6,859 matches
-
din denumirea domeniului feudal al Capețienilor din jurul Parisului. Cea mai mare parte din regiunile care formează Franța actuală, au fost aduse sub un conducător unic de către Clovis I în anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinări sub dinastia Merovingiană. Cea de-a doua dinastie francă (Dinastia Carolingiană) a urmat primei în secolul al VIII-lea, și a întărit considerabil regatul, transformându-l, în timp, într-un imperiu. După moartea lui Carol cel Mare Imperiul Franc este divizat în
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
din jurul Parisului. Cea mai mare parte din regiunile care formează Franța actuală, au fost aduse sub un conducător unic de către Clovis I în anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinări sub dinastia Merovingiană. Cea de-a doua dinastie francă (Dinastia Carolingiană) a urmat primei în secolul al VIII-lea, și a întărit considerabil regatul, transformându-l, în timp, într-un imperiu. După moartea lui Carol cel Mare Imperiul Franc este divizat în 3 entități statale: "Francia Orientală", "Francia
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Cea mai mare parte din regiunile care formează Franța actuală, au fost aduse sub un conducător unic de către Clovis I în anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinări sub dinastia Merovingiană. Cea de-a doua dinastie francă (Dinastia Carolingiană) a urmat primei în secolul al VIII-lea, și a întărit considerabil regatul, transformându-l, în timp, într-un imperiu. După moartea lui Carol cel Mare Imperiul Franc este divizat în 3 entități statale: "Francia Orientală", "Francia Occidentală" și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a Rinului (germana și romana lingua, protofranceza). Descendenții lui Carol cel Mare, au condus Franța până în anul 987, când Hugo Capet, Duce de Franța și Conte de Paris, a fost ales drept rege al Franței și a fondat o nouă dinastie. Descendeții celui din urmă, regii capețieni, au consolidat în mod progresiv "statul regal francez", începând cu finele secolului X, fondând dinastiile Capet, Valois și Bourbon. Capețienii au condus Franța până în 1792, când Revoluția franceză a pus bazele unei republici, într-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Duce de Franța și Conte de Paris, a fost ales drept rege al Franței și a fondat o nouă dinastie. Descendeții celui din urmă, regii capețieni, au consolidat în mod progresiv "statul regal francez", începând cu finele secolului X, fondând dinastiile Capet, Valois și Bourbon. Capețienii au condus Franța până în 1792, când Revoluția franceză a pus bazele unei republici, într-o perioadă de schimbări radicale începute pe 14 iulie 1789, o dată cu căderea Bastiliei. Prestigiul internațional al Franței a crescut spre sfârșitul
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pe parcursul secolului al XIII-lea, atingând apogeul în perioada cruciadelor, sub regele Ludovic cel Sfânt. În perioada lui Filip II August regele Franței își întinde autoritatea pe întreg teritoriul dintre Pirinei și Canalul Mânecii. Războiul de 100 de ani purtat împotriva Dinastiei Plantagenet, ce controla tronul Angliei, a umbrit imaginea Franței pe plan internațional, conflictul luând sfârșit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois și a dus la consolidarea autorității regale, care a devenit incontestabilă în secolele următoare. Secolul
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
întinde autoritatea pe întreg teritoriul dintre Pirinei și Canalul Mânecii. Războiul de 100 de ani purtat împotriva Dinastiei Plantagenet, ce controla tronul Angliei, a umbrit imaginea Franței pe plan internațional, conflictul luând sfârșit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois și a dus la consolidarea autorității regale, care a devenit incontestabilă în secolele următoare. Secolul al XVI-lea este marcat de dominația Spaniei, ce se unește cu domeniile Dinastiei Habsburgilor - conducători ai Sfântului Imperiu Romano-German. Această nouă putere intră
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
luând sfârșit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois și a dus la consolidarea autorității regale, care a devenit incontestabilă în secolele următoare. Secolul al XVI-lea este marcat de dominația Spaniei, ce se unește cu domeniile Dinastiei Habsburgilor - conducători ai Sfântului Imperiu Romano-German. Această nouă putere intră, în repetate rânduri, în conflict cu regii Franței,înregisrându-se succese de o parte și de alta. Războaiele Religiilor marchează sfârșitul secolului al XVI-lea și, totodată, sfârșitul dinastiei Valois. Abia
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
cu domeniile Dinastiei Habsburgilor - conducători ai Sfântului Imperiu Romano-German. Această nouă putere intră, în repetate rânduri, în conflict cu regii Franței,înregisrându-se succese de o parte și de alta. Războaiele Religiilor marchează sfârșitul secolului al XVI-lea și, totodată, sfârșitul dinastiei Valois. Abia cu venirea la tron a lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea (cu ministrul său Richelieu), Franța a reușit să iasă din conul său de umbră (1648 și 1659). Perioada care a urmat a fost
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
care avea să se încheie definitive abia în 1871 prin Comuna din Paris și înfrângerea acesteia. Istoricii susțin că Revoluția franceză s-a prelungit până în anii 1870-1880. În 1830 are loc o revoluție care pune capăt în sfârșit restaurației și Dinastiei de Bourbon (după tentativele eșuate din timpul Revoluției Franceze și domniei împăratului Napoleon). În 1848 începe o revoluție care pune capăt monarhiei mileniare și este instituită Republica a II-a urmând ca în 1852 să fie impus cel de-al
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
motivate politic , a lansat o polemică a politicii moderate în spațiul public. Regimul nu luase măsuri destule împotriva inamicilor. Asasinatul politic avea să ducă la schimbarea cursului politicii franceze. Această pierdere a devastat nu numai familia, ci a pus continuarea dinastiei Bourbon în pericol căci ducele Angoulême nu avea nici un copil. Parlamentul a dezbătut abolirea legii salice care a excludea femeile din succesiune. Cu toate acestea, văduvă ducelui de Berry, Caroline de Napoli-Sicilia,a devenit gravidă și a dat naștere unui
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
religia de stat, ci religia majoritară conform Concordatului. Numărul alegătorilor a crescut la 250 000. Era un regim politic care se baza pe cooptarea la putere a elitelor. Marea Burghezie a fost asociată la putere, iar rolul aristocrației, deși atașată dinastiei de Bourbon, a fost estompat. Ia naștere un nou curent politic-Legitimismul, susținut de partizanii Bourbonilor din rândul aristocrației și clerului. Legitimiștii au boicotat viața politică franceză încercând să readucă la putere dinastia de Bourbon. Ludovic Filip a întâmpinat dificultăți pentru
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
asociată la putere, iar rolul aristocrației, deși atașată dinastiei de Bourbon, a fost estompat. Ia naștere un nou curent politic-Legitimismul, susținut de partizanii Bourbonilor din rândul aristocrației și clerului. Legitimiștii au boicotat viața politică franceză încercând să readucă la putere dinastia de Bourbon. Ludovic Filip a întâmpinat dificultăți pentru consolidarea regimului. Între 1830-1835 au loc frământări, conflicte grave care pun sub semnul întrebării autoritatea. Legitimiștii și Republicanii (deceptțonați de rezultatul revoluției din iulie 1830) erau taberele beligerante ce se vor infrunta
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
probleme: crearea unui nou stat-prima entorsă a Congresului de la Viena, unirea Belgiei cu Franța sau transformarea acesteia într-un stat satelit al Franței. În cele din urmă, Belgiei i-a fost recunoscută independența, condusă de un rege dintr-o altă dinastie, devenind un stat neutru. Agitația cuprinse întreagă Europa: conflicte în statele italiene și cele germane și o insurecție națională în Polonia, un regat autonom condus de țarul Rusiei. În 1830 se zvonea că Franța sprijinea revoluția din Polonia. Rusia înfrânge
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
plebiscit în mai 1870 dacă francezii erau de acord cu reformele implementate de după 1860. La un scor mic, Napoleon a câștigat, în favoarea sa votând 7 milioane de francezi, doar 1,5 milioane fiind împotriva. Se anunța un viitor luminos pentru dinastia a cărei baze au fost puse după ce în 1856 se născuse prințul-moștenitor. Dar o greșeală gravă avea să coste viitorul imperiului: războiul cu Prusia. După ce în 1868, în Spania se declanșase o revoluție și o criză prelungită care a dus
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Wolgast. În 1939 provincia Pommern a avut o populație de 2 405 021 locuitori și 38 401 km² de suprafață. Regiune a fost creând în 1815, dar Pomerania a făcut parte din Brandenburg/Regatul Prusiei de la 1648, înainte dispariție de dinastia locală al prințelor numită "Greifen". La început, teritoriile provinciei au fost divizate între Brandenburg și Suedia. Pommern a constat de cele trei regiuni mai mici, pretins "Regierungsbezirk": Regierungsbezirk Stralsund a dispărut la 1 octombrie 1932, facând parte din Regierungsbezirk Stettin
Provincia Pomerania () [Corola-website/Science/306078_a_307407]
-
Dinastia califilor omeyazi ocupă tronul între 661 și 750 e.n., după care sunt înlăturați de Abbasizi, care mută capitala de la Damasc la Bagdad. Refugiați în sudul Spaniei, Omeyazii creează Califatul de Cordoba (756-1031). În afara palatelor de la Damasc, suveranii omeyazi construiesc numeroase
Artă arabă () [Corola-website/Science/306105_a_307434]
-
spiritul pașnic al Pangermanismului evoluase de la caracterul liberal și democratic pe care îl avea în 1848 pentru a face loc "Realpolitikului" lui Bismarck. Veșnic pragmatic, Bismarck înțelegea posibilitățile, obstacolele și avantajele unui stat unit, și importanța legăturii acelui stat cu dinastia de Hohenzollern, aceasta din urmă rămânând, pentru unii istorici, una dontre principalele contribuții ale lui Bismarck la crearea imperiului în 1871. Condițiile tratatelor ce legau între ele diverse state germane îi interziceau acțiunea unilaterală; politicianul și diplomatul din el realizau
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
în alte grupuri politice și sociale. Consiliile locale din toate statele germane, parlamentarii liberali unioniști și camerele de comerț care vedeau avantaje mari ale unirii se opuneau oricărui război între Prusia și Austria: orice astfel de conflict ar servi doar dinastiilor, nu și intereselor lor, pe care ele le considerau „civile”, și/sau „burgheze”. Opinia publică se opunea și ea dominației prusace. Populațiile catolice de pe râul Rin, mai ales în regiunile cosmopolite ale Kölnului și din foarte populata vale a Ruhrului
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
agenda Europei. Bismarck l-a încurajat pe Leopold să accepte oferta. Instaurarea cu succes a unui membru al familiei Hohenzollern-Sigmaringen pe tronul Spaniei ar fi însemnat ca două țări vecine Franței în două colțuri diferite să aibă regi germani din dinastia Hohenzollern, perspectivă care lui Bismarck îi plăcea, dar era totalmente inacceptabilă pentru Napoleon al III-lea și pentru Agenor, duce de Gramont, ministrul său de externe. Gramont a scris un ultimatum lui Wilhelm, ca lider al familiei Hohenzollern, în care
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
desfășurare a tuturor problemelor de stat; în practică, secretarii de stat (oficiali birocrați ce conduceau domenii ca finanțele, războiul, afacerile externe etc.) acționau ca miniștri neoficiali. Cu excepția anilor 1872-1873 și 1892-1894, cancelarul imperial era simultan prim ministru al regatului-fief al dinastiei imperiale, Prusia. Dieta Imperială avea puterea să adopte, să amendeze sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă. (inițiativa legislativă era în exclusivitate dreptul cancelarului.) Celelalte state și-au păstrat și ele propriile guverne, dar forțele militare ale
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Imperiului Bizantin, care a reușit în schimb să recucerească unele dintre posesiunile din Anatolia, cu sau fără ajutorul cruciaților. În plus, Imperiul Bizantin a avut parte de o perioadă de relativă pace și prosperitate în secolul al XII-lea. Influența dinastiilor musulmane din răsărit a crescut treptat. Musulmanii au fost nevoiți să caute o politică coerentă împotriva cruciaților, care a dus în cele din urmă la unirea lor sub comanda lui Saladin și recucerirea Ierusalimului. Deși în zilele noastre, expediția militară
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
pelerinaj nu mai consumau o perioadă de timp cereale infestate și apăreau vindecări miraculoase. Prima atestare documentară este a unei epidemii ce decimează Parisul în jurul anului 945; se pare că supraviețuitorii refugiați în biserica Sf. Maria, sunt hrăniți de către întemeietorul dinastiei Capet (a capețienilor) ducele Hugo cel Mare. Produsului i-au fost recunoscute proprietățile ocitocice datorită lui Adam Lonicer (1528-1586), care a observat că femeile gravide consumau la naștere scleroți pentru a avea o naștere ușoară. Primul raport complet asupra ergotului
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
pe care l-a dezvoltat într-o piesă de operă de Peking numită "Hai Rui Ba Guan", (lb. chineză: 海瑞罢官) („Destituirea lui Hai Rui”), piesă în care mandarinul onest Hai Rui este destituit din funcție de către un împărat corupt din Dinastia Ming.
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
le proteja de intemperii și hrăni în acele zone care sunt favorablile păstoritului în diferitle cicluri climaterice ale anului. În Evul Mediu iurucii nu erau doar pastori inofensivi ci purtau arme fiind rebeli și uneori având un caracter belicos, războinic. Dinastiile lor princiare au reușit ocazional să se impună local devenind emiri sau chiar padișahi în Persia sau în ceea ce e Turkmenistanul de azi. Neavând o civilizație urbană iurucii au decăzut treptat, azi multe din triburile inițiale fiind decimate sau într-
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]