5,380 matches
-
le aruncau pe acoperiș. Așa că oamenii preferară să suporte lighioanele pe care le lepădau păsările prin curți și Închideau ochii la clămpăniturile pe care mulțimea ciocurilor le Înălța ca un fel de preludiu la vreme de seară, privind cu teamă cuiburile mari cât niște anvelope de tractor ce acopereau În lung și În lat satul. Mulți Își aduceau aminte că, Înainte de colectivizare, satul fusese invadat de ciori. Acum veniseră berzele. Oare era acesta un semn de bun augur!? Nu cumva le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau și ele prin iarbă, deodată Însă Mașa se trezi din beție auzind glasul vizitatorului ce-și ridicase capul căzut pe masă și o măsura acum cu niște ochi tulburi, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
abia aștepta să se Întoarcă În satul ei natal. * * * Aproape se luminase de ziuă. Aerul limpede și răcoros al dimineții pătrundea prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În ninsoare cu prapurii, cu icoanele făcătoare de minuni, ferecate În argint suflat cu aur, zadarnic coborâseră crucea de lemn, agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se de pe o parte pe alta, se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mișca În jos și-n sus, scoțând din timp În timp câte un behăit nerăbdător. Deasupra acestor două ouă uriașe, unul așezat pe verticală, altul pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să ajungă sub cuibul lipit de grindă. Ușa grajdului se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane. Întregul organism al caprei, cuprins de spasme, trepida, gata-gata să se dezmembreze. Clefăiturile și pocnetele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând În cuibul lor clădit cu atâta trudă, scrutau, toamna târziu, zile Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece Îl Înconjura ca o aură. - De mult, făcu el absent, adăugând: Da, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu picamăre și Într-un colț al Încăperii s-a descoperit un cufăr doldora de bancnote nou-nouțe, de câte cincizeci și o sută de grive. Din teancul de bancnote lipseau câteva. De asemenea, În apropierea cufărului a fost găsit un cuib de șobolani, unde erau douăsprezece schelete mai mici și unul mai mare. Șobolănița care se atașase de Subotin avusese pui. De aceea și venea În fiecare zi În depozitul lui Ippolit cerând salam și aducând grive... Desigur, descoperirea nu schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
grive... Desigur, descoperirea nu schimba prea mult datele problemei. Pentru omor, Subotin avea să primească pedeapsa cuvenită. Instanța avea să țină Însă cont de circumstanțele În care se produsese omorul. Opinia publică fusese sensibilizată. Imaginea celor douăsprezece schelete găsite În cuib lângă scheletul-mamă apăruse În prima pagină a tuturor cotidienelor. Iar numele lui Subotin devenise peste noapte extrem de popular. Brigadierul avea opinia publică de partea sa. Așa că, atunci când fu scos din celulă pentru a fi adus la judecată, el se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semnele pe care ochiul lui Corto le întrevede, fără ca aerul său de nonșalanță visătoare să fie abandonat. Numele care se rostesc în Buenos Aires-ul de după război sunt cele ale asociațiilor ce stăpânesc o țară întreagă. Intrarea lui Corto în acest cuib de viespi este debutul unei reglări de conturi. Din tinerețea tulburată și pătimașă a argentinianului Corto vine o umbră pe care Pratt o desenează cu eleganța ludică și melancolică a geniului său postmodern. Contrafactualul este aluatul din care se țes
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de gloria bizantină, Fogg revine, după ani, spre a-și revizita patria strămoșilor garibaldieni. De această dată, misiunea care i se conferă este una în care se poate regăsi ambiguitatea acestei confruntări pe jumătate uitate în colțul Italiei : eliminarea unui cuib de mitraliere administrat de aliații sovietici ai naziștilor. Paradoxurile lui Pratt dinamitează convenționalismul poveștilor de război. În acest război care îi aduce împreună pe Fogg și pe comunistul Marx Ravaglia, pasiunile intelectuale se grefează pe un pat al poeziei. Amintirea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și germani se poartă în jurul coloniei din care pornește nava germană însăși. Bază a armatei lui Lettow, Tanganyka este spațiul din care iradiază această amenințare mortală. Spionii germani se întind către nord și către sud, iar Fermanagh descoperă, treptat, acest cuib de intrigi ce evocă Marele Joc din India engleză. Hidroavionul pe care îl descarcă inginerul american poate fi cheia misiunii de identificare a locului în care vasul german se ascunde. Văzduhul este alternativa la drumurile imposibile și labirintice ale deltei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vieții sale. Sceptic, Corto îi acceptase darul cu gândul că nu o va citi cu adevărat niciodată. Destinul îi oferise însă un răgaz și pe un vas care îl ducea către coastele Africii, Corto citise volumul oferit de emigrant. Un cuib de nobili : ceva din proza lui Turgheniev îi amintea de lentoarea hipnotică a tangoului. Sunetul textului i se impregnase în memorie și, aplecat peste marginea navei sale, cu ochii în oceanul care se înșira înspumat, Corto nu se putu împiedica
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atunci apostolul cum Îndrăznește să spună că muncesc?” Își spuse masterandul. Oliver a căutat să pună În practică preceptele lui Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver umblase mult timp să găsească locul unde Înfloresc crinii pe câmp. Nu găsise acest loc. În schimb dădu peste alte flori, cărora le smulse rădăcinile și le băgă În buzunar, cu scopul de a le studia mai bine În cuibul său. Apoi, În același loc, Își Înfipse mânile și picioarele, hrănindu-se laolaltă cu ierburile și scaieții din seva dulce pe care i-o oferea pământul. După aceste experiențe trăite pe propria sa piele, masterandul Lawrence a tras concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pieriseră apăreau din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se transforma Într-un imens incubator, plin de cuiburi de păianjeni, care Îi umblau prin carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
existe și un uter...” „Desigur că există și un uter”, murmură ciungul, tot Împingându-și ciotul În gaura din talpă, ca Într-o scorbură, ca și cum ar fi Încercat să ajungă la capătul ei, unde ar fi trebuit să găsească un cuib... „Sigur că există”, repetă el, probabil ca să abată atenția lui Noimann. „Am studiat și eu totuși Medicina, știu cine posedă uter și cine nu...” „Am afirmat Întotdeauna și afirm și acum că dumneavoastră sunteți un om cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]