4,513 matches
-
Catolică adoptase o viziune cuprinzătoare și absolut dogmatică a responsabilităților sale ca stâlp moral al turmei păstorite. Tocmai pentru că statul modern Îl deposeda treptat de influență politică, Vaticanul era de neclintit În exigențele lui față de adepți. Pontificatul lung și - retrospectiv - controversat al lui Eugenio Pacelli, Pius al XII-lea (1939-1958), nu numai că a reafirmat autoritatea spirituală a Vaticanului, dar a reușit să readucă Biserica pe scena politică. Îmbrățișând deschis o politică reacționară, de la legăturile strânse cu Mussolini la entuziasmul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Brook s-a stabilit definitiv la Paris, plutind cu grație peste frontierele lingvistice și estetice. La Începutul anilor ’60 se putea vorbi deja despre un teatru „european” sau, cel puțin, un teatru care avea ca temă subiecte europene curente și controversate. Der Stellvertreter (Deputatul) al lui Rolf Hochhut, care Îl condamna pe papa Pius al XII-lea pentru că nu-i ajutase pe evrei În al doilea război mondial, s-a jucat În premieră În Germania În 1963 și, la puțin timp
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se detașeze de marile partide, riscând diviziuni Între simpatizanți, fără ca acest lucru să pericliteze nici majoritatea guvernamentală, nici șansele proprii. Partidele cu cauză unică apăreau adesea, după cum am văzut, În urma unei crize, a unui scandal sau a unei propuneri controversate: ecologiștii austrieci s-au afirmat În urma unei confruntări neplăcute cu autoritățile În 1984 pe tema proiectului hidrocentralei de la Hainburg, În estul Austriei. Cauza mediului Înconjurător a fost Întărită de conflictul aferent Între activiștii ecologiști și coaliția condusă de socialiști: deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acest nivel de generozitate redistributivă, În schimbul căruia Grecia accepta tacit deciziile comunitare. Dar după reunificarea costisitoare a Germaniei și În fața valului de candidate nevoiașe din Europa de Est, precedentul generos al aderării țărilor mediteraneene s-a dovedit, după cum vom vedea, Împovărător și controversat. Cu cât Comunitatea Europeană se extindea, cu atât era mai greu de administrat. Unanimitatea necesară luării deciziilor În Consiliul de Miniștri interguvernamental dădea naștere unor dezbateri interminabile. O decizie comună putea dura ani: o directivă privind definirea și reglementarea apelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contribuția comună la progresul concret către unitatea europeană”. Prin simpla Înlocuire a cuvântului „Comunitate” cu „Uniune”, liderii celor 12 state membre au făcut, În principiu, un pas decisiv Înainte. Dar semnatarii au evitat sau au amânat toate subiectele cu adevărat controversate, Îndeosebi agricultura, care Împovăra bugetul Uniunii. De asemenea, au ignorat absența jenantă a oricărei politici europene comune În domeniul apărării și afacerilor externe. În miezul „noului Război Rece” din anii ’80 și În pragul unor evenimente epocale care urmau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prezinte. La mijlocul anilor ’90, lista de transformări era bifată - cel puțin de ochii lumii. În 1996, partidul și-a schimbat numele În Noii Laburiști, la un an după ce noul lider, Tony Blair, și-a convins În sfârșit colegii să abandoneze controversata Clauză IV prin care partidul promitea naționalizarea. Când laburiștii au revenit la putere În 1997, Învingând fără drept de apel un Partid Conservator epuizat, nu s-a pus problema contracarării revoluției thatcheriste. Dimpotrivă, campania noilor laburiști, care viza aproape exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre cei care votaseră cu socialiștii deplângeau faptul că „punerea socialismului În practică” eșuase. Ceea ce nu Înseamnă că țineau ca Mitterrand să „modernizeze” țara frenetic - dar modernizarea s-a produs oricum. Fără a se dezice de reformele timpurii mai puțin controversate - descentralizarea administrativă, reforma sistemului de asigurări, drepturile femeilor la locul de muncă și mult așteptata reformă a justiției -, Mitterrand s-a dedicat În restul lungii sale domnii (s-a retras În 1995, după două mandate prezidențiale a câte șapte ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care s-a dovedit, după unele negocieri, acceptabil pentru toată lumea și echitabil din punct de vedere demografic. Nu se știa dacă noile dispoziții vor asigura majorități clare În chestiunile dificile, cu atât mai mult cu cât pentru subiectele Într-adevăr controversate precum impozitarea sau apărarea s-a decis (la insistențele britanicilor, dar spre ușurarea nemărturisită a multor țări) să se mențină vechiul mecanism gaullist de veto național. și nimeni nu se Îndoia, cu toată distribuția migăloasă a importanței voturilor, că puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economici - mai exact, protecționiști. Miniștrii economiei și membrii comisiilor de comerț din Europa s-au luptat pe față cu Washingtonul pe tema scutirilor de impozite pentru exportatorii americani sau a restricțiilor la importul de produse europene. În cadrul unei politici mai controversate, UE a reușit să mențină taxe vamale ridicate care protejează fermierii subvenționați din Europa - restricționând, de exemplu, comerțul liber cu zahăr În detrimentul producătorilor din Africa sau America Centrală 18. Dar, dacă statele care fac parte din UE (chiar și cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până la casa memorială Brontë. În Anglia contemporană, istoria și ficțiunea se confundă așadar. Industria, sărăcia și lupta de clasă sunt oficial moarte și Îngropate. Contrastele sociale puternice sunt fie negate, fie atenuate. Chiar și trecutul cel mai recent sau mai controversat este disponibil numai Într-o reproducere din plastic Încărcată de nostalgie. Această epurare a memoriei la scară națională era isprava remarcabilă a noii elite politice. Pe urmele doamnei Thatcher, noii laburiști au reușit să se descotorosească de trecut, Înlocuit prompt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a-i asigura lui Mitterrand un loc În patrimoniul național: de la Înfiorătoarea Grande Arche din cartierul La Défense, În partea de vest a Parisului, până la grațioasa piramidă de la Louvre, de la Opéra Bastille, cu modernismul ei agresiv, la noua și controversata Bibliothèque Nationale de pe malul sudic al Senei. În aceeași perioadă În care Mitterrand practica un monumentalism lapidar, Înscriindu-se fizic În memoria națiunii, senzația chinuitoare că țara se Înstrăinează de propriile origini l-a determinat pe Pierre Nora, un proeminent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales, populară - cum Îi stătea bine unei industrii dependente de mărinimia spectatorilor și care avea, prin urmare, datoria de a atrage și a mulțumi un public cât mai larg. Însă, pentru vocile critice, noua scenă artistică londoneză (Brit Art), baletele controversate ale lui William Forsythe la Frankfurt sau straniile „adaptări” montate ocazional la Opera din Paris nu făceau decât să confirme o presimțire sumbră: mai mult Însemna doar mai rău. Privită din această perspectivă, cultura europeană „Înaltă”, care Înainte răspundea familiarității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijinul regimului nazist. Odată cu această reașezare a memoriei În Europa de Est postcomunistă, tabuul comparației dintre comunism și nazism a Început să se năruie. Politicienii și savanții au Început chiar să insiste asupra unor astfel de paralele. În Occident, juxtapunerea a rămas controversată. Problema nu o constituia comparația directă dintre Hitler și Stalin: natura monstruoasă a celor doi dictatori nu mai era contestată acum de nimeni. Dar sugestia că Însuși comunismul - Înainte și după Stalin - ar trebui plasat În aceeași categorie cu fascismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu poate schimba acest lucru: aceste amintiri sunt fragmente din identitatea noastră”. În alte părți, persistă Însă zone de umbră. În Polonia, unde un Institut al Memoriei Naționale se străduiește să Încurajeze investigarea temeinică și științifică a unor subiecte istorice controversate, căința oficială a Poloniei pentru felul În care și-a tratat minoritatea evreiască a suscitat obiecții vehemente. Un exemplu deprimant este reacția lui Lech Wa³êsa, eroul Solidarității și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, la apariția În 2000 a cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rămâne să ne mai ocupăm de acele concepții despre funcția literaturii care gravitează în jurul cuvântului "catharsis". Acest cuvânt grecesc, folosit de Aristotel în Poetica, a avut o istorie lungă. Exegeza sensului în care Aristotel a folosit acest cuvânt este încă controversată, dar ceea ce a vrut să spună Aristotel, deși reprezintă o problemă interesantă pentru exegeți, nu se cade să fie confundat cu problema căreia acest termen a ajuns să-i fie aplicat. Funcția literaturii, spun unii, este să ne elibereze - scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
desprindă cu totul personalitatea din haosul tinereții, Luchian trebuia să-și piardă întâi toată averea, trebuia să ajungă ca un pachet de tutun să i se pară scump"448. Luchian ia parte la mișcarea secesionistă încurajată și întrucâtva stipendiată de controversatul Al. Bogdan-Pitești, critic amator, extrem de speculativ și bine informat, jucând rolul de Mecena pentru generația de artiști ai sfârșitului de secol. Cercul acestuia cuprinde nu doar boema colorată a epocii, dar aproape tot ceea ce avea epoca mai strălucitor și mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât cu referire la acele aspecte despre care au un minimum de cunoștințe, de informații. Pe de altă parte, orice opinie presupune o evaluare a situației de către subiect. Ea exprimă opțiunea subiectului pentru o anumită soluție posibilă Într-o problemă controversată. Consensul unanim nu este opinabil. Opinia este expresia libertății de alegere a unei alternative Într-o situație dată. Opiniile aparțin Întotdeauna unei persoane (care le exprimă, le comunică) dar ele au și o semnificație socială. Ele exprimă individul dar, În
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
pentru ca la 20 să devină conducătorul celebrei Școlii de la Sf. Sava, pe unde au trecut mulți din viitorii scriitori și revoluționari munteni, printre ei Grigore Alexandrescu, Ion Ghica, Nicolae Bălcescu. I. H. Rădulescu este una dintre cele mai importante și controversate personalități ale acestei perioade literare. La Școala de la Sf. Sava fostul Învățăcel a cucerit un prestigiu datorat activității sale multilaterale. În 1827, Împreună cu Dinicu Golescu, pune bazele ,,Societății literare”, Într-o vreme când literatura română, ca să-l parafrazăm pe Caragiale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Națiunea română” a lui Frederic Dame. Experiența de gazetar a fost la fel de importantă pentru destinul viitorului dramaturg. În toată această perioadă, scriitorul face acumulări, Își pregătește cariera, Își formează stilul, menit să-l impună conștiiței publice, Într-o manieră foarte controversată, dar se știe că numai oamenii celebri se pot bucura de un asemenea privilegiu. În 1878, Teatrul Național din București pune În scenă „Roma Învinsă” de Alexandru Parodi, Într-o excelentă traducere a lui I. L. Caragiale și se pare că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Tratatul de la Roma (1958), Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989), Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997) și Strategia Europeană de la Lisabona (2000). Datorită relevanței pentru tema abordată, este inclusă în analiză și Constituția Europeană, proiect ambițios, dar controversat aflat în plină desfășurare de restructurare a tuturor tratatelor pe baza valorilor europene comune. Tratatul de la Roma (1957) a dus la înființarea Comunității Economice Europene, cu cele trei etape succesive: Uniunea vamală, Uniunea economică și Uniunea politică. Transferul de putere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în această situație sunt mult mai complexe, nu depind doar de comunitatea locală, iar obiectivele fixate sunt mult mai greu de atins și de măsurat. În acest caz, unul dintre cele mai explicite obiective îl constituie descentralizarea, un proces destul de controversat datorită cel puțin unei dualități în abordare: descentralizarea deciziei fără descentralizare și sprijin financiar sau descentralizare financiară fără descentralizarea deciziei. FDS nu vizează însă toate aspectele descentralizării, concentrându-se îndeosebi asupra construirii capacității comunității și a administrațiilor locale, a problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
segmentul restrâns al personalului de conducere. Pe de altă parte, în situațiile în care avansarea capitalului spre țări mai puțin dezvoltate se face prin fuzionări și achiziții nu are neapărat ca efect crearea unor noi capacități productive (Mkandawire, 2002). Aspecte controversate sunt legate și de libera circulație a forței de muncă. În etapa curentă a globalizării accentul nu cade pe liberalizarea acestui factor, dar este o provocare constantă pentru piețele naționale ale forței de muncă în țările dezvoltate și pentru proiectanții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și la destinație) permit menținerea unor relații intense la nivel comunitar și facilitează transferurile in pocket. Discuția asupra efectele banilor care intră într-o țară în urma migrației internaționale este însă, ca și în cazul efectelor asupra pieței forței de muncă, controversată. Deși la nivel general am fi tentați să spunem că „banii sunt buni”, semnificația pozitivă este puternic dependentă de contextul economic al țării de origine. Dacă au o contribuție importantă la consolidarea rezervei valutare, spre exemplu, „migradolarii” pot fi, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
WIESEL" Cuvânt înainte Investigarea politicii antisemite promovată de regimul antonescian în perioada 1940-1944 a constituit una din temele predilecte ale istoriografiei române postdecembriste. Este indiscutabil faptul că interesul manifestat de istoricii români și străini față de această temă de cercetare, extrem de controversată și tragică din istoria contemporană a României, s-a materializat prin îmbogățirea constantă în ultimii ani a literaturii de specialitate consacrate Holocaustului. Volumele de documente, lucrările generale, speciale, memorialistice, jurnalele, etc, publicate au abordat diverse aspecte referitoare la persecutarea, deportarea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Marele Stat Major, Armate, Corpuri de Armată, Divizii, Regimente, Comandamente Teritoriale, Cercuri de Recrutare, etc. Nu în ultimul rând, investigarea și valorificarea documentelor provenite de la autoritățile militare contribuie nu numai la clarificarea unor aspecte mai mult sau mai puțin cunoscute/controversate, dar, în același timp, este în măsură să infirme inclusiv clișeele și opiniile preconcepute vehiculate în cadrul istoriografiei cu privire la responsabilitatea armatei române în Holocaust. Documentele incluse în prezentul volum relevă două chestiuni fundamentale: 1) implicarea evidentă a armatei române în măsurile
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]