7,252 matches
-
eu, stai bine pe picioare,fiule. Așa că hai să mergem mai departe. Dacă tot am început cu daniile domnești pentru a se zidi vreo mănăstire, atunci, cu voia sfinției tale, am să amintesc de acel voievod despre care Grigore Ureche cronicarul - vorbind de bunătatea lui - spune că era o „matcă fără ac”. Călugărul a privit la mine scurt. Nu mă întreabă despre ce voievod este vorba, ci doar mă aprobă și mă completează: Așa este, dragule, iar patriarhul Constantinopolului, care a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu Mihai pârcălabul. Și iarăși am dat și am miluit mănăstirea noastră Galata cu dzăce sălași de țigani”. Dar domnitorul este mazilit în 1579 și va reveni pe tronul Moldovei în 1582, unde rămâne până în 1591. Ia ascultă ce spune cronicarul Grigore Ureche despre revenirea pe tron a voievodului Petru Șchiopu: „Într-acestaș an dacă s-au așezat Petru vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidisă întăi, mănăstirea Galata din Vale, care apoi să răsipisă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în rediu”. Deși Aron Vodă a fost numit „cel Rău”, el a făcut totuși danii către sfintele lăcașuri. Și mai mult chiar, a zidit „mănăstirea din łarină”... Ce ai de spus? N-am să zic altceva decât ceea ce a spus cronicarul Grigore Ureche, care, vorbind de ctitoria lui din țarina Iașilor, spune: „Socoti că, după atâtea răutăți ce făcuse, să să apuce să facă și vreun lucru bun, ca să nu-i vie osindă. Și s-au apucat în anii 7102 (1593-1594
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țigani. Nu pot spune că nu ai dreptate, părinte. Vrei nu vrei, am să-ți amintesc de o danie de țigani făcută de Gașpar Grațiani voievod; acel croat din Dalmația și nu italian sau francez cum îl considera Miron Costin cronicarul. „Omu neștiutoriu rândul și a obiceiurilor țării, fără limbă de țară, care lucru mai greu nu poate hi, cându nu știe domnul limba țărâi unde stăpânește”. Acest voievod spune la 12 aprilie 1619 (7127): „Io Gașpar voievod... Iată, m-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o ediție bilingva (în colaborare) din Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului; în fine, o mult-lăudată versiune românească a capodoperei lui Coleridge, Balada bătrînului marinar. Procopie P. Clonțea, (c) 2006 Institutul European, Iași www.euroinst.ro INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17, 700198, C.P. 161 euroedit@hotmail.com Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CLONȚEA PROCOPIE / Procopie P. Clonțea; pref. de Ștefan Avădanei Iași : Institutul European, 2006 ISBN (10)973-611-453-8; ISBN (13)978-973-611-453-3 I. Avădanei, Ștefan (pref.) 821
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Mihai Eminescu, str. Măceșilor nr. 1, țel. 0256/494123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, țel. 0256/431340 Redactor: Sorin Pîrvu Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar: 2006 • Apărut: 2006 • Format 1/16 (54 ( 84) INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17 C.P. 161 • cod 700198 • Țel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro 8 9
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
fi oprit. Daca ar fi existat un cod, dacă am fi trăit într-o altă lume, care... Apropo, ai primit un plic...“ Da, asta era, iată. Trebuia, până la urmă, să confirme că nu întâmplător scrisoarea fusese înmânată destinatarului de însuși Cronicarul Istoriei, vecinul Gafton. Dominic găsea scrisorile strecurate, de poștaș sau de vecini, sub ușa chiliei sale. De data asta, plicul apăruse la vedere, pe masa din holul comun. Iar domnul Gafton avusese grijă să-i atragă atenția: „Aveți o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
banal constituit al unui botez/al unei pomeniri. Nu suntem În măsură să precizăm data/locul/motivul precedentei Întruniri de familie Întrucât cronica devotatului nostru Daniel a fost distrusă din neglijența ori reaua-voință a autorității tutelare materne, Pisăloaga Casandra. * Deși cronicarul Daniel s-ar fi Întors, ca de obicei, cu spatele, făcând totul ca să conserve părerea proastă ce o au În genere ceilalți despre el, ca să demonstreze prin strâmbături că nu ar fi pe fază, bunicile, strănepoatele, cumnatele, nepoatele, soacrele, cuscrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un fragment din cronica posomorâtului Daniel, În care au fost consemnate cele mai importante momente ale serii, când În 325 D s-au Întâlnit prieteni și neprieteni, Întâmplători și neîntâmplători. Mihnea, cel ce primise un pachet cu haleală de-acasă, cronicarul Daniel, venit după un caiet de cursuri, Gimmi, picat nu se știe de ce, nu se știe cum, care a adus fiola, Cătălin, care toată seara va Închide ușa dinspre balcon În nasul lui Mihnea, și Încă vreo câțiva care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nas să meargă să ceară o țigară, două? Sau: — Oare ce bombă din jur ar mai putea fi deschisă, la ora asta? O agitație cu totul inutilă, orice prognoză arătând din start că funcția de ambasador al tutunului tot mie, cronicarului Daniel, urma să-mi revină, fiind singurul care nu purta uniforma de cameră, șlapi și cămașă ruptă, pusă pe dos, ci, dimpotrivă, ținuta banală de oraș. * — ...Mă duc eu la Lumi, să văd dacă nu au ele țigări... Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă În viață, a greșit direcția și, În loc să pornească spre baie, a luat-o Înspre balcon. Numai că a fost Întors de Cătă, cel cu ochiul ager și reacția promptă. Din acel moment conștiinciosul cronicar Daniel, asupra căruia căzuseră sorții să plece după țigări, iese din scenă, nu Înainte de a da În dreapta și În stânga asigurări că nu va Întârzia mult, că nu va merge decât până la prima bombă, că are bani suficienți, chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu apă rece! * Ultima parte a acestei cronici nu va mai fi redactată pe baza unor impresii proprii, ci pe relatările corului antic, tot atât de discontinue, sincopate și confuze ca și propriile mele impresii. Din ceea ce am auzit, imaginat, dedus, eu, cronicarul, voi alcătui ad usum Delphini următoarea narațiune, cât de cât obiectivă, pe care la un moment dat mă tem că o voi Înlocui, fie cu propria mea tăcere, fie cu propria mea voce plângăreață. Curând după plecarea lui Daniel, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Așa-i omul, zice tata. Nu mă roade conștiința omului mă roade, câtă a rămas, a mea, Învățător - ce-am ajuns noi, măi fată, să facem... - Dă, zice mama. Cum sunt vremurile, așa-i și omul - parcă așa cumva scria cronicarul... - Și când te gândești că ne ziceam apostoli ai neamului! Și ce-am ajuns: lefegii... Măcar de ne-ar da lefuri mai mari pentru slujba... slujbă de slujnicari! De slugi care slujesc, făcând sluj - că chiar Îmi vine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
coloană, cu fața Îngropată În mâini. Oare pentru el tremură așa? În cele din urmă, hanul se ridică În picioare. Pășește hotărât spre Omar, Îl Îmbrățișează cu putere, Îl ia de mână și Îl trage după el. „Stăpânitorul Transoxianei“ spun cronicarii, „căpătase o asemenea prețuire pentru Omar Khayyam, Încât l-a proftit să se așeze alături de el pe tron.“ — Iată-te, deci, prieten al hanului, Îi aruncă Abu Taher de Îndată ce au părăsit palatul. Voioșia sa e pe măsura neliniștii care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În sectoare și să Încercuiască palatul califului. Acesta din urmă trebui să Înceteze lupta; „Întâlnirea“ avu, deci, loc. Prințesa se așeză pe un pat acoperit cu aur, Toghrul Beg intră În Încăpere, sărută pământul Înaintea ei, „apoi o cinsti“, scriu cronicarii, „fără ca ea să-și scoată vălul de pe față, fără să-i spună nimic, fără să-i pese de prezența lui“. De-atunci Înainte, el veni s-o vadă În fiecare zi, cu daruri bogate, o cinsti În fiecare zi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va cădea În greșeala de a se găsi astfel insultat și batjocorit de buzele unui nebun, ale unui șarlatan sau ale unui neștiutor. Malik Șah nu se Îndoiește nici o clipă că tocmai a fost victima unei geniale mașinațiuni. După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă a ismailiților, acest tâmplar fu primul lor martir”, consideră un cronicar, adăugând că primul lor mare succes a fost repurtat În apropiere de cetatea Kain, situată la sud de Nishapur. O caravană sosea de la Kirman, cuprinzând mai bine de șase sute de neguțători și pelerini, ca și o importantă Încărcătură de antimoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate la Isfahan, cu femei și bagaje, Înșirând Înjurături și blesteme. De Îndată ce a trecut de Poarta Tirah, cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lumii și a credinței, părintele cuceririlor, sprijinul neclintit al califului lui Dumnezeu”, a fost Îngropat noaptea, În mare grabă, la margine de drum, Într-un loc pe care nimeni n-a mai putut să-l găsească de atunci. „Niciodată, spun cronicarii, nu s-a pomenit ca un suveran atât de puternic să moară astfel, fără ca nimeni să se roage sau să plângă deasupra trupului său.” Dispariția sultanului a sfârșit prin a deveni cunoscută, dar Terken se justifică lesne: cea dintâi grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
astfel răsplătit? — E cât se poate de firesc, i-o repică Khayyam. Și de ce, mă rog? — Pentru că Înțeleîți asemenea mie nu există decât câțiva Într-un veac, În vreme ce viziri ca tine s-ar putea numi câte cinci sute pe an. Cronicarii afirmă că Înaltul personaj a știut să râdă copios, apoi să-i Îndeplinească lui Khayyam toate cererile, recunoscând, cu curtoazie, justețea unei ecuații atât de orgolioase. „Nici un sultan nu-i mai fericit decât mine, nici un cerșetor nu e mai trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi pusese Întrebări mamei ca să-și afle ascendentul (În Gemeni) și pentru a stabili poziția Soarelui, a lui Mercur și a lui Jupiter la momentul venirii sale pe lume. Așa Își trasase astrograma pe care avusese grijă s-o comunice cronicarului Beihaki. Un alt contemporan al său, scriitorul Nizami Aruzi, povestește: „Îl Întâlnisem pe Omar Khayyam, cu douăzeci de ani Înainte de moarte, În cetatea Balkh. Găzduise la un notabil, În strada Neguțătorilor de Sclavi, și, ținând seama de faima lui, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe la chioșcuri minciunile sistemului. Dar la Pilade și jurnalistul se simțea un proletar asuprit, un producător de plusvaloare legat de exaltarea ideologiei, iar studenții Îl absolveau. De pe la unsprezece seara până pe la două noaptea treceau pe aici funcționarul de editură, arhitectul, cronicarul de scandal care aspira la pagina a treia, pictorii din Brera, unii scriitori de nivel mediu, și studenți ca mine. Un minim de excitare alcoolică era necesar și bătrânul Pilade, păstrându-și sticloanțele cu vin alb pentru tramvaiști și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
literare pe care le regăsim astăzi în romanul modern nu înseamnă sub nici o formă că Biblia este un roman. Înseamnă doar că modul de a scrie al autorilor biblici este mai apropiat de cel al romancierilor moderni decât cel al cronicarilor, jurnaliștilor și corespondenților televiziunilor noastre. În cuvinte simple, această constatare se referă numai la forma povestirilor biblice, și nu implică o judecată asupra conținutului lor. 3. Istoriografia modernă Care este atunci diferența dintre istorie, așa cum o înțelegem noi astăzi, și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu ucenicii săi. A fost arestat, apoi condamnat și răstignit. Cât despre ucenici, ei au dispărut. Nu contează acum cum au reușit evangheliștii să scrie această pagină. Este esențial să înțelegem că această pagină nu a fost scrisă de un „cronicar” care îl urmărea pe Isus și înregistra ceea ce spunea în acel moment. Este pur și simplu imposibil. Prin urmare, „adevărul” scenei din Ghetsemani - pentru că are un „adevăr” al său - nu poate fi acela al unui fapt de „cronică” așa cum găsim
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]