7,041 matches
-
1 noiembrie 1908), cu nuvela Codrea, republicată, în timp, sub titlurile Lacrima, Dezertorul și Glasul inimii. La serbările Astrei de la Sibiu (octombrie 1909), ia hotărârea să treacă munții. Vine la București, unde îl vizitează pe G. Coșbuc și participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, care îi publică în „Convorbiri critice” din 25 octombrie 1909 nuvela Volbura dragostei. Un timp este redactor la ziarul „Ordinea”, apoi secretar de redacție la „Falanga” și la „Convorbiri critice”. În ianuarie 1910 autoritățile militare din Austro-Ungaria
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Teiului, din 1971 continuându-și cariera la Ploiești, Plopeni, Moreni-Țuicani și la Combinatul Siderurgic din Galați. Din 2000 va fi medic de familie în mai multe localități din județul Galați (Oancea, Vlădești, Măstăcani, Cudalbi). În anii studenției face parte din Cenaclul „Mihai Eminescu” al Casei de Cultură a Studenților, condus de Victor Ernest Mașek și de Gabriela Melinescu. Debutează în 1962, cu poezia Vechiul obor, într-un grupaj alcătuit de revista „Luceafărul”, iar editorial în 1969, cu volumul de versuri Urme
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
1953, Purcăreni, j. Brașov), poet și publicist. Este fiul Elvirei (n. Ceapă) și al lui Ioan Sâmpetrean, muncitor. Urmează școala generală la Purcăreni, apoi Liceul „Unirea” din Brașov și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București. Frecventează cenaclurile literare studențești. Licențiat în filologie (1978), cu teza Introducere în po(i)etica bogziană, lucrează în presă, mai întâi la „Scânteia tineretului”, iar din 1990 la „Zig-zag”, „Expres”, „Azi”, unde din 1995 este redactor-șef adjunct și coordonator al suplimentelor
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
precum și Facultatea „Maxim Gorki”, abandonată în cele din urmă. Revenit în Iugoslavia după absolvirea Școlii Normale din Craiova spre a efectua serviciul militar la Zrenjanin, solicită sprijin la oficialități pentru înființarea de școli în limba română și fondează la Vârșeț cenaclul Junimea Bănățeana. În 1939 se refugiază în România în urma unui proces pentru propagandă românească. În timpul războiului lucrează în Ministerul de Externe și al Propagandei, conducând activitatea culturală în Comitetul Românilor Timoceni, al cărui președinte va fi între 1942 și august
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
școala primară și Liceul „Nicu Gane” (1932-1936) în localitatea natală, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1942. Își ia doctoratul la Iași, în 1946, cu o teză despre poezia lui Arthur Rimbaud, premiată de cenaclul Sburătorul, dar publicată abia în 1981. Lucrează la Institutul de Statistică din București și la Radiodifuziunea Română. Debutează în 1953 la „Viața românească”, cu piesa Lumina de la Ulmi, care va fi pusă în scenă în același an (premiera la 23
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
împreună pe durata unui proiect sau, în orice caz, pe o durată mai mare de timp. Grupul are atribuții importante: ascultă și oferă feedback la ceea ce fiecare membru a realizat, oferă sugestii pentru îmbunătățirea materialului etc. (este similar cu activitatea cenaclurilor literare, doar că în astfel de grupuri, de multe ori, materialele realizate se află în legătură unele cu altele, trebuind să se subordoneze realizării unui scop comun). Unul dintre lucrurile cele mai importante într-un grup de scris este ca
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
STĂNESCU, Gabriel (9.IX.1951, București), poet, eseist și editor. Este fiul Elenei Stănescu (n. Mărculescu) și al lui Corneliu Stănescu, funcționari. A urmat, la București, școala elementară și liceul, încheiat în 1971 la „Matei Basarab”. Frecventează cenaclul Săgetătorul, condus de Tudor Opriș, și este prezent în mai multe antologii școlare. Laureat al concursurilor pentru elevi, publică versuri în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, în „Țara visurilor noastre” (Oradea) și în câteva reviste școlare. Îi apar poezii și
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
apar poezii și în „Cronica”, „Familia”, „Tomis”, „România literară”, „Amfiteatru”, caietele de poezie ale „Vieții românești”. Între 1972 și 1977 este student al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București, unde în primul an de studii înființează, împreună cu alți colegi, cenaclul literar Charmides, ulterior frecventând Cenaclul Universitas și Cenaclul de Luni. Redactor la revista „Universitas”, colaborează și la „Dialog”, „Opinia studențească”, ca și la cele mai importante publicații culturale din țară. Obține premii ale revistelor „Tribuna” (1972), „Viața studențească” și „Amfiteatru
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Familia”, „Tomis”, „România literară”, „Amfiteatru”, caietele de poezie ale „Vieții românești”. Între 1972 și 1977 este student al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București, unde în primul an de studii înființează, împreună cu alți colegi, cenaclul literar Charmides, ulterior frecventând Cenaclul Universitas și Cenaclul de Luni. Redactor la revista „Universitas”, colaborează și la „Dialog”, „Opinia studențească”, ca și la cele mai importante publicații culturale din țară. Obține premii ale revistelor „Tribuna” (1972), „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1977). După absolvire este profesor
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
literară”, „Amfiteatru”, caietele de poezie ale „Vieții românești”. Între 1972 și 1977 este student al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București, unde în primul an de studii înființează, împreună cu alți colegi, cenaclul literar Charmides, ulterior frecventând Cenaclul Universitas și Cenaclul de Luni. Redactor la revista „Universitas”, colaborează și la „Dialog”, „Opinia studențească”, ca și la cele mai importante publicații culturale din țară. Obține premii ale revistelor „Tribuna” (1972), „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1977). După absolvire este profesor suplinitor la câteva
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Iași. A funcționat ca salariat la Întreprinderea Mecanică Nicolina din Iași (1975-1978) și ca tehnician la Combinatul de Utilaj Greu Fortus (1978-1990). Membru fondator al Casei Editoriale Moldova în 1990, înființează, în 1999, editurile Tipomoldova și Edict Production. Activ în cenaclul literar „Lupta cu inerția” de la fabricile Nicolina și Fortus (1976-1989), Ș. a debutat cu versuri în 1977, la „Cronica”, iar editorial cu placheta Poeme, apărută în 1980. Se numără printre fondatorii revistelor „Moldova” și „Timpul”. A mai colaborat la „Poezia
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
Drumul prin pădure, București, 1989; Moartea lui Odobescu, Buzău, 1997; „O scrisoare pierdută” și evenimentul zilei, Galați, 1998; Râul tăcut, București, 1999; Tezaurul de la Pietroasa. Impactul cultural-istoric, Buzău, 2001. Repere bibliografice: Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 122-123; Cenaclul literar „V. Voiculescu”, Buzău, 1987, passim; George Pruteanu, Iubirea între mister și kitsch, CL, 1988, 10; Constant Călinescu, Dincolo de cotidian, LCF, 1989, 9; Ecaterina Țarălungă, Lumea cărții, CNT, 1989, 19; Mariana Ionescu, Un roman remarcabil, „Universul cărții”, 2001, 3; Valeriu
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
cursurilor și se angajează muncitor necalificat într-o întreprindere. Ulterior urmează Facultatea de Utilaj Tehnologic de la Institutul Politehnic din București (1974-1978), apoi Facultatea de Management din Nijerode (Olanda), pe care o va absolvi în 1991. În deceniul al nouălea frecventează cenaclurile optzeciste. După 1989 se angajează la Uniunea Scriitorilor, editând primul număr al revistei „Memoria”; lucrează apoi ca secretar general de redacție la revista „Viitorul românesc”. Începând cu 1992 îndeplinește diverse funcții guvernamentale: în Ministerul Apărării Naționale - consilier de presă al
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
și traducător. Învață la București, unde urmează Liceul „Sf. Sava” și, un timp, cursuri la Facultatea de Litere și la Medicină. În 1882 va absolvi, însă, Conservatorul de Muzică și Declamație. Bonifaciu Florescu, profesorul său din liceu, îl introdusese în cenaclul lui Al. Macedonski. S., care îl sprijină pe Macedonski când acesta scoate, în 1880, revista „Literatorul”, debutează aici cu poezie și cu traduceri din lirica universală. Cum, prin plecarea lui Macedonski la Paris, „Literatorul” își înceta pentru un timp apariția
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
al Liceului „Mihai Viteazul” din București (1957) și al Facultății de Filologie, S. debutează la „Gazeta literară”, în 1966, cu o povestire. Mai colaborează la „Luceafărul”, făcând parte din grupul scriitorilor tineri susținuți, în anii 1965-1975, de revistă și de cenaclul ei. Schițele și povestirile din Pe malul fluviului, departe... (1968), singurul volum publicat de S., nu reușesc să îi individualizeze profilul și nu conțin premisele unei virtuale reușite ulterioare. Ca mulți colegi de generație, prozatorul este interesat de surprinderea și
STOIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
are ceva din fiecare generație literară. Trăiește boem și nepăsător ca histrionii anilor '60, are în poemele ei o intransigență morală asemeni celei anunțate de generația '80 (și a participat cu mult ecou, chiar dacă cu un scris cumva diferit la Cenaclul de Luni), iar acum a știut să se apropie cu naturalețe de tinerii anilor 2000. Cum? într-un fel foarte simplu: comunicînd firesc. Fără emfază și exces de metafore, fără sfătoșenie plicticoasă, cu un fel de tinerețe care ne-a
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
română contemporană. Chiar dacă Mariana Marin s-a spus că nu reprezintă această nouă etapa a optzecismului în felul de a scrie și în atitudinea ei teoretică, a rămas totuși celebru efectul pe care martorii povestesc că l-a produs la Cenaclul de Luni atunci cînd a citit pentru prima dată. Despre atitudinea morală a poemelor din aceste volume s-a scris mai ales după 1989. Andrei Bodiu, într-un substanțial capitol dedicat Marianei Marin în cartea Direcția optzeci în poezia română
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
Movileanu) și al lui Dumitru Lăcustă, învățători. Urmează cursurile liceale la Rădăuți și Galați. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1972), lucrând apoi ca profesor, ziarist și redactor la revista „Magazin istoric”. Membru al cenaclului de proză Junimea, figurează în antologia Desant ’83. Debutează în „Vatra” (1980), iar prima carte, Cu ochi blânzi, îi apare în 1985 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Colaborează cu proze scurte și cu articole de opinie la „Tribuna”, „Vatra”, „Tomis
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
Yvonnei (n. Chefneux) și al lui Anatolie Bodiu, inginer chimist. După cursurile liceale încheiate la Liceul „Unirea” din Brașov (1984), a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1988). Elev, apoi student, frecventează „Cercul literar 19” din Brașov și cenaclul revistei „Orizont”. Colaborează cu versuri, eseuri și cronici literare la „Dialog”, „Echinox”, „Forum studențesc”, „Amfiteatru”, „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Poesis”, „Observator cultural” ș.a. Este, pe rând, profesor de gimnaziu la Apața (județul Brașov), la Școala Normală din Brașov, redactor (din 1990
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
elev al Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. După bacalaureat (1966), a devenit student la Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Coleg de serie cu Ion Mircea, Adrian Popescu, Marcel Constantin Runcanu, a făcut parte din Cenaclul Echinox și din redacția revistei cu același nume (1970-1971). După licență, timp de un an, a fost profesor la Liceul Viticol din Isaccea (județul Tulcea). În 1972, s-a mutat la Târgu Jiu, unde a lucrat, la început, ca redactor
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
la „Apostrof” și „Viața românească”, muzeograf la Muzeul Literaturii Române. Debutează în 1975, cu versuri, la „Echinox”. Preocupările sale literare erau însă anterioare anilor studenției. În adolescență a învățat multe despre literatură de la poetul brașovean Darie Magheru. A activat în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora Iuga), din 2002 la cenaclul „Euridice
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
la Muzeul Literaturii Române. Debutează în 1975, cu versuri, la „Echinox”. Preocupările sale literare erau însă anterioare anilor studenției. În adolescență a învățat multe despre literatură de la poetul brașovean Darie Magheru. A activat în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora Iuga), din 2002 la cenaclul „Euridice” al Uniunii Scriitorilor (condus de Marin
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
studenției. În adolescență a învățat multe despre literatură de la poetul brașovean Darie Magheru. A activat în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora Iuga), din 2002 la cenaclul „Euridice” al Uniunii Scriitorilor (condus de Marin Mincu). Rolul lui de „descoperitor” al unor talente nu poate fi trecut cu vederea, numeroși tineri poeți datorându
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
multe despre literatură de la poetul brașovean Darie Magheru. A activat în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora Iuga), din 2002 la cenaclul „Euridice” al Uniunii Scriitorilor (condus de Marin Mincu). Rolul lui de „descoperitor” al unor talente nu poate fi trecut cu vederea, numeroși tineri poeți datorându-i mult sub raportul cristalizării
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora Iuga), din 2002 la cenaclul „Euridice” al Uniunii Scriitorilor (condus de Marin Mincu). Rolul lui de „descoperitor” al unor talente nu poate fi trecut cu vederea, numeroși tineri poeți datorându-i mult sub raportul cristalizării destinului și sub cel al notorietății. Între altele, S. este
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]