7,054 matches
-
și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și ultimul al schimbului de identitate/materialitate dintre Dan și umbră. (H2c) Dan văzu clar despărțirea ființei lui într-o parte eternă și una trecătoare. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și umbra se desprinse încet, ca dintr-un cadru, sări
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru ea, căci ea mă înțelege și-mi răspunde tot în gândiri lungi și deșirate la ceea ce-o întrebasem, fără ca să mă mulțumească acele răspunsuri căci nu vorbesc în gând decât eu cu mine...Eu cu mine. Ciudat! Această despărțire a individualității mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încât ea, jenată de-atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe părete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin ele (["Schema cursului naturei..."] Eminescu: 2011, X, 57). (h1e)Tot alte unde-i sună aceluiași pârău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? (Despărțire Eminescu: 2011, I, 168). (h1f) Dumnezeu e un atom, un punt matematic, puntul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul soarelui e un atom împrejurul căruia s-a cristalizat corpul soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
despart, separarea devenind un indiciu al distrugerii proaspăt cîști gatei identități. Nici o altă alegere nu e posibilă, dragostea funcționînd doar în cadrul triunghiului (o relație indepen dentă a lui Jose cu oricare dintre băieți rămîne o imposibili tate psihologică). După o despărțire îndelungată, cei trei sînt reuniți, ca și eroii romanului lui Lodge, tot de o moarte (Marcos, ajuns pictor celebru, dar instabil emoțional, se sinucide!). Jose și Jaime suferă deasupra sicriului său, exprimîndu-și neputința de escaladare a circuitelor închise, imuabile, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste "a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat"), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați, în mod constant, din viața politică. Regele Mihai I a abdicat, din cauza presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 și a plecat în exil, în același timp fiind proclamată Republica Populară Română"201, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creații literare în acest chip. Fiind vorba de poezie și, mai cu seamă, de o poezie care continuă modelul Blaga, în literatura română, de o poezie, așadar, eminamente reflexivă, cu rare "scurtcircuitări" de tranzitivitate, n-aș fi optat pentru neta despărțire de metaforă, la un moment dat. Poezia Anei Blandiana rămâne, orice am spune, prizoniera afectului, e o lirică a sentimentului descătușat, senzorială, până la un punct. Chiar și volumul Cu stea de pradă (1985), care se delimitează de letargicele, oniricele, metafizicele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cantemir. În: Jurnal de Chișinău (Chișinău), 28 oct. 2003, p. 6. SOROHAN, Elvira. Un fidel al Mnemosynei. În: România literară, 36, 26 mart.-1 apr. 2003, nr. 12, p. 5. Florin Faifer. Pluta de naufragiu. Iași: Cronica, 2002. SOROHAN, Elvira. Despărțirea de Geo Dumitrescu. În: Convorbiri literare, 138, oct. 2004, nr. 10, p. 17. SOROHAN, Elvira. Geo Dumitrescu din primăvară pînă-n iarnă. În: Convorbiri literare, 138, mai 2004, nr. 5, p. 23-24. SOROHAN, Elvira. Iuda, o necesitate? În: România literară, 37
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de el. E.S.: Este o formulă, poate, pentru majoritatea, valabilă. Ca să te desparți de maestrul la umbra căruia te-ai format, trebuie să fi devenit mai mult decât el. Eu nu mă laud cu asta. E.M.: Vorbim, cu Noica, despre "despărțirea de Goethe", elevii lui au vorbit, la rândul lor, despre "despărțirea de Noica". În ceea ce mă privește, cu toată lipsa de modestie implicită într-o asemenea afirmație, mărturisesc că nu am avut această bucurie de a recunoaște din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
te desparți de maestrul la umbra căruia te-ai format, trebuie să fi devenit mai mult decât el. Eu nu mă laud cu asta. E.M.: Vorbim, cu Noica, despre "despărțirea de Goethe", elevii lui au vorbit, la rândul lor, despre "despărțirea de Noica". În ceea ce mă privește, cu toată lipsa de modestie implicită într-o asemenea afirmație, mărturisesc că nu am avut această bucurie de a recunoaște din tot sufletul și cu toată sinceritatea, că unul dintre elevii mei m-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că este mai ager, mai inteligent, mai imaginativ, mai eficient, mai talentat decât mine. Dumneavoastră cum stați, din acest punct de vedere? E.S.: Nu m-am gândit la acest aspect, vă spun sincer, dar nu înseamnă că cel care declară despărțirea este realmente, în totalitate, mai valoros. Chiar în exemplele date. Eu cred mai mult în model decât în a te dezice de el după ce i-ai însușit valoarea. Vreau însă să vă spun că am urmat niște modele, ale profesorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
42. De va fi fost confruntat, sau nu, cu asemenea dificultăți pe durata exercitării funcției și de va fi regretat predarea ștafetei directoriale la prima școală cu profil tehnic-profesional din Moldova, Carol Mihalic de Hodocin nu face vreo mențiune. Condițiile despărțirii de o instituție invocată în chip repetat și laudativ în cele câteva documente cu referiri autobiografice, utilizate de noi în cuprinsul lucrării de față, par să fi fost amiabile, totuși. Totodată, înlocuirea sa, indiferent care-i va fi fost rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
discursuri de către Foucault, Derrida, Lyotard, Baudrillard și alții"116. "Decuplarea modernității de raționalitate" este unul dintre principalele riscuri pe care Habermas le observă la teoriile postmodernilor; din punctul său de vedere, "critica radicală a rațiunii plătește un preț scump pentru despărțirea de modernitate"117, dintre principalele consecințe enumerând sustragerea discursurilor postmoderne din categoriile diferențiatoare ale modernității, lipsa încadrărilor (este binecunoscută opoziția lui Habermas în ceea ce privește teza nivelării diferenței de gen dintre filosofie și literatură), instalarea criticii autoreferențiale, ce conduce la desființarea interpretărilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consideră că Lyotard nu a dus până la ultimele consecințe, în special de ordin moral și politic, concepțiile sale referitoare la "jocurile de limbaj" și la paralogie 127. Revenind la concepția lui Lyotard asupra postmodernității, este util de precizat faptul că "despărțirea de modernitate" nu este continuu prezentă în lucrările sale, unii interpreți observând de multe ori o schimbare a registrului de la un termen la altul, de la postmodernitate la modernitate (chiar dacă este o modernitate reevaluată sau revizuită radical), de-a lungul operei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei conversiuni: o nouă direcție după cea precedentă"156, în timp ce cronologia lineară este o idee tipic modernă (Lyotard afirmând în numeroase rânduri că nu aceasta trebuie să fie interpretarea postmodernismului, în termeni periodizatori). A doua notă vede în "post-" o despărțire de principiul progresului general al umanității, simbolul eșecului proiectului modern fiind preluat de la Adorno și desemnând Auschwitz-ul, în timp ce a treia notă interpretează postmodernismul nu în termenii repetării și revenirii la modernism, ci în aceia ai analizei și rescrierii, astfel încât aici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
timp, că opiniile interpreților lui Baudrillard în legătură cu periodizarea în funcție de grila modern postmodern sunt destul de diferite. În timp ce Kellner și Best realizează o astfel de structurare a evoluției textelor și orientărilor baudrillardiene, și chiar critică faptul că filosoful francez a teoretizat insuficient despărțirea absolută și asumată dintre modern și postmodern, Mike Gane consideră o asemenea grilă de lectură mult prea artificială și constrângătoare, deoarece tinde să introducă majoritatea conceptelor și textelor sale sub aceeași etichetă. Roy Boyne 340 își afirmă dezacordul față de anumite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
politicilor radicale o politică a dorinței pe care, de altfel, mai târziu a criticat-o aspru (ca în Oublier Foucault) așa cum au făcut Deleuze și Guattari sau Lyotard, totuși această abordare este importantă, deoarece poate fi decriptată ca simptom al despărțirii sale de modernitate, precum și de discursurile, rațiunile și codurile ei dominante. Deleuze și Guattari în L'Anti-Œdipe426 și Lyotard în Economie libidinale au criticat modernitatea, alcătuind o filosofie afirmativă a dorinței (în sensul vitalismului nietzschean și al unei filosofii a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
umană). 115 Această tipologie se regăsește la finalul articolului citat "Modernity An Incomplete Project", p. 14. De asemenea, Habermas discută despre două variante ale gândirii postmoderne în Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, pp. 20-22, și anume varianta neoconservatoare (sau "despărțirea neoconservativă de modernitate") și varianta anarhistă (sau "despărțirea anarhistă de modernitate în întregul ei"). Prima variantă, ilustrată de Arnold Gehlen, consideră că modernitatea este cristalizată, premisele sale nu mai pot fi modificate esențial, astfel încât modernizarea socială funcționează în continuare în virtutea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
articolului citat "Modernity An Incomplete Project", p. 14. De asemenea, Habermas discută despre două variante ale gândirii postmoderne în Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, pp. 20-22, și anume varianta neoconservatoare (sau "despărțirea neoconservativă de modernitate") și varianta anarhistă (sau "despărțirea anarhistă de modernitate în întregul ei"). Prima variantă, ilustrată de Arnold Gehlen, consideră că modernitatea este cristalizată, premisele sale nu mai pot fi modificate esențial, astfel încât modernizarea socială funcționează în continuare în virtutea unui sistem care s-a implementat și autonomizat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
copii nu sunt la tot pasul, deoarece este suficient ca un singur aspect fundamental să prezinte carențe, pentru ca toate celelalte Însușiri să nu-l poată suplini total, iar „limitele" să apară din ce În ce mai pregnant pe parcursul pregătirii și să determine o iminentă despărțire. În materie de selecție trebuie mers foarte departe, mai ales În cazul unui copil ia care Întrezărim caracteristicile unei viitoare campioane. De exemplu și anul nașterii poate fi hotărâtor pentru a prinde sau nu o Olimpiadă, deoarece 4 ani Înseamnă
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
gura Verbului Ce ne varsă în gâtlejul păsărilor, în cantic tras afară din gușă De ciocurile puilor. Această muzică e trupul făcut coajă Din care țâșnește cererea în căsătorie A mugurilor înconjurați de tandrețea Ce râde și plânge de bucuria despărțirii de părinți, De cer și pământ, pentru a deveni cer și pământ. Căutați ceea ce nu mai este în ceea ce este, Căci se arată la față Sora mea ce mușcă din fructul dintâi, Sânul meu rămas în al ei. Singurătate, veșnică
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea (copia stelei ce-mi pregătește sălașul) floarea atingerii la nesfârșit urzește chiar sfârșitul în treierul landei sârguincios și umil grea e partea de suflet, curând ai s-o afli, ușoară partea de trup. despărțirea lor suferitoare viața pre viață călcând-o, pe pământ înspre cer la zenit, singur El Limba Lui, izvorul de-acolo îndurării de-aici. Câmp luminos țesut ăn raza minții... ...pe locul unde ultima chacră sprijină cerul sufletul unduitor ațipește precum
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
voi, oftă părintele...Vă dușmăniți de nu mai știți de voi. De ce v-oți mai aduna? - Păi, dacă așa e cazul, ridică Emilian din umeri. Poți să nu vii la o înmormântare? Suntem creștini, părinte. Nu se cade, la ultima despărțire... Nu-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
subl.ns)". (12, p. 414) La noi, situația rămâne complicată prin incultura unor "politicieni de conjunctură" care supraviețuiesc prin pluripartitismul anarhic și formalismul democratic. Un alt aspect al crizei constă în fenomenele de descompunere a universității. Ele sunt vizibile în despărțirile grupurilor de profesori ale celor trei-patru categorii disciplinare: științe naturale, științe sociale, științe umane, științe aplicate. Se vădea, într-un fel, lipsa de solidaritate în apărarea adevărului. În timpul mișcărilor de mase, cei de la politehnică, economie, relații industriale, agricultură nici nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sporirea distanței dintre cele două atitudini epistemice. "Științele naturii ne învață să acordăm atenție unor anumite experiențe mai degrabă decât altora, dar, chiar și atunci numai dacă au fost aduse la forma potrivită pentru contemplarea științifică. Ele accentuează linia de despărțire dintre pare și este și creează noi forme de diferențiere între aparență și realitate, iluzie și realitate". (28, p. 103) La această exigență s-a adăugat cerința iluministă de depășire a aristotelismului în general, a celui medieval în special. Mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
îi corespunde, la fel, onto logia rămășițelor, resturilor pe care peticarii le adună și de la care pleacă, pentru a recompune marea poveste a memoriei. Imaginea pe care copilul o are despre Berlin ajunge să fie fantasma pe care, în ajunul despărțirii definitive de oraș, Benjamin o aruncă asupra ruinelor pândite de uitare. Istoria receptării lui Benjamin este consistentă și, ulterior publicării ediției complete de către Rolf Tiedemann și Hermann Schweppenhäuser între 1972 și 1989, diversificată surprinzător. Atât teoriile culturii, cât și teoria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]