4,691 matches
-
fenomenelor care definesc coeficientul de transformare adiabatică se poate face următorul experiment: Un cilindru prevăzut cu un piston conține aer. La început presiunea din interiorul cilindrului este egală cu cea din exteriorul său. Ținând pistonul fix, se încălzește aerul din cilindru până la o temperatură oarecare, dată. Deoarece pistonul nu se poate mișca, în timpul încălzirii volumul aerului din cilindru va rămâne constant, iar presiunea din interiorul cilindrului va crește. Se oprește încălzirea și se eliberează pistonul. Acesta se va deplasa spre exteriorul
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
piston conține aer. La început presiunea din interiorul cilindrului este egală cu cea din exteriorul său. Ținând pistonul fix, se încălzește aerul din cilindru până la o temperatură oarecare, dată. Deoarece pistonul nu se poate mișca, în timpul încălzirii volumul aerului din cilindru va rămâne constant, iar presiunea din interiorul cilindrului va crește. Se oprește încălzirea și se eliberează pistonul. Acesta se va deplasa spre exteriorul cilindrului, destinderea aerului având loc fără schimb de căldură cu exteriorul, adică efectuându-se printr-o transformare
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
cilindrului este egală cu cea din exteriorul său. Ținând pistonul fix, se încălzește aerul din cilindru până la o temperatură oarecare, dată. Deoarece pistonul nu se poate mișca, în timpul încălzirii volumul aerului din cilindru va rămâne constant, iar presiunea din interiorul cilindrului va crește. Se oprește încălzirea și se eliberează pistonul. Acesta se va deplasa spre exteriorul cilindrului, destinderea aerului având loc fără schimb de căldură cu exteriorul, adică efectuându-se printr-o transformare adiabatică. Prin destindere aerul efectuează lucru mecanic, ca
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
până la o temperatură oarecare, dată. Deoarece pistonul nu se poate mișca, în timpul încălzirii volumul aerului din cilindru va rămâne constant, iar presiunea din interiorul cilindrului va crește. Se oprește încălzirea și se eliberează pistonul. Acesta se va deplasa spre exteriorul cilindrului, destinderea aerului având loc fără schimb de căldură cu exteriorul, adică efectuându-se printr-o transformare adiabatică. Prin destindere aerul efectuează lucru mecanic, ca urmare se răcește. Experimental se constată că, lăsând pistonul liber, pentru a readuce aerul la temperatura
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
În 1834, Émile Clapeyron a folosit diagrama p-V pentru ilustrarea și explicarea ciclului Carnot, diagrama devenind una de bază în studiul termodinamicii. În secolul al XIX-lea instrumentele indicatoare erau instrumente mecanice, care au folosit hârtie înfășurată în jurul unui cilindru, cu pistonașul traductor al presiunii în interiorul lui, rotația cilindrului fiind comandată printr-un fir tensionat legat la capul de cruce al mecanismului bielă-manivelă al mașinii termice. Aceste aparate permiteau ridicarea diagramelor doar la turații mici, până la 200 rot/min, adecvate
Diagramă indicată () [Corola-website/Science/321977_a_323306]
-
pentru ilustrarea și explicarea ciclului Carnot, diagrama devenind una de bază în studiul termodinamicii. În secolul al XIX-lea instrumentele indicatoare erau instrumente mecanice, care au folosit hârtie înfășurată în jurul unui cilindru, cu pistonașul traductor al presiunii în interiorul lui, rotația cilindrului fiind comandată printr-un fir tensionat legat la capul de cruce al mecanismului bielă-manivelă al mașinii termice. Aceste aparate permiteau ridicarea diagramelor doar la turații mici, până la 200 rot/min, adecvate pentru mașinile cu abur. În secolul al XX-lea
Diagramă indicată () [Corola-website/Science/321977_a_323306]
-
resortului determină durata lui de funcționare. <br/br>Arbaletele cu resort au o precizie mai mare. Aceste arbalete folosesc pentru lansarea harponului energia furnizată de destinderea bruscă a unui gaz comprimat. <br/br>Arbaletele sunt prevăzute în interiorul țevii cu un cilindru cu piston, în care un gaz comprimat într-o mică butelie pătrunde cu forță împingând harponul. Butelia are capacitatea de 0,4...1l și pot fi schimbate după golire. Gazele folosite sunt dioxid de carbon sau aer comprimat. Eliberarea gazului
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
cu un vehicul electric denumit "Jamais Contente", de formă aerodinamică asemănătoare unui obuz. Primele încercări de construire a unor astfel de motoare au fost sortite eșecului, deoarece combustibilii fluizi necesari arderii încă nu apăruseră. Un exemplu ar fi dispozitivul cu cilindru și piston realizat de Christian Huygens și asistentul său, Denis Papin, care poate fi considerat o primă formă a motorului cu ardere internă. În 1807, elvețianul François Isaac de Rivaz realizează un motor cu ardere internă care utiliza un amestec
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
hidraulic de frânare. În perioada 1920 - 1930, apar noi firme constructoare de autovehicule ca: Chrysler (apărută în 1925), Pontiac (în 1926), LaSalle (1927), Plymouth (1928). În 1922 apare primul automobil cu caroserie unitară: Lancia Lambda. Aceasta avea motor cu patru cilindri, suspensie și frâne independente. În același an pe piața britanică apare și Austin 7. Efectul acesteia a fost similar cu cel al lui Ford T pe piața americană, designul acesteia fiind preluat și de alte firme celebre ca BMW și
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
doi ani mai târziu. În 1946, sunt realizate în Germania primele 10.000 de exemplare de Volkswagen Beetle, model care se va bucura de o mare popularitate chiar și peste Ocean. În 1949, în SUA, se introduc motoarele cu 8 cilindri în V cu raport de compresie mare. Firme ca General Motors, Oldsmobile sau Cadillac își modernizează caroseriile. În Italia, Enzo Ferrari lansează Ferrari 250, iar Lancia modelul cu 6 cilindri în V, numit Aurelia. În perioada anilor '50, viteza și
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
Ocean. În 1949, în SUA, se introduc motoarele cu 8 cilindri în V cu raport de compresie mare. Firme ca General Motors, Oldsmobile sau Cadillac își modernizează caroseriile. În Italia, Enzo Ferrari lansează Ferrari 250, iar Lancia modelul cu 6 cilindri în V, numit Aurelia. În perioada anilor '50, viteza și puterea motoarelor cresc tot mai mult, design-ul caroseriilor devine tot mai armonios și are loc răspândirea fără precedent a automobilului în întreaga lume. Mașini de dimensiuni mici, ca "Mini
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
condiții reale. Istoric, metodele de simulare numerică au fost concepute pentru rezolvarea ecuațiilor liniarizate ale câmpului potențial. În anii 1930 s-au dezvoltat metode bidimensionale pentru tratarea curgerilor în jurul unui profil aerodinamic, folosind transformarea conformă a unei curgeri în jurul unui cilindru. Apariția calculatoarelor a permis dezvoltarea metodelor tridimensionale. Prima comunicare științifică privind o metodă de rezolvare a ecuațiilor liniarizate a câmpului potențial a fost publicată în 1967 de John Hess și A.M.O. Smith de la Douglas Aircraft. Aceștia au discretizat suprafețele cu
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
care se lasă în jos către podeaua de fier, iar pereții laterali erau din lemn. Hatherley își dă seama că este vorba de o presă enormă; el o examinează și observă că există o scurgere de apă într-unul din cilindrii laterali, care ducea la pierderea presiunii. Stark și Ferguson îi urmăresc observațiile și-i pun întrebări cu privire la reparațiile necesare ale defecțiunii. Tânărul Hatherley își dă seama că Stark a mințit cu privire la scopul folosirii presei și, văzând o depunere metalică pe
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
0,15 m, mai lat cu 0,38 m, greutatea sa fiind în creștere; aceste modificări au însemnat că tancul nu mai putea fi aer-portabil, astfel fiind prea greu pentru a fi transportat de către planoarele General Aircraft Hamilcar. Aceeași 12 cilindri ca în Tetrarch au fost montați pe Mk VIII, deși creșterea în greutate înseamnă că viteza maximă a scăzut la 30 de mile pe oră (48 km/h).Armamentul a rămas același ca a Tetrarchului:o mitralieră și un tun
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
a declanșat o „febră” a industriei de „aparate de joc” încât în unele state aceste a au fost prohibite. Sittman și Pitt din Brooklyn, New York, U.S. au realizat un aparat de joc în 1891 precursor al celor moderne cu cinci cilindri rotitori („roți”)și un total de 50 imagini bazat pe jocul de poker . O altă mașinărie furniza câștigătorilor gumă de mestecat cu aromă fructelor din imaginile de pe roți, în cazul alinierii, de unde sau transmis în actualitate popularele imagini „cireașă”, „lămâie
Slot machine () [Corola-website/Science/324420_a_325749]
-
electrică. Gheața carbonică („dry ice”) a fost descoperită pentru prima oară în 1834 de chimistul francez Charles Thilorier, care a publicat prima descriere a substanței. De-a lungul experimentelor sale, acesta a observat că la deschiderea unui capac al unui cilindru mare conținând dioxid de carbon lichid, acesta se evaporă foarte repede. Acest lucru a făcut ca în container să rămână numai gheața carbonică solidă. În anul 1924, Thomas B. Slate a văzut în gheața carbonică o bună oportunitate de a
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
îndepărtarea vaporilor inflamabili din rezervoare. Sublimarea granulelor de gheață carbonică dintr-un rezervor golit și ventilat, cauzează o accelerare a dioxidului de carbon, care poartă cu el vaporii inflamabili. De asemenea gheața carbonică este utilizată în desfacerea și remontarea garniturilor cilindrilor motoarelor ambarcațiunilor, aceasta fiind necesară pentru a refrigera și a reduce astfel rezervorul, reușind să alunece mai ușor în cadrul blocului. Poate fi de asemenea folosit ca lichid de așchiere (tăiere). Un amestec de congelare foarte folositor pentru reacții chimice la
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
a găsi „inginerii”. Conducătorul misiunii Meredith Vickers cere echipajului să evita contactul fără permisiunea ei. Modulul de „aterizare” al navei "Prometheus" coboară în apropiere de o uriașă structură artificială care este cercetată de o echipă. În interior se afla numeroși cilindri din piatră, o statuie monolitică a unui cap de umanoid și cadavrul unui extraterestru gigant, considerat a fi un „inginer”. Ei găsesc alte cadavre și presupun că specia este pe cale de dispariție. Androidul David ia în secret un cilindru, în timp ce
Prometheus (film) () [Corola-website/Science/323781_a_325110]
-
numeroși cilindri din piatră, o statuie monolitică a unui cap de umanoid și cadavrul unui extraterestru gigant, considerat a fi un „inginer”. Ei găsesc alte cadavre și presupun că specia este pe cale de dispariție. Androidul David ia în secret un cilindru, în timp ce din restul cilindrilor începe să se scurgă un lichid închis la culoare. O puternică furtună care se apropie rapid forțează echipa să se întoarcă pe "Prometheus", lăsând membri ai echipajului (Millburn și Fifield) blocați în interiorul structurii. În navă, ADN
Prometheus (film) () [Corola-website/Science/323781_a_325110]
-
o statuie monolitică a unui cap de umanoid și cadavrul unui extraterestru gigant, considerat a fi un „inginer”. Ei găsesc alte cadavre și presupun că specia este pe cale de dispariție. Androidul David ia în secret un cilindru, în timp ce din restul cilindrilor începe să se scurgă un lichid închis la culoare. O puternică furtună care se apropie rapid forțează echipa să se întoarcă pe "Prometheus", lăsând membri ai echipajului (Millburn și Fifield) blocați în interiorul structurii. În navă, ADN-ul „Inginerului” este cercetat
Prometheus (film) () [Corola-website/Science/323781_a_325110]
-
apropie rapid forțează echipa să se întoarcă pe "Prometheus", lăsând membri ai echipajului (Millburn și Fifield) blocați în interiorul structurii. În navă, ADN-ul „Inginerului” este cercetat și se constată că se potrivește cu cel al oamenilor. Între timp, David investighează cilindrul și descoperă un lichid închis la culoare. El îi dă lui Holloway să bea un pahar conținând o picătură cu țepi a acestei substanțe. Curând, Shaw și Holloway fac sex. În interiorul structurii, o creatură reptiliană asemănătoare unui șarpe îl ucide
Prometheus (film) () [Corola-website/Science/323781_a_325110]
-
și la „coadă de rândunica mare”. Toate modelele au avut un panou de instrumente neobișnuit, cu scară tahometru cu funcționare pe verticală. În funcție de viteză culoarea indicatorului se schimbă de la galben la roșu. Această schimbare de culoare era generată de un cilindru cu rotație în jurul propriei axe ("tahometru Roll"). Capacul rezervorului a fost localizat pe toate modelele sub placă de înmatriculare spate. Mașinile au fost vândute sub denumirea de 190 și 190 D (diesel), pentru a le distinge de modelele precedente Ponton
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
placă de înmatriculare spate. Mașinile au fost vândute sub denumirea de 190 și 190 D (diesel), pentru a le distinge de modelele precedente Ponton cu clasificarea internă 190c și 190dc. Că motorizare au fost folosite o serie motoare cu patru cilindri: la 190c M 121 cu cilindree 1.9 litri și 80 CP, sistem de combustibil cu un carburator Solex 34 PJCB. 190 D era un nativ din seria Ponton, aici extinsă până la 2 litri de motor diesel OM 621 cu
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
aveau formă ușor înclinată spre centru și semnalizatoarele roșii. La 200 devin drepte, si, prin urmare, puțin mai mari, iar semnalizarea devine galbenă conform noilor reglementări. Ca o completare apare 230 cu un motor de 2.3 litri cu șase cilindri M 180 că cel mai puternic model din seria W 110 - la început cu 105 CP și două carburatoare Solex 38 PDSI-2, din iulie 1966 cu 120 PS și două carburatoare Zenith 35/40 INAT. Motorul de 120 CP - aduce
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
prin cuvintele "230" de pe capacul portbagajului. În interior, au fost montate pe ușile din spate mânere suplimentare, bancheta din spate are cotiera retractabila încorporată. 230 este „un hibrid” ca să spunem așa, o versiune de trecere între mașinile mici cu patru cilindri și varianta mare cu șase cilindri - Mercedes-Benz atribuise acest rol înainte (1956-1959), modelului 219 de la W 105. Volumul de producție a modelului 230 este de 40300 unități. În 1967, W 110 a fost revizuit pentru ultima dată, o coloană de
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]