7,296 matches
-
așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care să-mi îngăduie să mă lămuresc. Într-un târziu, am înțeles că pata de întuneric mai compact din fața mea nu era altceva decât icoana de deasupra perdelelor din casa Martei... Mi-a venit să râd. Vasăzică... Probabil, Marta se chinuise să mă târască în pat după ce mă îmbătasem. „Frumos din partea ei”, m-am gândit cu recunoștință. M-am răsucit s-o mângâi, s-o trezesc, să-i jur că n-o voi mai supăra niciodată, dar locul de lângă mine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bani sau de confort și nici măcar de companie: era pus În mișcare de ceva uimitor și divin. În deșert, Întreaga sa ființă a fost străluminată de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului spirit. Și el a stat treaz multe nopți În insomnia străluminată de neoane a orașului, În care noaptea albă este certificată și mandatată comercial. Dar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceva și să ne ocupăm de ea acolo? Wakefield și Anton au pus fiecare cîte cinci dolari pentru obiectul ce costa zece și Anton i-a urmat acasă, În MG-ul lui de colecție. Au băut mult, cutiuța i-a chinuit pînă tîrziu, În noapte, iar la ora aceea Anton era prea beat ca să mai conducă. A dormit pe canapeaua lor În noaptea aceea, ca și În următoarele trei nopți. CÎnd Wakefield a plecat cu treabă În Egipt, Anton a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
albă și scurtă, sandale aurii și mari aripi albe traversează strada și se sprijină neglijent de Marilyn. Wakefield nu a mai văzut-o pe-aici; nu este una dintre „statuile“ obișnuite care Își cîștigă existența stînd Încremenite În timp ce turiștii se chinuie să le facă să clipească. Se uită țintă la Wakefield, o privire de gheață. Nu ar fi surprins să afle că noul Înger are și o a doua slujbă, ca prostituată, dar privirea ei nu este mercantilă. O invită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Furnizorul meu mă suge de sînge. — S-ar putea să te ajut cu chestia asta, spune comisarul, coborînd vocea. Wakefield speră că este realmente invizibil și Își trage prosopul pe față. Sursa de cărămizi vechi pe piața neagră - Wakefield se chinuie tare ca să audă, acum vorbesc În șoaptă - este un anume Grave sau Gravier, care le obține din cimitirele vechi, pentru care orașul este celebru. Wakefield Înțelege că acest Gravier demolează mormintele vechi la adăpostul Întunericului, Înlocuind cărămizile vechi cu unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el În peșteră, Puterile-Întunericului-Care-Este au ținut o ședință cu ușile Închise. Diavolul, au conchis Puterile Întunericului, suferă de depresie. Inevitabila tranziție spre viitor l-a tulburat pentru că este prea atașat de ființele pe care este de datoria lui să le chinuie. În loc să-și vadă de treabă și să colecteze ce este al lui de drept și obiectiv, le-a permis clienților lui să se identifice cu el și aceștia au devenit trufași, crezînd ferm În divinitatea lor demonică. Acum a permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui. — E miercuri. Seara de bridge. Fran aruncă o privire spre cina lui solitară și simți o urmă de iritare la adresa maică-sii. Phyllis întâmpinase ieșirea sa la pensie cu un aer de martiră, pe care de-abia dacă se chinuise să-l ascundă, ca și cum decizia fusese luată cu scopul expres de-a o enerva. Nu păruse să-și pună niciodată problema cum se simțea el. Din fericire, Ralph, întotdeauna o persoană populară prin partea locului, era la fel de căutat în calitate de consilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a fi implantate când ovarul este pregătit. — Laurence, îl întrerupse Moira, doamna Sampson e pe hol. Vrea să-și ia rămas-bun și să-ți mulțumească. Laurence se strecură afară. — O poveste atât de tristă, i se confesă Moira. S-a chinuit atât de mult cu ea. A lăsat-o să încerce de patru ori fertilizarea in vitro în loc de trei, pentru că își dorea enorm lucrul ăsta. Toți am simpatizat-o foarte mult. E groaznic când dai greș în domeniul ăsta. — Pare extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărat să instige oamenii în felul acela sau nu, Fran își dădu seama că venise momentul să înfrunte realitatea reprezentată de de apariția noului ziar și de impactul pe care l-ar putea avea asupra Citizen-ului. Acesta din urmă se chinuia deja să se mențină înaintea Express-ului, deși nu avea decât o mică parte din fondurile sale. Putea oare să supraviețuiască acestui nou atac? Afurisitul de Jack Allen. Cum se făcea că sincronizarea lui era atât de perfectă, încât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în grup o femelă fără partener până când o fac să se înece, așa că nu sunt sigur că le-aș considera cel mai bun model de comportament. — Aaah, protestă Fran, mi-ai spulberat iluziile romantice. În spatele lor, un cuplu tânăr se chinuia să dea de mâncare unui copil mic, așezat într-un cărucior, plângându-se cu voce scăzută că nu existau scaune înalte. — Zău acum, remarcă Laurence, ai crede că măcar aici nu primesc persoane cu copii. — Laurence! Fran era șocată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Capitolul 12 Fran trebuia să-și umple o jumătate de oră până la plecarea trenului spre casă. Uitându-se un timp la siluetele pe role de la Broadgate, privirea îi fu atrasă de o mamă și un copil care râdeau și se chinuiau să-și mențină echilibrul, agățându-se unul de celălalt, însă fără prea mult succes. Fran fu izbită de gândul uluitor că așa ar fi putut fi și ea peste trei ani. Avea să aibă un copil. Oricât de complexă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
face testul în urma căruia avea să afle dacă tatăl copilului ei era Laurence sau Jack. Dacă ar reuși să găsească o modalitate de a-l face. — Deci, noul vostru ziar ar urma să fie un fel de talcioc? Henrietta se chinuia să înțeleagă conceptul luând câte o gură din paharul de vin alb - al doilea din seara respectivă, semn că-și făcea de cap. Primul îl băuse în timp ce Lottie se îmbăia, dar îi plăcea atât de mult ora de baie. — Astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
forfotă ca aceea care cuprinse birourile redacției Citizen în săptămânile următoare. Tâmplarii bocăneau cu spor, pentru a transforma biroul lui Fran în departamentul de televânzări al Fair Exchange, cu casetofoanele date la maxim, ignorându-i pe bieții reporteri care se chinuiau să-și scrie articolele. La naiba, nu pot nici măcar să-mi aud propriile gânduri, se plânse Sean McGee unui muncitor cu coadă de cal și cercel, care le amintea tuturor de Sean, cu excepția faptului că avea mușchi. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
continua și acum. Cum putuse Laurence să facă așa ceva? Pesemne că lucrul ăsta încălcase toate codurile deontologice pe care se presupunea că trebuie să le respecte un medic. Cu doar câteva minute în urmă ea o conducea pe Camilla acasă, chinuită de vinovăție pentru că îl nedreptățise pe fiul cel bun și respectabil al acesteia din motive egoiste și superficiale, cum ar fi acela că era îndrăgostită de altcineva. Fran nu se putea gândi decât că scăpase ca prin urechile acului. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de animale bătute și am zis, bă, dă-le, nu mai bate, și îți dau două bune, și mi-a dat, și am vrut să le dau mai departe. Și a fost greu, că erau unii care vroiau să le chinuie, și m-am sucit, nu le-am mai dat. Opere din astea... - un tablou cu mama, depinde de calitatea lui, la comandă, te tocmești. Opere din alea să dai la vizite, floare de săpun, goblen, să dai la frați merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și m-o-nțepat o dată, de două ori, de trei ori... Într-o seară am rămas blocat, așa, în pat, și-atunci... (se gândește). N-aș zice că țin la viață. Vreau ca să n-o fac chinuită, cât este, să n-o chinui. Adică, mie mi-e indiferent când mor, odată tot trebuie să mori... Și-așa am trăit degeaba! Nu zic că scap; dacă scap, ce fac? Sau și-acuma, mă eliberez; la 60 de ani știu că mă liberez. Chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am făcut atunci. Ca persoană. La o familie în casă; am intrat peste doi oameni în vârstă și am vrut să luăm o sumă de bani. Ce-am pierdut? În primul rând, persoana care m-a crescut și s-a chinuit atâția ani cu mine. În momentul în care a devenit neputincioasă, eu n-am fost lângă ea s-o ajut. În al doilea rând, am pierdut femeia iubită. La un moment dat, da, m-a părăsit, nu cred c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Muncă. Când m-am întors acasă, până în Crăciun, cu bani și alimente de la sor-mea, îmi zice nevastă-mea de divorț. Care e motivul? Nu mai vreau pe numele tău, dar trăim împreună. Fă, fată, tu nu judeci, ne-am chinuit de am făcut nuntă, Dumnezeu știe cât ne-am chinuit, ne-am cununat la biserică, ca acum să divorțezi, nu-i păcat de copiii ăștia. Nu, că trăim împreună. Din discuție, că își retrage actele. Bine, dar a venit citația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și alimente de la sor-mea, îmi zice nevastă-mea de divorț. Care e motivul? Nu mai vreau pe numele tău, dar trăim împreună. Fă, fată, tu nu judeci, ne-am chinuit de am făcut nuntă, Dumnezeu știe cât ne-am chinuit, ne-am cununat la biserică, ca acum să divorțezi, nu-i păcat de copiii ăștia. Nu, că trăim împreună. Din discuție, că își retrage actele. Bine, dar a venit citația. Ce zice ea... eu nu mă prezint acolo - bine, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
are de gând. I-am zis să meargă la ai mei la țară, a fost de acord. Amărât, necăjit. Tata a fost sărac, dar niciodată n-am dat în cap, n-am furat. Am trăit cât am muncit. M-am chinuit, am suferit din cauza la drumuri și la despărțirile astea, gândul meu era că eu eram la bine și ei la rău, nu m-a îngrășat chestia asta. Mai rău, mă scădea. A doua zi ne-am cărat bagajele, în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-o înapoi. Când am văzut-o, am simțit o mare bucurie în sufletul meu. Am luat-o cu totul la sat. Copilul mare exmatriculat, cel mic era să rămână repetent, am insistat pe lângă director și l-a primit. N-am chinuit-o, am întrebat-o de ce a făcut asta și a zis că a vrut să se răzbune, adică să facă ambiție cu mine. Nu e, dom’le, și-a găsit și ea amantul ăla și a plecat în lume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acolo; ce și-a mai luat ăla nu mai țin minte. Și-am plecat. Iar femeia a murit la zece zile, în spital. Sincer, de asta-mi pare rău! Pentru că nu am vrut să fie așa. Nu că s-a chinuit; pentru că a murit. Deci e singura de care-mi pare rău. Pentru că nu am vrut să se întâmple asta. N-am vrut s-o omor. Am vrut doar să-i iau banii. Mai mult de-atâta, stătusem la ea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cei doi banii, ținând cont că unul a avut două pâini și al doilea trei. Nu cel cu două pâini ia doi lei și celălat trei. Vă spun eu, nu e simplu, și e clasa a IV-a. Gavrilă se chinuie la o problemă, se enervează, îl doare capul, se pune în pat și se culcă, iar când se scoală iar citește - ai răspunsul la sfârșit, dar n-ai rezolvări. Ne pune cerebelul la muncă, dar ne enervează, simțim nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]