23,403 matches
-
Putea desena și acum harta Europei cu ochii Închiși. O antenă parabolică cu harta color a Europei pe ea s-ar vinde poate mai bine. Se apucă de treabă. Începu ca de obicei cu Nordul. Țări cu granițe schimbătoare, orașe celebre, mări și oceane. Ajunse la Austria, o țară mică cât un petec de pantalon rupți În genunchi. Capitala Austriei e Viena. Ce urmează după asta? În mintea sa se făcu un gol În care cădea de la Înălțime același cuvânt: Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Carolina, el Însuși pradă Îndoielilor și iluziilor de când cei În trecere pe acolo Îl asemănau tot mai mult cu Domnișoara Pogany. Cel puțin așa susțineau detractorii de azi ai lui Grațian și admiratorii săi fideli de ieri. Pretinsa asemănare cu celebra sculptură a lui Brâncuși făcea peștele să se umfle În solzi În vreme ce un aer de superioritate i se putea citi În ochii bulbucați și inexpresivi. Dacă există RIB, de ce nu ar exista și RIS? Releveu de identitate sentimentală! Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adevăr lui Do de sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șoferul. Nici măcar mâinile nu-l trădau. La garajul partidului i se spunea „pianistul”. Nu se exagera prea mult, căci el era absolvent al Liceului de muzică unde studiase pianul, și doar neșansa Îl făcu să ajungă șofer și nu pianist celebru. Datorită lui Însă, Primul asculta În drumurile lungi doar sonatele lui Beethoven și fugile lui Bach. Închidea ochii și spunea: Ce lucru mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea și mereu Împăcat cu o cugetare a lui Terente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel mai bun liceu al orașului Îi era accesibil fără nici o emoție, după care se Întoarse la lectura indiferentă a ziarului local. Cu adevărat Îl interesa doar Mica publicitate. Pentru că nu era politizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
abulică, În funcție de cantitatea de alcool ingerată, euforică sau blazată, dispusă totuși, În ciuda diferențelor, să petreacă o noapte Împreună Într-un loc altfel inaccesibil. Mulți dintre ei aveau să povestească mai târziu despre revelionul lor la Casa Ster, le fel de celebră și de enigmatică În orașul lor, precum Casa Vernescu sau Capșa la București. Interesul pentru tablouri era unul mimat sau de circumstanță. Se anunța un eșec răsunător. Scuze ar fi fost destule: o putere de cumpărare mediocră, mediatizarea insuficientă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o mașină de cântat, și chiar lui Beethoven, În general, care, dacă ar fi auzit când a compus și dirijat Simfonia a IX-a și aria de la belle de la etajul II, ar fi schimbat ceva În elanul prea optimist al celebrei sale creații, dacă nu În profunzime, cel puțin În titlu. Aceasta era opinia lui Elodie, titulară a unui Bac + 5 la HEC. Ah, putain, s'éclater en écoutant „l'Hymne à la Jouissance”. Cine să o asculte Însă? Beethoven e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza o apă așa de celebră ca Volvicul. Bea și tu, i-a zis ea, ținându-i În palmele străvezii făcute căuș câteva picături de apă. Apa avea acum gustul degetelor și al palmelor ei prin care, chiar dacă bine strânse laolaltă, se vedea iarba. Un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o jumătate de vițel, șapte metri de cârnați de Salonta, o șuncă de Aosta, una de Bayonne și multe alte chestii aduse din străinătate. Scumpe toate, dar fără specific decât poate cu o aromă amețitoare de libertate, ca un parfum celebru cu numărul 5 din care Însă cei din speța lor Își turnau În cap din belșug, cum mai făceau din când În când cu o soluție anume de petrol, o rețetă sigură brevetată peste tot În Europa, căci păduchii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe Eric de acest ilustru necunoscut, nimic din ceea ce voiam într-adevăr să aflu. Primul Eric Sanderson intitulase aceste pagini MANTRA LUI RYAN MITCHELL. Le-am prins în piuneze pe afișierul din bucătărie și, seară de seară, în vreme ce găteam meniurile celebrului maestru bucătar, am încercat să mă dumiresc la ce ar putea folosi aceste informații. M-am întâlnit cu doctorița Randle de două ori pe săptămână și, cum am spus, curând am încetat să mai am vreo părere despre aceste ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului și-o sunasem pe doctorița Randle și urmărisem meciuri de biliard și gătisem după rețetele celebrului maestru bucătar. Locul pe care-l lăsasem în urmă ca să pornesc în călătoria asta imprimat acum acolo, pe pătrățelul acela de carton. M-am uitat de la imaginea din mână la insula de la orizont. Imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din fapte selectate, din legende, basme bine redactate care ne au pe noi ca protagoniști. Am citit jurnalul de atât de multe ori, că frazele îmi par acum toate de lemn și străvezii, la fel de factice ca o telenovelă sau un celebru film hollywoodian pe care l-ai văzut de o mie de ori. Personajele seamănă cu mine și cu Clio, dar nu suntem noi; sunt doar actori care rostesc aceleași cuvinte stilizate iar și iar și iar, iar tot ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
traducerile din limba rusă (Nicolae Botnariuc), limba germană (Ion T. Tarnavschi) și limba franceză (Vasile D. Mîrza). Stilizator: Gellu Naum“; pp. 104-105. 1 Drumul principal (A56) care traversează centrul orașului Manchester. 1 „Here’s lookin at you kid“ (în original) - celebra frază din filmul Casablanca asupra ale cărei sensuri părerile sunt împărțite; cele mai multe, însă, înclină în favoarea unui toast. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Amintirile rechinului.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
este bogaté și necuprinsé, dar ea nu a fost Întotdeauna așa. Totul, de ce se bucuré ochiul nostru, este munca Îndelungaté a Înaintașilor. Rébdarea este temelia progresului. Producerea unui simplu cui de fier a cerut o muncé de generații...Toți oamenii celebri ai epocii, ale céror portrete vé Înfrumusețeazé școlile voastre, de mici au tréit În lipsuri, au trecut prin viață grea din subsoluri și au cunoscut vocea aspré a stépînilor. Ei munceau la egal cu tații lor și au cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și s-a transferat la limbi străine. În perioada facultății, fiindcă îndrăgise cântecul și jocul popular, a fost membru al "Ansamblului Casei de cultură a studenților" (s-a înființat în anul 1958) alături de artiști, care au devenit mai târziu nume celebre, cum este maestrul Gheorghe Zamfir. Apartenența la ansamblu i-a dat prilejul să vadă unele țări străine (a dansat cu ansamblul la festivaluri de folclor în Grecia, Polonia, Finlanda ș.a.). După absolvirea facultății, a lucrat un an în Centrul Petrolier
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
multiplelor tendințe de manipulare a performanțelor olimpice românești, inclusiv a propunerilor de "repartizare administrativă a medaliilor olimpice între sportivii sovietici și ai țărilor socialiste". A fost direct implicat, alături de arbitrul român Simionescu, în protestele față de nedreptățile manipulate de organizatori împotriva celebrei gimnaste Nadia Comăneci. Ca atașat de presă, a reușit performanța de a convinge partenerii de la Moscova și de a realiza consacrarea unui întreg număr din revista lunară "Lumea Copiilor" literaturii românești pentru copii. În decembrie 1989, fără a fi numit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
o atenție aparte problemelor controversate sau conflictuale dintre unele din aceste țări, precum și disensiunilor ce s-au manifestat în cadrul unor organisme instituționalizate ale lor. Era vorba, în primul caz, de controversele dintre China și U.R.S.S., ce au degenerat în celebra dispută politico-ideologică, cu reverberații internaționale, iar în al doilea caz de divergențele economice din C.A.E.R. și politico-militare din Pactul de la Varșovia. I. Avram a susținut ferm pozițiile țării noastre, respingând ideile emise de conducerea U.R.S.S. și susținute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Academiei Franceze și creator recunoscut al teatrului absurdului, a susținut la Teheran un ciclu de conferințe despre opera sa dramatică și activitatea sa de scriitor. Agop Bezerian a fost prezent la aceste conferințe și a fost primit cu cordialitate de către celebrul academician francez de origine română. A avut loc o convorbire ce s-a desfășurat într-un spirit foarte amical, reflectat în autograful oferit de ilustrul scriitor pe volumul "Le Solitaire" (Singuraticul), unicul roman al marelui dramaturg: "Pentru domnul Agop BEZERIAN
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
hotare timp de peste 35 de ani, pentru întreaga activitate depusă fiind distins cu ordinele "Steaua României", și "23 August", "Medalia Muncii" și alte distincții importante. Timp de peste 20 de ani, între 1983 și 2005, s-a dedicat traducerilor unor nume celebre din beletristica mondială, volumele respective fiind publicate de edituri prestigioase: "UNIVERS", "MINERVA", "SAECULUM I.O", "VESTALA", "POLIROM", care au primit aprecieri elogioase din partea criticilor literari (Alex. Ștefănescu, Revista "EXPRES" nr. 34 și nr. 42 din anul 1992). Dintre operele literare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
era acolo. Dar fidela mea mamă, gospodină (cam) abrașă, s-a vrut în casa ei. Nehotărît era și în '48. Ba nu, a vrut să plece la Cluj, dar cineva (parcă Antonin Ciolan se zice -) nu i-a dat referințe. Celebrul dirijor, celebru și pentru nenumărate aventuri galante, fusese prins în alcovul primitor al unei coriste. O verginică din care voia s-o scoată pe tandra Mussete. Solistă în Boema? O-la-la! Cum dirijorul a fost presat de soțul inoportun să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dar fidela mea mamă, gospodină (cam) abrașă, s-a vrut în casa ei. Nehotărît era și în '48. Ba nu, a vrut să plece la Cluj, dar cineva (parcă Antonin Ciolan se zice -) nu i-a dat referințe. Celebrul dirijor, celebru și pentru nenumărate aventuri galante, fusese prins în alcovul primitor al unei coriste. O verginică din care voia s-o scoată pe tandra Mussete. Solistă în Boema? O-la-la! Cum dirijorul a fost presat de soțul inoportun să sară gol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Depinde ce cauți, Ana. Dacă vrei altceva decît Butterkultur și să-ți vinzi bine tablourile, atunci vii. Vii înapoi. Cînd a hotărît să se întoarcă în țară, în '88, România era sub vremi grele. Ceașcă renunțase la clauză. Un pictor celebru de la New Delhi pîn' la Barcelona, de la Tokio pînă la Viena, din Nikosia la Buenos Aires, din Frankfurt la Lima (Parisul fusese cucerit, și Roma, și Veneția, unde stătuse mai mult), așadar o celebritate care se întorcea în România convenea regimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Tarzan. Cu alte cuvine, Maimuța Makonde răspundea elocvent la orice întrebare impersonală și evaziv, echivoc, aluziv sau deloc la orice se referea stricto sensu la ea personal. Atunci expresia ei mută părea să conțină răspunsul, în aceeași măsură ca celebrul tablou al lui Gauguin "D'où venons-nous? Que sommes-nous? Où allons-nous?" să conțină răspunsul. Un altul a întrebat-o dacă e adevărat că poate înțelege limbajul oricărui animal. "Doar dacă animalul este destul de evoluat" a fost răspunsul prompt al maimuțoiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acționa mai bine fără acești angajați loiali, curieri ai informației, mai iuți decât telefonia mobilă și internetul). Închinare bucătăreselor din spitale V ouă care ne permiteți să viețuim prin bunăvoința și râvna voastră, Ave! N-am fi nimic fără voi, celebrelor astre! De soartă proscrise, nemuriți indecent prin W.C.-uri, bucătării de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capetele uriașe de prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de kg și trupul de copil subnutrit. Vocea lor era mult mai bine impostată decât a baritonilor celebri, din Iad, basul Petre Ștefănescu-Goangă îi invidia pentru asemenea forță datorată, de fapt, tutunului hibrid: 90% frunze de salcâm, ienupăr, cais și 10% tutun petala măcinată fiind destinată conducătorilor destinelor Brăilei. Mârlanii trecuseră de la săpunul de casă la deodorantul Malizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]