6,287 matches
-
nu-i lasă. Numai așa ca să spărie oamenii se arată câteodată li dă Dumnezeu de grijă, că de nu s-or pocăi i-a arde cu foc. Numai la sfârșitul lumei au să vie și atunci vor peri oamenii de chin și de sete, s-or duce pe la morminte ș-or zice: Sculați voi, morților, să intrăm noi, viii." Balaurii stau la Dumnezeu de jucărie; peste ei pune Dumnezeu pe Sfântul Gheorghe de-i orânduiește. Câteodată sunt pe lângă soare de ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de nebunie, deoarece de ani de zile oamenii fumau doar chiștoace pe care le găseau și atunci se înghesuiau cincișase, unul peste celălalt, ca să le apuce. Unii deținuți strângeau acele chiștoace și le schimbau pentru mâncare. Oamenii suportau mai ușor chinurile foamei decât ale lipsei de tutun. De aceea mama mea punea în pachetele pe care le trimitea la închisoare tatălui meu, multe pachete de țigări Mărășești, așezate foarte frumos unele peste altele ca să încapă bine în cutiile pe care le
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fost arestat din nou de comuniști, de data aceasta, ca mai toți foștii deținuți politici de mai înainte. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică și purtat prin multe închisori, a fost grațiat în 1964. După toate umilințele și chinurile la care a fost supus în timpul anilor petrecuți în închisori, în cartea sa „Veșnicia ascunsă într-o clipă”, a spus doar că trebuie: Să știm să murim și să înviem în fiecare zi...." Iosif Schwartz a petrecut mai mult de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Daruri” compusă la Periprava în anul 1964, exprimă revolta: “M-am framântat cu mintea să-nțeleg De ce-o fi-n lume atâta nedreptate Dar n-a fost greu enigma s-o dezleg Fiind captiv, lipsit de libertate...” Viața de chin la tăiatul stufului, descrisă de tatăl meu ca cea mai grea dintre toate, este descrisă în poezia “Periprava” scrisă de poetul Ionel Zeană și dedicată memoriei lui Victor Bucuvală. „Fu scris să trecem și prin Periprava, Ostateci între sârmele ghimpate
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
această mare călătorie, ceas în care se poticnesc toți călătorii, când steaua urmărită se depărtează ca un miraj. Unii se depărtează și dispar în această cumplită arșiță, ca Emirul lui Macedonski, iar alții se retrag la timp. "Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării/ Primordiale apar primele țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu ezită să lupte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și, pentru noi, cei de atunci, a început un nou capitol al teatrului, al vieții. Lucrurile au căpătat o altă dimensiune, teatrul a părut dintr-odată altfel, ceea ce era în afara scenei, era în subsidiar. Era pentru noi toți un dulce chin felul nou în care vedeam această aș zice nu profesie, ci mai degrabă credință. Cred că am avut, noi cei care am lucrat cu Alexa, un mare noroc... Deci, Năpasta cu tot ce a însemnat ea, repetiții, spectacole, premii, turnee
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aflarea adevăratului vinovat, are o izbucnire explozivă, când revine, parcă, în lumea reală, vrând să pedepsească după faptă. Deși liber, vinovatul Dragomir interpretat de Corneliu Dumitraș se simte permanent încolțit, vrând să evadeze din propria casă. Libertatea sa este un chin neîntrerupt. Înainte de a-i da lovitura finală, Anca l-a distrus psihic. E înnebunit de neliniști și insomnii, de ura soției, pe care o poartă ca pe-o greutate invizibilă, adus de spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
frunze moarte, din pădurea în care a ucis. S-a smintit de-a binelea și îi va lua locul lui Ion, așa cum îl luase pe al lui Dumitru. Practic, toate personajele au sau își capătă doza lor de nebunie. Adevăratul chin începe de-abia în finalul filmului. Vor veni mai târziu clipele obsesive. Anca rămâne singură. Singură de tot. Nu mai are nici măcar ce să răzbune. Tragedia nu s-a terminat este cheia pe care ne-o oferă regizorul. Tot singur
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la gură. La Cehov și în acest spectacol totul se duce spre țipăt. Țipătul ca stare permanentă, existențială. Starea de țipăt. Este marele strigăt de ajutor al omului în lume. Omul care suferă implacabil de inexistența sfârșiturilor. Singurul care întrerupe chinul este Sfârșitul. Lupta spune Alexa Visarion. În fond, zbaterea în gol... ... Teatrul ca experiență personală... Spațiul ca Loc de întâlnire. Pentru Alexa Visarion, teatrul se face cu suflete și cu trupuri. Dar, pentru ca sufletul să se înalțe, trupul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în prim plan profil Lucian Iancu Dorn Pescărușul meu se naște din scândura scenei și eu ucis tot acolo... Scândură de viață... Lemn de dragoste și chin... [...] E tot una... E tot una. Pescărușul lui Cehov, răspântie a identităților tulburate de teatru. Teatrul... Betleemul gândului. Și apoi... tăcerea de după râs, rece, tăioasă... înspăimântă; poate și vindeca incurabile maladii. Asta e tot TEATRUL... Cortina, culisele și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
inspirație, captivant, magic și o cinste. Este posibilă o relație care să îmbine dragoste și ură? Este necesară. Eu am crescut și ca actor și ca om. Nici un proces de creație nu decurge ușor iar nașterea acestui spectacol a meritat chinurile facerii lui. De câte ori în viață ți se oferă prilejul să lucrezi cu cineva atât de strălucit ca Alexa Visarion ? A fost o asemenea onoare încâtpare imposibil să mă mulțumesc cu mai puțin în viitor. A făcut asupra mea o impresie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre un tânăr regizor de teatru român aflat în fața biruinței muncii și vocației sale: o victorie de zile mari. Bucuria, succesul, momentele rare de satisfacție adevărată, sunt plătite foarte scump. Ele există doar ca un liant pentru momentele următoare de chin. Mă bucur și mi-e frică. Mi-e frică chiar de bucuria pe care o trăiesc. Dar e sigur că această bucurie, această fărâmă de bucurie mă ajută să o pot lua de la capăt. Imbrâncit e greu să mergi înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de a dialoga fără nici o deturnare de la un sens adevărat. Totdeauna există o conjuctură, și totdeauna, din păcate, interpretările rup, denaturează ceva din esența fenomenelor. Adică, problema nu e de a activa, ci de a căuta să semnifici...de aici, chinul fiindcă se cere o activitate, deși, bineînțeles, se cere și o semnificație. Nu știu, în momentul actual, care ar fi noblețea profesiei. Există în mine și o vitalitate care mă înghiontește permanent, o forță posesivă, care e una din sursele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
repere strategice ale textului literar, având rolul de a media între lumea reală și universul ficțional. Incipitul (lat. incipit - „aici începe...“) este o secvență textuală prin care lectorul este introdus în spațiul estetic al operei. Liviu Rebreanu afirma: „Pentru mine chinul cel mare este prima frază și primul capitol. Prima frază marchează ritmul deosebit, unic al romanului. După ce am găsito, pare atât de naturală, încât te miri cum teai putut gândi la altceva. Conținutul ei, cuvintele, cadența, toate o caracterizează ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și unde, drumul răsufla mai slobod [...]: ne opream să admirăm primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o iarbă. Uriașele răsturnări și rostogoliri, îngrămădirile elementare coborau dea dreptul din potop, mărturii ale giganticelor chinuri telurice. Drum lung și istovitor. A trebuit să ne împrietenim cu călăuza, care a tras tot timpul cu urechea la ce vorbeam, probleme de folclor. Așa că, pe lângă cele ce va fi fost aflat de la primar, omul sa încredințat că suntem
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este foame. Foamete Copiii care-s mîncăcioși, oricînd sînt, trag a foamete. Cînd intră sălbătăciunile în sat, are să fie foamete. Cînd pică prea multe stele ori vin stele mari cu coadă e semn de foamete mare, cu boli și multe chinuri. Cînd zac vitele de gură* e semn că va fi foamete mulți ani. Cînd țipă gaia pe sus e semn de mare foamete. Cînd tună iarna, are să fie foamete anul acela. Foarfece Cînd pui foarfecele pe masă nu-i bine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îndată va muri. Ca să poată muri cel ce se chinuiește, i se pun sub cap vreji de mazere. Dacă nu poate muri cineva și se chinuiește greu, apoi e bine a-l scălda în o scăldătoare făcută de lemn de chin* și va muri ușor. Cînd un bolnav se chinuiește mult pînă ce moare, acela are multe păcate și nu-l iartă Dumnezeu. Cel ce a făcut strîmbătăți în lume nu poate muri ușor, se chinuiește pînă ce-și dă sufletul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
făină căpușnic - plantă căpută - partea de deasupra a labei piciorului cătușnică - plantă cățuie - vas în care se ard mirodenii cernușcă - sămînță de negrușcă chelbe - chelie chidie - chiciură, brumă chilă - măsură pentru cereale (680 l în Muntenia, 430 l în Moldova) chin - pin chinovar - colorant roșu chiotoare - cheotoare, ața ce leagă la gît cămașa; locul de îmbinare a grinzilor chiper - piper chirci (a) - a rămîne pipernicit chiscui (a) - a piui chisoi - pisălog de lemn chișcar - țipar chită - mănunchi de fire întoarse chitie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i curvă!, nu văd de ce și tînărul nostru dramaturg n-ar da piesei sale un titlu deocheat. Mai ales că titlul e motivat de una din fixațiile eroinei, Paula, de fapt actrița Paula Chiuaru, persoană reală, care a murit în chinuri groaznice în 1979. Paula, nemulțumită de angajamentul la Teatrul din Piatra Neamț, vrea să se mărite cu marele dramaturg Teodor (Mazilu), care-i promite că va scrie și un rol pentru ea, ajutînd-o să cucerească Bucureștiul. Din păcate, scriitorul din piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
deoarece după o lună de la avanpremieră trecea Dincolo... Spectacolul morții este un testament artistic. Ion Vartic, Marta Petreu, Roxana Croitoru ș. a. ne-au oferit un volum cutremurător prin subtext (eroul lui Will dispare odată cu regizorul), dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții, sfaturi, propuneri, idei care mi s-au părut antologice: Horatio ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a celui lovit de nenorocire îl înfățișează pe tînărul Zahei în plină criză. Accidentul orbirii, survenit fără nici un avertisment al trupului, fără nici o altă explicație decît "otrava" băuturii, îl aruncă în chinul unei dureri care este pura expresie a neînțelegerii și a inacceptării. Este Proba prin excelență, încercarea pe care o viață altfel anonimă o așază ca pe o șansă a renașterii spirituale în calea omului neștiutor. Promisiunea de catharsis existențial se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de moară îl transformă într-o forță a locului unde poposește sau este aruncat: la bîlci, pentru a învîrti în locul cailor roata cea mare, pe moșia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dureros de dulce". Mistuit de patima erotică, poetul trăiește intens acest sentiment, un adevărat foc ce nu poate fi stins "cu toate/ Apele mării". Pasiunea pentru femeie rămâne constantă, deși mitologia ne oferă exemple de eroi care au sfârșit în chinuri, din cauza acestora. Nessus, un centaur din mitologia greacă, un monstru, a fost ucis când a încercat s-o răpească pe soția lui Hercule. Aceasta a înmuiat cămașa lui Hercule în sângele monstrului, înveninând-o și producând mare suferință eroului. Ca să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nessus, un centaur din mitologia greacă, un monstru, a fost ucis când a încercat s-o răpească pe soția lui Hercule. Aceasta a înmuiat cămașa lui Hercule în sângele monstrului, înveninând-o și producând mare suferință eroului. Ca să scape de chinuri, urma ca Hercule să urce pe rug, dar miracolul face ca acesta să ajungă nemuritor, în Olimp (Strofa a III-a). Durerea este exprimată printr-un câmp semantic al martirajului: jalnic, ard, chinuit, rug, mistuit, mă topesc, flăcări. Atingând momentul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]