KorAP: Find »[drukola/base=colegă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...179 180 181 ...232 >

5,796 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820

de brazi ducea spre intrare. Lângă peretele de miazăzi, în curtea școlii, era o scenă impozantă și serbarea începuse deja sub un cer senin, blând, îmbietor. Am intrat și noi în curtea școlii, printre spectatori. Le-am zărit și pe colegele pe care voiam să le vizităm. Ne-am vorbit prin semne, apoi ne-am înțeles să rămânem până la sfârșitul programului, după care am mers împreună la casa colegei la care stătea în gazdă prietena mea. Ne-a ieșit în întâmpinare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
și noi în curtea școlii, printre spectatori. Le-am zărit și pe colegele pe care voiam să le vizităm. Ne-am vorbit prin semne, apoi ne-am înțeles să rămânem până la sfârșitul programului, după care am mers împreună la casa colegei la care stătea în gazdă prietena mea. Ne-a ieșit în întâmpinare tatăl colegei din Sirețel, Vasile Baciu, un bătrânel pleșuv, adus de spate, știrb și hâtru, cam fudul de-amândouă urechile; ne-a poftit în casă, spunându-ne că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
care voiam să le vizităm. Ne-am vorbit prin semne, apoi ne-am înțeles să rămânem până la sfârșitul programului, după care am mers împreună la casa colegei la care stătea în gazdă prietena mea. Ne-a ieșit în întâmpinare tatăl colegei din Sirețel, Vasile Baciu, un bătrânel pleșuv, adus de spate, știrb și hâtru, cam fudul de-amândouă urechile; ne-a poftit în casă, spunându-ne că baba a rămas în sat la o rudă și el a prins a ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
atunci? Între timp s-au scurs câteva decenii bune de când am făcut armata cum ne ceruse moș Vasile Baciu am terminat de-aproape o jumătate de secol și facultatea și uneori, când una dintre fetele de-atunci, consoarta mea, Veronica, colega Lenuței Baciu de la Sirețel, mă întreabă: Ascultă, măi omule, mâine-i sărbătoare, am mai mult timp liber: ce-ai pofti să mănânci? Mă uit la dânsa și, prin aburul anilor, care s-au dus, o revăd pe învățătoarea sfioasă, rușinoasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
căruia își lua zborul un porumbel, spre un cer senin, siniliu, primăvăratic. Morala: Asta era în esență definiția realismului socialist realitatea urcată pe-un cal alb și privită dintr-o parte... Doamne! În câte feluri se poate prezenta realitatea istorică! COLEGA DE BIROU, ELVIRA -1 Zilele trecute, dorind să verific și să completez niște informații, privind istoria învățământului superior la Suceava, am răsfoit colecția ziarului "Crai nou", singurul cotidian sucevean scris de profesioniști, în care am avut și continui să am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
trei tineri absolvenți, veniți nu de mult de la Iași, Nicu Ursu și Mihai Vânătoru, împreună cu semnatarul acestor rânduri, ne anunță: Băieți, mâine pe la orele 12 să fiți prezenți la catedră. Avem o scurtă ședință. Vom face cunoștință cu noua noastră colegă, Elvira Gheorghiu, soția tovarășului prim-secretar al Comitetului Județean de Partid... Ceva, ceva se zvonise de câteva zile. Acum venise momentul să ni se confirme ceea ce se auzise, cum că soția lui Miu Gheorghiu, noul prim-secretar, adus la noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
momentul să ni se confirme ceea ce se auzise, cum că soția lui Miu Gheorghiu, noul prim-secretar, adus la noi de la Iași, Elvira care a absolvit istoria ca și noi, în același centru universitar anul trecut și ne va deveni colegă. Deși, nimeni dintre noi nu comentă știrea fiindcă era vremea aceea, nenorocită, când și pereții aveau urechi fiecare se întreba, cel puțin în gând: "din ce obiecte i se va încropi norma didactică? Cine, dintre noi, va fi afectat ori

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
valabil când noul coleg venea singur, adică impus de sus, ni-l dă... Dumnezeu. A doua zi, la orele 12, la camera 10, unde ne aflam noi "cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
bine! Nici unul dintre noi nu era obligat să cedeze ceva, ci, dimpotrivă, putea să păstreze tot ceea ce avea. Perfect!". Secretara de la Rectorat a venit cu o tavă plină cu ceșcuțe cu cafele aburinde, ademenitoare. Am servit cafelele. Și noua noastră colegă ne-a dat unele informații despre dânsa. A terminat Facultatea de Istorie-Filozofie la Iași, la fără frecvență. A lucrat în ultimii ani la Cabinetul de științe Sociale al Universității ieșene. Are două fete: Ofelia la liceu, în clasa a XI

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
am prezentat și noi prin câteva date sumare, fiecare. I-am urat "bun venit!" în mijlocul nostru. Și totul a decurs într-o atmosferă amicală, veselă, colegială. La un moment dat, rectorul s-a ridicat și s-a adresat noii noastre colege: Acum, dumneavoastră aveți de ales: dacă vreți, puteți sta singură la camera 9, de-alături, care a fost pregătită deja; dacă nu, alegeți pe care vreți, din cei trei colegi, să stați împreună. Vă rog să decideți!... Doamna a mulțumit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
dânsa și despre dânsa, dar nu numai... Totul!... De aceea, în zilele și nopțile ce-au urmat, m-am tot frământat și întrebat: e bine sau e rău acest dat? voi putea fi la înălțimea și mulțimea exigențelor noii mele colege? În fond, ce ne apropia și ce ne despărțea? Eram colegi la aceeași facultate. În același Institut. Visam să ne realizăm profesional. Eram preocupați fiecare de un anume fragment al cunoașterii, al predării și învățării istoriei. Pe de o parte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
de învățat pentru o viață întreagă; și exemplul lor ne-a modelat și fortificat, în pofida caracterului atât de pestriț, divers, amalgamat, al colectivului în care ne-am aflat, în acei ani. Alegerea și șederea mea în același cabinet cu noua colegă, deși, evident și mai mult decât aparent era un fapt minor, trecător a fost un microeveniment mult prea discutat, analizat, comentat și evaluat de către unii, sub diverse fațete. Rețin câteva din profeții: L-ai prins pe Dumnezeu de-un picior

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
și mie să iau loc lângă oaspetele ieșean. -4 Profesorul Loghin care era de istorie contemporană fusese invitat să vorbească în fața activului de partid din zonă, despre doctrina maoistă. Fusese preferat el să abordeze o astfel de temă și nu colega lui, Janeta Offemberg, care preda tocmai universala contemporană, se specializase la Moscova, era o înfocată și de mult demodată filosovietică și pe care chiar studenții o dezaprobau și evitau pentru linia ei politică ultra uzată. Ei, cum ați călătorit? A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
și viguros, ca un Făt-Frumos de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu afecțiune și admirație și nimeni nici nu bănuia atunci, că din adânc, o formă de Parkinson îl rodea serios și nemilos și avea să-l doboare după chinuri cumplite și prelungite. Tovarășe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
și nimeni nici nu bănuia atunci, că din adânc, o formă de Parkinson îl rodea serios și nemilos și avea să-l doboare după chinuri cumplite și prelungite. Tovarășe profesor, i se adresă la un moment dat, volubilă și afectată, colega mea Elvira: de ce la noi nu se zice mai nimic, nici măcar la cursurile de istorie contemporană universală despre doctrina lui Mao-Tze-Dun? Hm! Cred că motive sunt mai multe... zise profesorul. Sovieticii, care mai veghează și controlează, pe cât pot, zona ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
și controlează, pe cât pot, zona ce li s-a dat și lăsat la sfârșitul războiului, cred că marxism-leninismul e singura doctrină și practică adevărată, în timp ce maoismul e după opinia de la Moscova o deviație... Adică, în ce sens?, se interesă, curioasă colega Elvira. Păi, iată doar câteva elemente esențiale... este însă curios, și am s-o explic și în intervenția mea de astăzi, cea mai bună sinteză critică, obiectivă, despre maoism, aparține unui comunist canadian și nu unui chinez. Nu vi se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
în anul care se încheia. La Geografie, punctajul maxim îl obținea prof. univ. dr. docent Nicolae Popp, la disciplina Geografia continentelor. Eu obțineam o apreciere similară pentru cursul de Istorie universală contemporană. În schimb, cel mai slab punctaj îl înregistra colega mea de birou, Elvira, la Metodica predării istoriei. Rezultatele acestui sondaj erau, deocamdată, secrete. Dar colega mea a aflat despre ele. Și s-a frământat zile-n șir, până ce-a discutat între patru ochi cu rectorul, acest rezultat nefavorabil care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Popp, la disciplina Geografia continentelor. Eu obțineam o apreciere similară pentru cursul de Istorie universală contemporană. În schimb, cel mai slab punctaj îl înregistra colega mea de birou, Elvira, la Metodica predării istoriei. Rezultatele acestui sondaj erau, deocamdată, secrete. Dar colega mea a aflat despre ele. Și s-a frământat zile-n șir, până ce-a discutat între patru ochi cu rectorul, acest rezultat nefavorabil care era bineînțeles, discutabil, dar și un motiv de îngrijorare. Ea ceruse ca, în anul următor, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
își consolidase poziția, dovedindu-se autoritară, respectată, ascultată și bine... cotată peste tot. Amalia Bojescu se cunoștea și ea cu rectorul și intuind întreaga dramă și dorind să o rezolve, îi promise să intervină pe lângă Vasile Ploeșteanu, cu care fusese colegă la "Ștefan Gheorghiu", să o treacă în viitor pe o altă disciplină, fiindcă Metodica nu i se potrivea deloc. ... Și, toate acestea aveau loc în vreme ce eu mă frământam, mă preocupam mereu și-mi căutam de plecarea în Suedia. Primisem toate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
din orice filă!... -6 Trecerea la Complexul Muzeal Bucovina a reprezentat, totuși, un șoc neașteptat. Postul de director adjunct nici nu exista în schemă, când am fost transferat. Două săptămâni am stat pe-acasă, am citit, am așteptat. Cât despre colega mea de birou, Elvira, nu voiam s-o întâlnesc. M-am străduit s-o izgonesc și din gând, ca și când ar fi decedat, ar fi intrat în eternitate, pentru mine. Trebuia să reiau totul de la capăt. Să recâștig oricât de târziu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
doctorat. Și cu cât m-am cufundat într-un adevărat ocean de documente, mărturii, manuscrise, cărți și hărți, proclamații, diplome, patente imperiale și diverse alte informații din publicații de epocă, cu atât am uitat dar am și iertat totul despre colega mea de birou, Elvira. Între timp, ea a candidat și a promovat ca asistentă, apoi ca lector. Dar, s-a mai întâmplat și un alt fapt neașteptat. După exact patru ani, Miu Gheorghiu a fost mutat unii ziceau chiar retrogradat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
recitesc în ziar "Membrii Catedrei de Istorie, de la Facultatea de Istorie și Geografie, anunță cu nemărginită durere trecerea în eternitate, neașteptat de nedrept și de brusc, a celei care a fost și rămâne în inimile noastre o distinsă și bună colegă, ELVIRA GHEORGHIU. Sincere condoleanțe familiei îndurerate! Ușoară fie-i țărâna și veșnică amintirea" și amintirile, ca un roi nesfârșit de albine, îmi readuc în minte crâmpeie din ceea ce-a fost, când eram coleg cu dânsa la camera 9, sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
a declarat încântat, fericit c-a aflat și admirat salba de mănăstiri și, îndeosebi, Voronețul, "cea de-a opta minune a lumii" pentru care a promis să se revanșeze față de suceveni. Cum președinta Societății de Cruce Roșie, filiala Suceava, era colega mea de catedră, Elvira Gheorghiu, ea a fost cheia și lăcata plecării mele, pentru care, în pofida consecințelor care-au urmat, îi sunt oricând profund îndatorat. Să vezi Suedia paradisul ordinii și ocrotirii sociale ideale, al disciplinei și cultului muncii, țara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
aprobare specială, la cursul de 6 lei dolarul, la nivelul lunii iunie 1974. Însă, am fost înștiințați că la Berlin, nu trebuie să ne afectăm "rezervele valutare" fiindcă ne aflăm într-o țară socialistă, soră, unde circulă și ... leii românești. Colega de catedră, Elvira, ne prevenise că aeroportul e înțesat de patrule sovietice și e bine să nu ne depărtăm de grup, să nu ne angajăm în dispute cu ei, ori să glumim pe seama lor, să nu le oferim vreun pretext

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
urcat într-un Volvo. Și, într-un sfert de ceas ne-am și instalat în "Veneția Nordului", la Hotel Astor. Ne revedem peste două ore, pentru cină!, ne-a zis doamna Mariana, promițându-ne să ne aștepte în hol, împreună cu colega ei, pe la ora 17, ora Suediei. 2. Intrând în labirintul istoriei și meditând la cele ce-au fost odinioară Din Hotel Astor, de la etajul II, unde mă aflu singur, se zărește la vreun sfert de milă, Marea Baltică. Am fost găzduit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]