6,257 matches
-
magie... Ca să fiu sincer, nu cred că eticheta de etno-jazz poate însemna ceva. Forța imensă a jazz-ului vine de fapt din uriașa libertate pe care o descătușează. Aici poți asimila și retransfigura orice, zdrobirea, mutilarea, schimbarea sau ironia la adresa canonului fiind reguli de configurare. Sugestiile, influențele sau temele folklorice (în sensul de exprimare identitară a unei culturi prin muzica ei, nu de muzică populară, de consum) care generează astăzi genul proxim numit "world music" sunt, la urma urmelor, structurile esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Sanda, nepoata lui Ștefan Hasnăș, era evident că „proprietara” va pierde procesul și de aceea evită o confruntare cu mănă stirea și, într-un mod plin de eleganță și de evlavie, reîntregește moșia mănăstirească. Soțul Sandei, preotul Vasile, era, potrivit canoanelor, supus mănăstirii, căreia trebuia să-i plă tească dările popești și nu era de dorit să intre în conflict cu mai marii săi. Și în acest caz vămenii s-au manifestat ca proprietari deplini, vânzând cu zapis ceea ce nu le
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fabula. Speciile acestea, considerate modele negative, condamnau viciile (de exemplu, Aristotel vedea În comedie posibilitatea condamnării viciilor umane, numai aceasta putea prezenta aspecte negative, cu dorita posibilitate a Îndreptării lor...) Pe toate planurile afirmării, clasicismul presupune ordine, echilibru, rigoare, normă, canon, ierarhie și credința Într-un ideal de frumusețe. Înseamnă ordine obiectivă, perfecțiune a formelor, descoperite În modele de frumusețe, pentru că oricare artist creator clasic este un reper fundamental de superioritate, când rațiunea se impune asupra fanteziei și pasiunii. Cei mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de un caracter impersonal. Poetul pictează natura privind-o cu Îngrijorare de pe geamul conacului de la Mircești unde „perdelele-s lăsate și lampele aprinse;/ In sobă arde focul, tovarăș mângâios ...”. Caracterul neutru al lirismului e dictat Într-un fel și de canoanele clasice, potrivit cărora sentimentele trebuie ascunse, refulate, ceea ce nu se Întâmplă În poezia romantică despre natură. M. Eminescu vine cu o altă percepție a naturii și nu numai, G. Coșbuc și O. Goga trăiesc intens sentimentul acesteia. La Alecsandri se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere". În antiteză cu imaginea angelică a primei Întrupări, aceasta se circumscrisă demonicului, după cum o percepe fata: „O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată”. Imaginea se Înscrie tot În canoanele romantismului: părul negru, „marmoreele brațe", „ochii mari și minunați”. Pentru a doua oară, paloarea feței și lucirea ochilor, sunt semne ale dorinței de absolut, Înțelese de fată ca atribute ale morții: „Privirea ta mă arde". Deși unică Între pământeni, fata
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Maiorescu În articolul „Direcția nouă În poezia și proza română”, din 1872 și apoi În „Poeți și critici”, din 1886. Problema pusă În discuție și atunci era cea legată de locul marilor scriitori În ierarhia națională, ca să nu-i zicem canon. Să nu se uite că I. L. Caragiale a fost contemporan cu Vasile Alecsandri, iar la vremea când Își scria celebrele comedii, bardul de la Mirceșți scria și el niște capodopere pentru vremea aceea: „Despot - Vodă” și „Fântâna Blanduziei”. Într-un articol
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să se separe de Rusia, putea - după exemplul Poloniei sau al Finlandei - să se separe de Rusia, putea - după exemplul Poloniei sau al Finlandei - să se separe și să se proclame stat independent, suveran"613. Arhetipul ca temei al oricărui canon, articol semnat de George Liviu Teleoacă, vorbește despre semnificația lupului de pe Columna Traiană. Lingvistica religioasă arată că Stindardul Dacic se citește aidoma unei telegrame sacre, explicând în felul acesta rolul important pe care l-a jucat în clădirea și consolidarea
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
literatură și artă", an IV, nr. 5, mai 2010, p. 25. Taloș, Ion, Prietenii mei - prieteni ai culturii române: Rolf Wilhelm Brednich, în "Steaua", an LXI, nr. 1-2, ianuarie-februarie 2010, p. 73. Teleoacă, George Liviu, Arhetipul ca temei al oricărui canon, în "Oglinda literară, an IX, nr. 108, decembrie 2010, p. 6380. *** TIFF - top 2009, în "Tribuna", serie nouă, an VIII, nr. 164, 1-15 iulie 2009, p. 23. *** TIFF - top 2011, în "Tribuna", serie nouă, an X, nr. 213, 16-31 iulie
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Muncii din Rusia, condus de Lenin. 612 Petre Moldoveanu, art. cit., p. 4920. 613 Petre Moldoveanu, Cum se falsifică istoria, în "Oglinda literară", an VII, nr. 94, octombrie 2009, p. 5020. 614 George Liviu Teleoacă, Arhetipul ca temei al oricărui canon, în "Oglinda literară, an IX, nr. 108, decembrie 2010, p. 6380. 615 Eugen Axinte, A fost Stalin un idiot alcoolic?, în "Oglinda literară", an X, nr. 115, iulie 2011, p. 7035. 616 Ștefania Oproescu, Cultura în procente, în "Oglinda literară
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cu hieroglifele egiptene și scrierile chineze vechi, unde sunt numeroase reprezentări ale gesturilor făcute cu mâinile sau cu brațele, adesea folosind armele sau uneltele din vremea respectivă. În general, reprezentarea omului în pictură și sculptură s-a realizat după niște canoane: • în sculptura egipteană: corpul este geometrizat, simplificat în atitudini statice și rigide; • în pictura bizantină: omul este spiritualizat și reprezentat prin forme plate, decorative, proporțiile variind în funcție de spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
structurile și semnificațiile latente ale operei ori pentru determinarea semnificației sale în propriul context istoric 26. Definirea artei prin referință la experiența estetică presupune întrebuințarea unui mod canonic al descrierii interacțiunii cu lucrările de artă. În critica sa la adresa acestui canon, Noël Carroll pornește de la două dintre pozițiile simptomatice ale esteticii analitice tradiționale, respectiv definiția estetică a artei propusă de Monroe Beardsley 27, potrivit căruia o lucrare de artă ar fi produsă cu intenția de a-i oferi capacitatea de a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
valoarea lor estetică. Preocupați de înțelegerea extinsă a semnificațiilor culturale din perspectiva circumstanțelor istorice în care au fost produse precum și de semnificația potențială în contextul situației istorice actuale, autorii americani iau în considerare abordarea imaginilor care au fost excluse din canonul tradițional al istoriei artei, analizând impactul lor asupra vieții culturale în condițiile punerii în discuție a unei istorii a imaginilor 97. Această istorie a imaginilor ar putea fi construită pe baza datelor oferite de o istorie socială a artei care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
răspuns la obiectele artistice, această justificare solicită un cadru de referință care trebuie să fie recunoscut atât de critic, cât și de cititorul/ascultătorul său118. Însă, comunicarea și justificarea reușită a unui răspuns sunt posibile doar prin referință la un canon de lucrări acceptate într-o cultură comună. În aceste condiții, calitatea lucrărilor individuale este dată de o analiză detaliată oferită pe baza unui context de comparații relevante oferit de aceste lucrări canonice, care devin un standard de măsurare a meritului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
80. Potrivit lui Buchloh, arta de mainstream a anilor '80 s-a orientat către complet alte sisteme de valori, care excludeau lumea academică ori intelectual politică a anilor '60. Dacă în anii '60 funcția criticii academice era aceea de a forma canoane și criterii artistice prin care se realiza medierea dintre practicile artistice și instituțiile culturale, ulterior critica de artă și-a pierdut această funcție, fiind delegitimată (disenfranchised). Artiștii și-au asumat pe cont propriu rolul de legitimatori, renunțând să conteste aparatele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a unei "probleme". Ca atare, critica este interiorizată, derivând într-o "instituționalizare a criticii", după cum observă Andrea Fraser 146. Consecința acestei "instituționalizări" auto-reflexive ar fi crearea unor instituții critice. Co-optarea totală a criticii instituționale de către instituții, prin intermediul educației, al deschiderii canonului istoriei artei și al praxis-ului cotidian, ar presupune, în accepția lui Sheikh, o cooptare a rezistenței de către putere, ceea ce ar însemna că intențiile și identitățile subiecților ar fi subordonate politicilor și directivelor instituțiilor. Cu toate acestea, succesul criticii instituționale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
rolul autoritar al instituției culturale, provocând, astfel, acea autoritate acumulată în acest gen de instituții care activau în cadrul ideologiei statului națiune, respectiv legitimarea politică a acestei autorității prin intermediul construirii unei istorii, a unui patrimoniu, a unei "moșteniri culturale", a unui canon, puse sub protecția muzeelor care căpătaseră o funcție guvernamentală complexă. Cel de-al doilea val al criticii instituționale, apărut în anii '90, a trebuit să facă față asumpției potrivit căreia instituția culturală ar fi devenit, în primul rând, o instituție
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Christinei Kozlov și ale grupului Art & Language. Potrivit lui Kosuth, care se recunoaște influențat de tezele pozitivismului logic, chestionarea naturii artei ar trebui să fie principala preocupare a artiștilor. Reconsiderând nararea convențională a istoriei artei moderne, Kosuth propune orientarea către un canon alternativ al artei, legat de tradiția duchampiană a localizării importanței unei lucrări la nivelul semnificațiilor. Astfel, acordând prioritate conținutului conceptual al artei, Kosuth pune între paranteze orice dimensiune referențială a operei de artă pe motivul că "arta este definiția artei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ale studiilor vizuale. Această critică ar putea fi articulată sub forma a patru (ipo)teze de lucru care pun problema relației dinamice dintre teoria artei și estetică: • Reflecția asupra practicii artistice conceptuale face posibilă identificarea unor texte care ies din canonul scrierilor estetice moderne. • Aceste texte semnifică calitatea de artă teoretică a artei conceptuale. • Unul dintre materialele cele mai întrebuințate în exprimarea acestei arte este teoria. • Această teorie are un statut post-estetic. Analiza fiecăreia dintre aceste teze cu caracter de ipoteze
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unei problematici practice a criticismului. Această (in)formare critică a studiilor vizuale contemporane în practica teoriilor artei conceptuale este o încercare de eliberare de sub dictatura vulgatei estetice printr-o înțelegere a artei deschisă la texte teoretice care înfruntă tradiția dominantă. Canonul esteticii și-a pierdut eficacitatea speculativă din pricina schimbărilor radicale din domeniul practicii artistice. Apar noi probleme teoretice, de la reconfigurarea definiției artei la punerea în noi relații a artelor și de la schimbarea obiectului artei la recontextualizarea experienței artistice. Deși arta conceptuală
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
oameni de diferite rase ori homosexuali), chestiune riguros dezbătută în studiile culturale (de gen, despre rasă ori despre preferințele sexuale), ci ar putea fi articulate și cu privire la anumite abordări disciplinare, în practica lor de a-și delimita discursul de diferitele canoane doctrinare ale unor domenii considerate dominante ori cu privire la reformarea unui domeniu care, în încercarea sa de a-și conserva principiile și normele, ignoră ori sfidează transformările din câmpul aplicabilității sale. Luând ca exemplu critica de artă, care ar utiliza în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contra"-sfere publice opoziționale atât pe baza înțelegerii sferei publice ca loc al contestării discursive, cât și a includerii experiențelor materiale care au fost excluse în timp. În viziunea lui Philip Glahn strategia "povestirii", producerea contranarațiunilor și inserarea lor în canonul acceptat al relatărilor sociale și istorice ar fi devenit una dintre tacticile relevante ale practicii artei critice din anii '80, reușind astfel să captureze într-un mod mai adecvat eterogenitatea și complexitatea formării contemporane a realității. Ca atare, participarea publicului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practic al artei critice au (in)format unul din tipurile de teoretizare posibile ale câmpului de investigație care subîntinde studiile vizuale contemporane. Situația actuală a culturii, a artei și a criticii reclamă și permite o deschidere a viziunii teoretice dincolo de canoanele abordării strict estetice a experiențelor culturii și artei contemporane. De pildă, odată cu teoretizarea fenomenului de-materializării obiectului artistic s-ar putea vorbi despre consecința de-esteticizării experienței artistice. În ceea ce privește evaluarea studiului teoriei postestetice, s-ar putea lua în considerare activarea unei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a culturii vizuale devine un obiectiv central al educației artistice, reformată ca proces al (inter)medierii în vederea edificării indivizilor și acțiunii colective. Ca proces al dezvoltării individuale și sociale, edificarea presupune nu doar efortul cultivării în practica analitică a chestionării canoanelor "culturii înalte" și a expresiilor culturii materiale și vizuale a vieții cotidiene, ci și exercițiul comuniunii care ar determina (in)formarea comportamentului, respectiv condițiile luării unor decizii și efectuării unor acțiuni. Având în vedere faptul că (inter)medierea presupune nu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
partea centrală a discursului, iar ultima, în partea de încheiere a discursului. Obiectivul mai general al discursului retoric era triplu: să instruiască (docere), să pună în mișcare (movere) și să placă sau să delecteze (delectare). Cicero a teoretizat cele cinci canoane ale retoricii: invenția (crearea argumentelor și dovezilor pentru susținerea unui punct de vede, a unei teze), dispoziția (aranjarea sau ordonarea argumentelor pentru obținerea unui efect maxim), elocuția (folosirea unui limbaj și a unor figuri de stil care să atragă sau
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
american ca fiind unul cu identitate aparte, de sine stătătoare: anii 1900-1950. La începutul secolului trecut, consemnează Griffin, profesorii de oratorie (speech, în limba engleză) făceau parte din departamentele de Limba engleză. Punând accentul, în prelegerile lor academice, pe acel canon al retoricii care, de la Aristotel încoace, poartă numele de "acțiune" (delivery, în limba engleză), cu alte cuvinte, pe actul performativ, eminamente oral, al oratoriei, acești profesori erau, scrie Griffin, "priviți de sus", ca "rudele sărace"2 de către cei care se
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]