7,569 matches
-
pantofii întâi și să pășesc numai pe plasticul care acoperea mijlocul covorului din hol. Kieran era în sufragerie, turnându-și un pahar sănătos de vin. —Jenny, nu știam că urma să vii la noi. Dacă mi-ar fi pus un clopot în jurul gâtului și mi-ar fi înmânat o pancartă pe care scrie IMPURĂ, nu m-ar fi făcut să mă simt mai puțin binevenită. Speram să fie supărat pe mine doar pentru că-i închisesem telefonul mai devreme. Am venit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
textul de lege pentru omuciderea cu frigarea nu încadrează fapta destul de ermetic, asasinul a rămas nepedepsit, cu atât mai mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua în care m-am născut, salvele de tun au bubuit de o sută de ori și oamenii au fost de o veselie neobișnuită. Clopotele vesteau în cetate nașterea regelui meu. Bunicii noștri se asemănau la chipuri, ori poate așa mi se părea mie pe vremea aceea, când abia împlinisem șase ani. Amândoi aveau o barbă căruntă, un nas coroiat și niște sprâncene ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel puțin două mii de vaci. E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele văcarilor și dangătele sutelor de clopote sonore și sparte. În jurul platoului, doar uriașele ziduri negre închipuite din munții împăduriți, ca să ne închidă cu desăvârșire într-o arenă neagră, acoperită ce cerul ferecat cu milioane de stele. Atunci mi-am dorit iar un prieten, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În ziua când urma să fie dus la judecată, el își curăți vestonul, cu ceai, își lustrui bocancii, și cu capela periată și pe o sprânceană, își duse la gură o mână făcută pâlnie, trompetând „înaintarea”. La poarta închisorii, un clopot suna, ori de câte ori pleca sau intra cineva. Poarta deschisă împingea o limbă de oțel elastică, ce semnala evenimentul. De astă dată a sunat la plecarea trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel fiindcă își descărcase sufletul în fața ofițerilor îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu copacii pleșuviți de iarnă, pe unde, altădată, mă plimbam cu Ada, din voia sentinelei cumpărată cu tutun, și care venea cu un ceas mai târziu decât trebuia, ca să mă ducă înapoi la pușcărie. În seara neagră ca păcura, când clopotul de la intrare sună prelung și puternic, Sora Nineta din camera învecinată cu a noastră, improvizată pentru dânsa ca închisoare pentru femei, și în care mai avea de stat vreo zece luni, fiindcă șterpelise niște medicamente din spital, ne informă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură o hârtie albastră de doi lei, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prin crăpătura de jos a ușii. Mă ruga cu vorba lui cuminte să duc banii la biserică pentru acatist. Spunea că lasă pantalonii în cameră ca să le dau de pomană unui om nevoiaș, împreună cu cele câteva albituri. În dimineața aceea clopotul sună mai des ca de obicei, și de fiecare dată, nenea Mihalache, cutremurat, își făcea câte o cruce lungă și largă. Paznicul alerga prin coridorul pardosit cu cărămizi, frângându-și mâinile, deznădăjduit. Se făcuse bine ziua, când clopotul se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dimineața aceea clopotul sună mai des ca de obicei, și de fiecare dată, nenea Mihalache, cutremurat, își făcea câte o cruce lungă și largă. Paznicul alerga prin coridorul pardosit cu cărămizi, frângându-și mâinile, deznădăjduit. Se făcuse bine ziua, când clopotul se auzi pentru a nu știu câta oară. De astă dată se desprinse din direcția porții, o comandă poticnită, spusă răgușit, după care auzirăm zgomotul arșicelor de plumb, cu hâșâitul lor specific: se încărcau armele. „Gata!” spuse Gheorghe de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus. Clopotul sună de astă dată ca un gong, la o lăsare de cortină... ...Acolo, sub o brazdă de pământ, răsturnată astăzi pe câmpia Bărăganului, doarme singur, prietenul meu, trompetul Gheorghe Chihaia. Nu de mult, mi-am găsit, în sfârșit, un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ultima pagină, când doctorul declara că Își sacrifică de bună voie sentimentele față de tânăra femeie și Îl asigura pe scriitorul aflat pe patul de moarte de reușita literară: „- Ai un succes uriaș! spuse doctorul Hugh, punând În glasul tânăr rezonanța clopotului de nuntă.“ Henry vru să elimine sau să Înlocuiască tropul nupțial ironic, dar Îl lăsă. Fenimore avea să se Înfurie, dar avea să se simtă și răzbunată la vederea lui; În același timp, Însă, era mai bine să nu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote - fâsâitul aburului, clopote, fluiere, strigăte, blesteme și chiar, la distanță, o orchestră - și Fenimore nu păru să Îl audă. Nu avea cornetul acustic la Îndemână. Când ne mai vedem? Îl Întrebă. Nu știu... poate la toamnă. Îmi place să văd câte ceva din Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timp ce lipiciul se usca, radioul transmitea emisiunea duminicală Melodia preferată, care cuprindea și câteva dintre cântecele îndrăgite ale mamei: Ah, cum de-am pierdut-o..., Ascultă porumbelul cum strigă..., Singur, iarăși singur..., Cântecul lui Solveig: Iarna își ia bun rămas..., Clopotele țării... Și în timpul iernii, linia fronturilor a continuat să dea înapoi. Abia dacă mai erau comunicate speciale. Dar tot mai mulți bombardați se refugiau în oraș și în suburbii. Printre ei și sora tatălui meu, Tante Elli, cu un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin fereastra deschisă a compartimentului și l-am văzut cum se face din ce în ce mai mic? Limpede rămâne faptul că, pe fundalul îndepărtat, orașul se proiecta pe cerul înserării cu toate turnurile lui. Și chiar vreau să cred că am auzit cântecul clopotelor de la apropiata Biserică Sfânta Ecaterina: „Cinstit să fii și credincios, până-n mormântul rece...“ Dintre toate bisericile orașului care, în decursul anilor de după război, au fost refăcute din ruine piatră cu piatră, m-a atras, ori de câte ori mi-am vizitat orașul natal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din autobuz, care voiau să plece cu autobuzul la Bergheim. Dar eu nu mai eram băiatul pe care el îl condusese la gara centrală din Danzig, când multe dintre bisericile orașului alcătuit ca pentru veșnicie mi-au bătut din toate clopotele la despărțire. Autoritățile administrative îi instalaseră pe ai mei la un țăran. Această constrângere era necesară, căci rareori se întâmpla ca refugiații și evacuații să fie primiți de bună voie. Mai ales acolo unde nu existau nici un fel de pagube
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în confesionale, mirosul Mării Baltice și așchii de chihlimbar ce puteau fi găsite în spuma pe care o făceau valurile între Brösen și Glettkau. Astfel, toate au ajuns să vorbească și au rămas proaspete, păstrate fiind la Paris ca sub un clopot de sticlă de pus peste brânză. Așa mă epuizam eu pe mine, dar cu toate astea nu eram niciodată golit, mai scriam, ce-i drept, cu propria-mi mână, dar între timp nu mai eram decât unealtă și iobag al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adevăr hotărâtă să se mărite cu tine? Știi sigur? La fel cum știu că io sunt fi-su lu tata. Pumita avea și ea pandaliile ei, da mă iubea. — Fii atent la ce te-ntreb. Era Însărcinată? Îi mai trăgea clopotele și alt nătărău? Avea nevoie de bani? Era bolnavă? I se urâse de tine? După ce s-a gândit, Sangiácomo a negat. — Explică-mi acuma ce-i cu siropul somnifer. — Ei bine, doctore, noi nu voiam să-l ia. Da-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atribui două intenții: prima, să arate că nu era Înțeles cu rusnacul și că nu era de acord cu incendiul; a doua, să-și ia dama și s-o ducă departe de rusnac. Dar ăla a continuat să-i tragă clopotele damei, și atunci cei doi s-au Încăierat pe bune. Te aflai În fața unei chestiuni Încurcate: talismanul putea fi pitit oriunde. La prima vedere, singurul loc care părea mai presus de orice bănuială era casa. Și asta din trei pricini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine că nu, Înaltu nivel al pretinei mele. Raza soarelui și-a piruetat fugitiva mâzgăleală pe apele dă anilină și toată natura s-a nălțat să răspundă momental. Oaia behăia În țarc, vaca mugea În munți, și În biserica vecină clopotele să ruga pă limbile lor. Da, cum să cerea politeță, m-am supus ca stoicu și ne-am Întors. Ne aștepta o surpriză șucară. Sub pretextu Închiderii dă seară, patronii la restorant Îl făcuseră pă Poyarré, care repeta ca gramafonu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar trebui să fie dă geam ca să-mi pot vedea baremi un pic bazamenții măsura 44. Mandea ieram afonic, parcă mă podobisem c-o botniță, da la ora și minuta când să dau ortu popii mi-am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iel, și p-ormă am pierdut șiru la lovituri, fincă borbamentu era masiv nașpa. A fost găuritor; jidanu s-a pus În genunchi, a privit la cer și s-a rugat apsent În jumatea lui dă limbă. Când au bătut clopotele la Montserrat, a căzut, pencă să mierlise. Noi ne-am mai vărsat năduhu o vreme, cu pietroaie care d-acu nu-l mai durea. Pă zău meu, Nelly, că am lăsat hoitu ca vai dă mămulica lui. P-ormă, Morpurgo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că da. Se hotărî să meargă să se culce, dar perspectiva saltelei umede nu-l atrăgea deloc. În loc de asta, coborî În sala de mese, sperând să găsească vreun desert preparat de Rose Levy. Aceasta nu era acolo, dar, sub un clopot de plastic, se afla o prăjitură din nucă de cocos. Găsi o farfurie, Își tăie o felie și se apropie de unul din hublouri. Afară Însă totul era Întuneric, luminile rețelei se stinseseră, scafandrii dispăruseră. Văzu lumini În hublourile habitatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Se Îndepărtă de hublou și se așeză la masă. Genunchiul Îi palpita, iar În jurul bandajului pielea era umflată. Primise Îngrijiri de la un medic al marinei, În timpul transbordării din submarin În camera de decompresie. Fuseseră scoși din Deepstar III Într-un clopot presurizat, iar de acolo fuseseră transferați În camera mare de pe puntea vasului - CDS, cum o numeau oamenii din Marina Militară, respectiv camera de decompresie la suprafață. Urmau să-și petreacă aici patru zile. Norman nu putea să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
morții ocupă tot. Nici un gînd nu mai e posibil fără ea. Și în pofida ei, tentația sinuciderii e de neînlăturat. Privindu-mi mîinile, în ele coboară o rece amorțeală și nu mai pot strînge. Vîntul mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă, în jur, sunete de bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul cu ciocanul și sunetul se împrăștie în tot trupul cu un ecou prelungit. „-A gemut! A gemut!”-strigă o soră și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]