10,108 matches
-
ocazia tentativei de reconciliere a lui Niwa, ochii aliaților săi urmăreau acțiunile lui Kazumasa, indiferent de situație. După cum era de așteptat, toate acestea nu-l afectau câtuși de puțin pe Ieyasu. — Ei, e cam gălăgie afară, nu-i așa? De pe coridor, aflat la câteva camere distanță de încăperea unde stăteau așezați Ieyasu și Kazumasa, se auzeau glasuri animate. Vasalii nemulțumiți de acordurile de pace își exprimau îndoielile și indignarea față de faptul că Ishikawa Kazumasa fusese chemat în fața stăpânului lor. Ii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kazumasa că se ascundea înt-un fel și în spatele celor mai recente manevre. Când aceste sentimente izbucniră, dintr-o dată, într-o agitație zgomotoasă, ajunseră și la urechile lui Ieyasu, cu toate că se afla la o oarecare distanță. Un paj veni grăbit pe coridor, spre vasali. Sunteți chemați! anunță pajul. Luați prin surprindere, oamenii se uitară cu uimire unii la alții. Dar expresiile de pe chipurile încăpățânaților Honda și Iii dezvăluiau că acea chemare era tocmai ceea ce doriseră. Grăbindu-i pe Sakai Tadatsugu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Încet, se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi și-a consolidat autoritatea asupra națiunii, frângând, pentru totdeauna, puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și moleșiți de căldura sufocantă inerentă unei mari aglomerații, eu și inimosul meu tată aproape că nu mai știam ce e cu noi. Ne-am revenit cu o gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe un lung coridor în timp ce tata rostea marea promisiune că va face orice pentru a-mi atinge visul de a fi învățător. Tăcuți și liniștiți ne-am îndreptat spre locul unde căruța cu cei doi plăvani ai tatei ne aștepta... gata de întoarcere spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ai înșelat. Acum discutăm de pe poziții egale, după cum poți să observi. Un zgomot surd, venind din spatele său însoți ultimele cuvinte ale căpitanului. Kaan se întoarse la timp pentru a vedea cum cele două gorile se prăbușesc la podea ca secerate. Coridorul pe care intrase adineaori era acum blocat de cei care-i neutralizaseră paznicii. - Nu pot să cred că ameninți o oficialitate a Confederației, își sumeți capul Kaan, cu un tremur de furie necontrolat. Este cea mai mare greșeală a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dacă nu cumva ne vom întâlni și a doua oară. Unul dintre panourile aflate în fața celor doi glisă cu un șuierat ușor care îi atrase atenția preaonorabilului. Acesta se îndreptă către el ieșind în întâmpinarea umbrei care se întrezărea pe coridorul deschis. - Căpitane Birmaq, fii binevenit. Tocmai mă gândeam la tine, își drese el ușor glasul. Cum te mai simți? întrebă el mai mult din politețe, încruntându-se însă când văzu urmele de noroi pe care încălțările căpitanului le lăsaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
măcar am ocazia să mă fac remarcată. Și arată cool! ― Arată cool! am repetat eu dându-mi ochii peste cap. Aveam Îndoieli În privința asta, dar cu siguranță atrăgea atenția. Aproape toată lumea se uita la noi. Am grăbit pasul, traversând repede coridorul. Afară m-am Întâlnit cu Eliza, dar ne am salutat numai și am trecut mai departe. ― Hei, Alisia, mă trase Bianca de mânecă. ― Ce-i? ― Un tip se tot uită la tine. Și arată bine. M-am Întors și am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de deprimată. Am tăcut. Și - deși nu-i stătea deloc în fire - nici Helen n-a mai spus nimic. —Ei, a zis ea într-un târziu, la un moment dat e imposibil să nu te întâlnești cu vreo vedetă. Pe coridoare sau prin săli... Poate c-o să te și împrietenești cu unele dintre ele. Dintr-odată, m-am simțit veselă și plină de speranță. Dacă Helen era convinsă, atunci trebuia să fie adevărat. 4tc "4" Eu și Luke ne salutam printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus eu încercând să par calmă. Dar înainte pot să mă duc până la toaletă? Pe fața doctorului s-a întipărit o expresie îngâmfată și atotștiutoare care nu mi-a plăcut deloc. Dar de spus, n-a spus decât: — Pe coridor, la stânga. Am alergat către toaletă în timp ce inima îmi bătea să-mi sară din piept. Am intrat și am trântit ușa după mine. M-am învârtit înnebunită prin cămăruța aia, căutând un loc în care să mă pot descotorosi de sticluța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta e rândul meu să calc pe cărbuni încinși!“ și „Aș prefera să fiu dus în curte și biciuit!“. Haide! mi-a spus Mike. 10tc "10" Mike m-a înșfăcat de încheietura mâinii și m-a tras după el pe coridor și apoi într-o altă încăpere. —Aici e Sala Abbot? l-am întrebat neîncrezătoare, uitându-mă prin camera în care era un curent teribil și nimic altceva, în afara unui șir de scaune așezate în cerc. — Da. Mike părea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părea șocat și foarte tulburat. 11tc "11" Si acum ce se întâmplă? m-am întrebat nerăbdătoare. Acum mergem la masaj? I-am urmărit cu atenție pe ceilalți, în timp ce emoția așteptării îmi zgândărea nervii. Așteptam să văd unde se duc. Pe coridor, după colț și... nu!... înapoi în sala de mese. Toți cei din grupul lui Josephine, plus restul pacienților din celelalte grupuri au intrat în sala de mese, și-au turnat ceai și au început să vorbească tare și să fumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încă una! Cu gura plină, dar foarte hotărât, Eamonn a trecut la a doua pâine. Cel puțin eu nu numărasem decât două. Numai Dumnezeu știa câte-o mai fi mâncat înainte de venirea mea în bucătărie. S-au auzit pași pe coridor și apoi Don a intrat din nou în bucătărie, urmat de Stalin. Amândoi aveau brațele încărcate de cofraje de ouă. —Copii, copii...! Don nu părea prea încântat văzând că pâinea dispăruse aproape complet din peisaj. S-a întors către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plină cu niște biscuiți nenorociți, mi-a spus el amărât. După care a plecat. La ce-mi trebuie mie biscuiți? a mai strigat peste umăr. Nu știu, am spus eu nervoasă. După care m-am îndreptat spre sala de mese. Coridorul era plin de copii fericiți care se băteau între ei și spărgeau tot felul de lucruri. Spre oroarea mea, am alunecat pe un căluț de jucărie și-am căzut grămadă. Dar, ca într-o înregistrare cu un bloc dinamitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să discutăm cu voce scăzută. Atmosfera era atât de încărcată de murmurul monoton al vocilor scăzute încât m-a apucat somnul. Singurul lucru care mă ținea să nu ațipesc era zgomotul pe care-l făceau oamenii care se împiedicau pe coridor și Mike, care din când în când urla „Willy, ticălos mic ce ești, încetează! Nu mai încerca să omori pe toată lumea cu căluțul lui Michelle!“ M-am simțit mai bine văzând că soțul lui Chaquie era așa de oribil. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ședința de grup de luni dimineața. Grupul Acriturii Kraut s-a îndreptat către bibliotecă, în frunte cu Chris. Grupul lui Barry Grant a șters-o către Sanctuar, iar grupul lui Josephine a ușchit-o către Sala Abbot. Am alergat pe coridor împingându-ne și îmbrâncindu-ne. Am intrat în sală cu turma, revendicându-ne, binedispuși, cele mai confortabile scaune. Chaquie și cu mine ne-am luat la trântă fiindcă ne cășunase pe același scaun. Cu un brânci sănătos, care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
singur în sala de mese pustie. Aștepta să vină mașina să-l ia. Ne-a privit cu jind. Iar noi ne-am îndepărtat, deja despărțiți. N-o să las ședința asta să mă dărâme, mi-am jurat sfidătoare în timp ce mărșăluiam pe coridor. Au mai rămas mai puțin de patru zile și scap de-aici. Mama și tata erau deja instalați în Sala Abbot. Erau îmbrăcați de parc-ar fi mers la nuntă. Nu în fiecare zi veneau la un centru de reabilitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O să-mi fie dor de tine, am adăugat, dându-mi seama că aia era realitatea. —Și mie o să-mi fie dor de tine, a urlat Chaquie. 52tc "52" în dimineața următoare, am avut parte de obișnuita fugăreală de-a lungul coridorului către Sala Abbot. Am dat buzna pe ușă, râzând și îmbrâncindu-ne în goana către cele mai bune locuri. Spre surpriza noastră, în cameră erau deja două persoane. Am simțit cum se oprește timpul în loc. îmi dădeam seama că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puternică în ochi, patul mișcându-se și săltând, o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul. O senzație de vomă și de sufocare, încerc să mă ridic în fund, cineva mă obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ta de primăvară. M-am așezat și mi-am scos cartolinele cu notițe. și-atunci mi-am dat seama: nu eram deloc emoționată. Nu știu cum, dar panica din ultimele cincisprezece minute, adrenalina care-mi alergase prin vene și cursa nebunească de pe coridoare mă vindecaseră, ca prin farmec, de obișnuita mea teamă de a vorbi în public. Când m-am lansat în prezentarea primului titlu, m-am simțit mai relaxată, mai plină de încredere și mai coerentă decât mă mai simțisem vreodată în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că noi două eram singurele persoane care puteau auzi discuția. — Dacă-i arăți că ești supărată, mi-a șoptit ea atât de stins că abia o auzeam, atunci a câștigat. După care Dawn a luat-o la picior în lungul coridorului. Cutremurată, am închis ușa de la birou în spatele meu. Îmi doream să nu fi pus acea întrebare. Era mai simplu s-o consider pe Dawn un robot într-ale profesiei, decât s-o văd ca o ființă umană prinsă în capcana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a muncă grea și a mosc. Bea se uita la noi din celălalt colț al camerei. Gândurile i se citeau pe chip. Sărut pe obraz. Gest de prietenie. Ăăă, pe aici, am spus eu, conducându-l pe Luke în lungul coridorului. Am deschis dulapul din baie și am scos afară niște prosoape curate. Luke rămăsese cu câțiva pași în urmă și-și trecea degetul peste cărțile de pe raft. Părinții mei puseseră rafturi pe aproape toți pereții din casă - singurul lor lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în birou, a urlat intercomul groazei, înainte s-apuc să citesc vreun cuvânt. ACUM. Deci n-aveam să-mi încep ziua ușor. Furia mereu prezentă în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
poliție ca să te acuze de agresiune. E ultimul gen de reclamă pe care ni l-am dori aici. — Scoateți-mă atunci de la III Tipografi, zise Wilt. Am avut destul de-a face cu brutele alea. O luă de-a lungul coridorului și-și culese haina și servieta de la cancelarie. își simți nasul de două ori mai mare decât era normal. Sprânceana îl durea îngrozitor. în drum spre parcare, îi depăși pe alți câțiva membri ai corpului profesoral, dar nici unul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt deja nu-i mai păsa ce credeau oamenii despre el. Dar pe unde s-o apuce ca să dea de baie? Wilt se întoarse spre dreapta și, holbându-se înnebunit peste umărul lui Judy, o porni cu pași târșâiți în josul coridorului. La parter, Eva se distra cum nu se poate mai bine. Mai întâi Cristopher, apoi bărbatul îmbrăcat în prosopul cu brânza irlandeză și în cele din urmă dr. Scheimacher, toți îi făcuseră avansuri și se văzuseră respinși. După lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prea mică. Exista una mai mare deasupra chiuvetei. Wilt lăsă capacul closetului și se cățără pe el. Așa va putea să vadă mult mai clar spatele păpușii. Tocmai se străduia să se așeze în poziția potrivită, când auzi pași pe coridor. Wilt se opri din străduințe și înțepeni pe capacul closetului. Cineva încercă ușa și descoperi că e încuiată. Pașii se îndepărtară și Wilt scăpă un oftat de ușurare. De-acum las’ pe el: nu mai trebuia decât să descopere valva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]