, a înscris în liga a V-a bucureșteană un nou club, "AFC Rapid", care a preluat seriile de copii și juniori și a aliniat în acea ligă locală o echipă bazată pe grupa de juniori născuți în 1998-1999. Manoliu susține că echipa deține palmaresul fostului club Rapid și
FC Rapid București () [Corola-website/Science/297454_a_298783]
-
în ce este mai puțin bun: o oarecare lipsă de disciplină intelectuală, de formațiune a unui caracter cu totul ferm, care se capătă în contact cu civilizațiile bătrâne." După o iubire platonică pentru o doamnă mai învârstă din înalta societate bucureșteană, în vara anului 1879 Take Ionescu o cunoaște pe viitoarea sa soție, la un concert de binefacere la cazinoul municipal din Aix-les-Bains. "„M-elle Bessie Richards, de Londre”" cum apărea pe afiș, era "„o fată blondă de 17 ani, cu parul
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
ieșite din uz (subliniindu-se ieșirea lor din uz) era posibilă. De altfel, aceasta a fost soluția adoptată de artiștii care au dorit să aducă un omagiu vechiului București. Compozitorul Pascal Bentoiu a închinat capitalei suita de mișcări simfonice "Imagini bucureștene", op. 10, cuprinzând tablourile: I. Șantiere; II. Grădini și III. Stadion. Prima audiție a fost prezentată în același an de către orchestra Radiodifuziunii Române, aflată sub conducerea lui Iosif Conta. Partitura a fost publicată de Editura Muzicală în anul 1972. Ion
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
limbii italiene. Preocupările italienistei s-au legat și de cercetările asupra unor gânditori importanți ca Giordano Bruno, Giambattista Vico, Benedetto Croce sau Antonio Gramsci. În 2009, cu ocazia centenarului savantei, s-au organizat colocvii la Catedra de Italiană a Universității bucureștene.
Nina Façon () [Corola-website/Science/317589_a_318918]
-
absolvent al Facultății de Energetică din București. Dănuț Ungureanu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator și primul președinte al Societății Române de Science Fiction și Fantasy. În 1981 a devenit membru al cenaclului de science-fiction al studenților bucureșteni, „Solaris”, al cărui președinte a fost ales un an mai târziu. Tot în 1981 a obținut primul său premiu național, pentru proză fantastică, la convenția cenaclurilor de anticipație, ROMCON. A câștigat apoi, de-a lungul anilor, alte premii naționale, iar
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
oferă șansa să apară pe următorul album care din nefericire nu a mai fost lansat. Urmează o perioadă de gândire în care se pun în ordine următoarele proiecte. Tot în această perioadă Spike începe o serie de concerte prin cluburile bucureștene alături de trupa Cosa Nostra și trupa Casino. Spike nu mai comunică cu Cosa Nostra și pornește pe cont propriu. În următoarele luni, la îndemnul prietenilor, Spike pregătește un demo pentru „Acțiunea Instrumentalul” lansată de trupa Paraziții, dar în urma unor probleme
Spike (rapper) () [Corola-website/Science/319599_a_320928]
-
mai devreme fusese introdusă obligativitatea "conduitei". Matroanele bordelurilor, numite "femei pezevenghi", își trimiteau fetele, discret, la control medical săptămânal. Din 1895 intră în vigoare un regulament după modelul francez, în care se interzicea, printre altele, plimbarea prostituatelor pe diferite artere bucureștene la orele promenadei. Între 1862 și 1930 a funcționat în România sistemul de inspirație reglementaristă, adică sistemul prostituției colective, a "pensionarelor de bordel" și al prostituției practicate individual cu o condicuță de sănătate. Condiția practicării era o înregistrare prealabilă la
Prostituție () [Corola-website/Science/319814_a_321143]